|
Biografie George Lixandru
George Lixandru s-a născut la 16.07.1959 în Scărișoara, Cislău, jud. Buzău.
Activitate publicistică la zi: „Oblio", „Zig-zag”,„Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia", „Informația Buzăului", „Buzăul", „Jurnalul de Buzău".
A debutat literar în anul 1972 în „Albina" (sub Baruțu Arghezi).
A publicat versuri în „Convorbiri literare", „Flacăra", „Opinia", "Școala Buzoiană".
A frecventat cenaclurile literare „Vasile Voiculescu" Buzău, „Astra" Brașov și „Tomis” Constanța.
A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu", Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete "Vasile Voiculescu", ediția 2001.
Laureat în 12 festivaluri de poezie, printre care: "Lucian Blaga" (Sebeș, Alba), "Gheorghe Pituț” (Timișoara), etc.
Fondator al revistei ”ILustrația Culturală” și al ziarelor ”Ziarul de Valea Buzăului” și ”Vatra Cislăului”.
Mai este deținător a două diplome de excelență în cultură.
Este autorul a 7 cărți de poezie.
Are în pregătire romanul „Jurnalul unui sinucigaș”.
Actualmente, este redactor șef la ILustrația Culturală.
NU ESTE MEMBRU U.S.R. și nici nu vrea „să aibă de-a face cu unul dintre ultimele bastioane comuniste din România”.
Cărți publicate:
Sonete de palavragiu, Ed. Rafet, 2001
Anotimp în căpăstru, Ed. Și, 2002
Sexonete, Ed. Și, 2002
Noul Testament - Poezia după George Lixandru, Ed. Rafet, 2003
Orașul pe fond alb, Ed. Rafet, 2004
Nebunul și pasărea albă a libertății, Ed. Rafet, 2006
În pânda viermilor,ediție bilingvă, Ed. Raluca, 2009
În veșnică poezire
Negreșit, George Lixandru e un haiduc de catifea. Dumnezeu i-a dat un fac ies parcă din fier, ba chiar din fier forjat pentru a-i conserva sufletul de fluture aflat în rugare și în închinăciune.
George Lixandru e, de fapt, mereu în rugare. EI se înarmează cu săbii, cu pistoale, cu bâte, cu pumnale și alte unelte războinice, fiindcă este un comediant suav. Pe dedesubtul lui cresc petunii și ghiocei, mușcate gingașe și flori de tei și de liliac. El e un înger pedepsit să poarte o mască aspră, uneori agresivă, însă, lăuntric, omul este o rană înmiresmată și în veșnică supurare și supurarea aceasta este însuși humusul poeziei sale. EI e de fapt o țandără sărită din oasele lui Francois ViIlon, taman: aici la Cislău, în vâltoarea unei herghelii de rasă rară, pe care, poate, cândva, pe un strămoș al calului de Buzău își va fi fluturat eșarfa și magistrul ViIlon.
În ograda poeziei de azi, George Lixandru este un cocoș cu creasta bătută, înfoiat în veșmintele poeziei, și gata să ne recite mesajele lui plastice, ca untura caldă pe pâine.
Omule bun, păstrează-te în sinea ta ca un Moby Dyck, ca un cașalot perpetuu care va reoxigena poezia artificială de mâine când omul se va reîntoarce la sufletul lui cult și uitat pe malul celălalt.
Acolo unde și eu te aștept cu toate unditele pregătite.
Gheorghe ISTRATE
|
Texte Recomandate
