Moisuc Dimitrie-Adrian[Adrian86]

Oraş de reşedinţă: Liege
Are limba maternă


Biografie Moisuc Dimitrie-Adrian

Pagina personală web Moisuc Dimitrie-Adrian


 Adresa directă a acestui autor este : 

Cele mai recente texte introduse:

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

Strâns :
Poezie 2015-11-28 (330 afişări)
Atelier

Alegere :
Poezie 2015-11-26 (398 afişări)
Atelier

Dorință :
Poezie 2015-11-26 (352 afişări)
Atelier

Apus :
Poezie 2015-11-26 (342 afişări)
Atelier

Disperare :
Poezie 2015-11-25 (355 afişări)
Atelier

Noapte :
Poezie 2015-11-25 (366 afişări)
Atelier

Singurătate :
Poezie 2015-11-25 (318 afişări)
Atelier

Philiphe către copilă :
Poezie 2015-11-24 (383 afişări)
Atelier

Ironie :
Poezie 2015-11-24 (332 afişări)
Atelier

Mecanic :
Poezie 2015-11-24 (689 afişări)
Atelier

Pietre :
Poezie 2015-11-23 (331 afişări)
Atelier

Veșnicie :
Poezie 2015-11-23 (384 afişări)
Atelier

Rugăciune :
Poezie 2015-11-23 (425 afişări)
Atelier

Așteptare :
Poezie 2015-11-22 (373 afişări)
Atelier

Tenebre :
Poezie 2015-11-22 (357 afişări)
Atelier

Recunoștință :
Poezie 2015-11-22 (343 afişări)
Atelier

Mezinul :
Poezie 2015-11-21 (327 afişări)
Atelier

Dragoste :
Poezie 2015-11-21 (366 afişări)
Atelier

Blestem :
Poezie 2015-11-21 (375 afişări)
Atelier

La marginile neputinței :
Poezie 2015-11-20 (413 afişări)
Atelier

Biografie Moisuc Dimitrie-Adrian

Mi-arunc privirea într-o adiere de vânt, îmi caut dreptatea,
N-am vrut decât cinste părinților să le-aduc,
Căile vieții, soarta potrivnică m-a făcut să le-ncurc.
Cum să râd când ochii-mi plâng? Să-mi știe cineva suferința
Ar crede că Dumnezeu în mine și-a pierdut credința...
Regret după regret, toți mă judecați în secret, cu mine însumi mă cert,
Și pe jumătate mort, eu tot mai tare încerc să ies din al eșecului cerc,
Căci într-o viață crudă m-am născut poet...
Prieteni falși nu vă-nțeleg, voi mi-aruncați minciuni iar eu vi le cred,
Însă mai târziu a voastră amintire o reneg,
Și simt că și singur de rămân cu aer mă înec...
Cuvintele și-au pierdut din înțeles, mă privesc în oglindă,
Și ea a început să mă mintă, a mea inimă e o vie țintă,
În al imensității univers sunt doar o simplă ființă...
Dar mă întăresc, căci al meu suflet e suflat cu crom,
De ale voastre mâini haine eu nu am să mor,
Fiindcă de azi nu mai sunt un simpu om.
Mă arunc direct în furtună, acolo unde fulgerul mai tare tună,
Pe mine viața de noroc nu mă mai fură,
Căci am învățat să respir prin a ghinionului tortură.
Într-o lume nebună, sunt cel ce în toate răzbună...