Viorica Pop

Având convingeri sau principii clare, Pornește națiunea la votare, Îndemnul conștiinței o obligă, La interes să-i rupă o verigă, Căci sensul vieții astăzi o intrigă. Indiferent că-i

Atinși de sentimente false, Sîntem tentați să facem farse, Păcăleli lipsite de bun gust, Au efectul unui acru must. Accent cu voal de abureală, Ca diluant la plictiseală, Pot să surprindă în

De cînd mă aflu pe pămînt, M-am tot căznit să iau avînt, Învățînd să pot străbate, Drum întreg,nu jumătate. Dar sentimente mai adînci, Am deținut pentru bunici, Crezîndu-i stăpînii

Pe vremea cînd eram tînără fată,am fost nevoită să locuiesc la o mătușă de-a mea,soră a lui tata,la Slatina.La tanti Anișoara am primit primele lecții de viață,care mi-au format conștiința și mi-au

Vibrații ce descarcă energii, Provoacă exaltări sau nevralgii, Brusc aprind trăiri amplificate, Și extind urmări justificate. Vibrații de pămînt cutremurat, Ce-i deranjat din pulsul

Privesc spre picătura lacrimii de ploaie, Pămîntul o înghite,pielea își înmoaie, Dar acumulată în revărsări,șuvoaie, Ce-i construit de om, ea poate să îndoaie. Imensitatea vieții dispusă pe

Îmi chibzuesc tainic minunea, De a mă scălda în parale, Și nu deprind compasiunea, Privind spre oameni,animale. Banul ce-i rîvnesc cam necinstit, Prinos la suflet nu-mi rămîne, Ajungînd avar

Timpul este instrument divin, În fața căruia mă înclin, Cursul vieții prinde-n vadul lui, Devotat slujindu-i orișicui. Timpul ca artistic scenograf, Lasă-n urma sa autograf, Ritmul naturii

Iubirea-i insistență și savoare, Bazată ferm pe adevăr, onoare, În subteranul omului ascunde, Intenții ascuțite sau rotunde. Iubirea-i amalgam de sentimente, Năvalnic activînd

Vorbe spuse sau nespuse, Argumente-n stări opuse, Vor produce în relații, Despărțiri,intrări în grații. Vorbele pot să descarce, Conștiința s-o încarce, Sau dospesc în așteptare, Pînă

Am adormit la ora mea obișnuită.La un moment dat m-am trezit și am deschis ochii.Fiind cu fața spre perete,mi-a plăcut lumina aurie,ireală,fără umbre,care invadase camera.Am privit spre tablourile

Ceață lăptoasă-i peste tot în jur, Pătrund în ea ca în ocean pustiu, În preajmă nu disting nici un contur, Ajung să cred că numai eu sînt viu. Spre casă merg cu pasul apăsat, Prin imensul

Halate albe,pereți albi, Așteptare ce nu piere, Triste figuri cu umeri slabi, Ascund grijă și durere. Coridor cu umbră oarbă, Și glasuri ce răsună sec, Moartea vrea,viața s-o soarbă, Și

A fi cinstit, înseamnă a deveni credibil, A fi modest,corect, a fi incoruptibil, Dar calitatea sacră ce greu se demonstrează, Minciuna,falsitatea survin și-o demontează. Cinstirea se croiește

Parcă prinzînd de primăvară dor, Apare în vedere un aspect, N-ai listă,cui oferi un mărțișor, Să-ți stimuleze anul cu respect. Mărțișor,simbol de duioșie, Oferit de un copil spre

Biserica-i liantul sfînt,dintre vii și morți, Pentru spiritul uman,întredeschide porți, Întîmpină în viață pe pruncul nou născut, Dezleagă sufletul etern,de al lui trecut. Ca tainic sanctuar

Doru-i sentiment năvalnic, Arde inegal și tainic, Strîns te leagă de un seamăn, Ce-ți este în suflet geamăn. Dor, scînteie de durere, Cert suport spre revedere, Ce-ți amintește de un

Că mi-e ușor sau că mi-e greu, Gîndul îndrept spre Dumnezeu, Rugă fac în scop anume, Cu credință,fără glume. Vreau sănătate și noroc, Dar nu mă pun pe primul loc, Mai vreau liniște și

Cît viața pare că-i în criză, Fac o succintă analiză: Material nu-s ahtiată, Nu-s nici săracă,nici bogată. Sînt cumpătată-ntotdeauna, La fel îmi curge anul,luna, Și nu-s datoare vreo

În fiecare iarnă sosește Anul Nou, Cel Vechi se disipează,rămîne un ecou, Bătrînul Timp i-așează rostul în păstrare, Arhivele-i ascund nuanțele-n sertare. A încheiat bilanțul total

Iarna-i bine așezată-n seara de ajun, Copii îl așteaptă tăcuți pe Moș Crăciun, Dintre nori pufoși din care fulgii curg, În trăsura lui cu reni ce-l poartă ca pe fulg. Trist,Moșul Nicolae i-a

Nu ne expunem profunzimea, Părem cuprinși de mare vervă, Păstrăm ascunsă o rezervă, Să nu dezactivăm cruzimea. Pașnic trăim în alianță, Motiv n-avem de despărțire, Și înțelegerea-i

Vine pe pămînt Moș Nicolae, Chip senin cu aură bălaie, Prin harul ce-l așează între sfinți, Surprize face la copii cuminți. Din înălțimi el vă privește des, Aflînd de darul care l-ați

Tărîmul României dragi se-apropie treptat, Și nerăbdarea-mi crește în ritm exagerat, De ea m-a îndepărtat destinul cel viclean, Dar în străfundul firii păstrez dulce alean. Imaginile se