Virgil Teodorescu

Sobroe algoa dooy toe founod... Sobroe algoa dooy toe founod woo oon toe Negaru Hora urboe revoulud finoe wilot entroe toe twoe toe sarah

Cosmopolit ca arborii pitici, mai lustruit ca jilțul bunicii decedate, vând lemnul liniștitelor carate pe două, trei vertebre de arici. Și

Abraba seamănă cu o vulpe de când o rangă l-a plesnit peste bot abraba varsă lacrimi în pahar și seamănă perfect cu o vulpe însă poate semăna și cu

Acestea vor fi cu siguranță armele viitorului dar mult mai albe decât acum, albe ca merii în mijlocul verii, ca o casă de țară proaspăt

Am cunoscut visători punctuali Care erau exacți la întâlnire Ca astrele-n cereasca lor rotire. Ei nu visau grădini de portocali Prin care în

Fixează cu premeditare unica ta hârtie de identitate. * Evoluția mâinii explică saltul în propriul tău sânge. * A bisa e preocuparea

Într-un fluid crepuscul ne vom găsi amiaza. Va fi se pare calmul crepuscul revolut, Când o privire albă, fără suport în spațiu, Se va lovi de

Unele fete mă fac să văd în locul lumii pe care o știu rinichii mei desenați la infinit prin altele lumea e formată din elitre din tăciuni mocniți

Minunatul plumaj al ochilor tăi își scutură coralii peste mine un copil aruncând mingi în odăile goale un asasin urmărit al cărui cadavru a rămas

Uneltele sunt parcă niște ființe vii, Sunt palpitarea cugetării noastre. Și se rotesc exact, ca niște astre În circuitul unei galaxii. Ele-și

Când cerul se ascunde în ochii tăi și nu-i Nici noapte nici lumină de zi, ci violete Dreptunghiuri de velur ca un erete Care-a scăpat din ghiare

Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon cu jilțuri foarte comode mai departe pătulele de vite păreau niște palate scufundate și vitele

O, părul tău de gresie, tăcut, Căzut aicea, lângă mine, azi, Ca brumele subțiri dintr-un talaz Rămase reci pe-arama unui scut! Aș fi putut să

Peste câteva zile îți vei găsi umbra care ar orbi fără polul nord Între amândouă alternativele sunt de diamant Fluviul aproape sufocat de atâta

INFRA-NEGRUL PRELIMINARII LA O INTERVENÞIE SUPRA-TAUMATURGICÃ ÎN CUCERIREA DEZIRABILULUI CATALOG GHERASIM LUCA (1-15), PAUL PÃUN (16-30),

Gestul tău când închizi capacele cutiilor Lasă în aer o bucată de câmp Lasă în aer o perie cvazifalică fulguind clapele de bitum Pe care

Urăsc tot ce amenință mersul amenințător al omului spre libertate Urăsc tot ce servește obstacolul acestei delirante eliberări Urăsc cuvintele care

Pestelcă peste pestelcă deasupra altă pestelcă și dedesubt un antricot pe urmă un stejar cu ghinda verde (prost ăl de nu m-o crede) hai oameni

Eram pertu dar de la un timp s-a schimbat calimera pescuia în neajlov celebru rău cu pești istorici și foarte orgolioși de la care s-a molipsit

Obiectele pe care le atingi se înclină cu cel mai mare respect În fața ta ciorapii de lutru închid cu tristețe enigmele visului La atingerea

Expectoram flamingi cu ciocul roșu și din când în când un cleric grăbit dar besacteaua căptușită cu atlaz vișiniu instalată în mijlocul memoriei ca

Þăranca vine pufoasă-n in și cu migrene în papură φ flux de forță rodrig destin din clasa cincea mă apară Să-i cerem însă viori de

Șitu să mă îmbrac și mai frumos Și atunci sunt destul de frumos ca să mă pot plimba la braț cu o prințesă din occident Atunci sunt frumos ca o

Avea în adâncul ochilor o frumoasă barcă cu pânze, vântul absenta și în barcă era dragostea mea. (1981)

Erai sau nu trifoi cu patru foi găsit într-o livadă părăsită, erai sau nu încântătoarea roză de nimenea culeasă, de nimeni veștejită, păzită de-o

Vreme frumoasă apă nestemată căruțe încărcate cu majolica verii pământ întors în cercul străpuns de lampioane inofensiv supliciu al flăcărilor

Regele vorbea în sala tronului. Șambelanul își încerca norocul. Sub tron o virgulă elegantă roșie ca focul. Pe când regele rostea ultimele silabe

Voi fi amantul tău cu lilieci pe moarte până la ora cinci până la șoldul tău Pentru că numele tău începe cu roza vânturilor începe cu o cange în

Numele tău de jasmin e teatrul preferat al aparițiilor cu lemnul lui bogat sculptat și înnegrit de timp cu acest cămin fastuos în mijloc asemănător

În unele seri oamenii trădau Cercurile de lemn îngrozeau copacii Și mâna stranie a vântului de nord Atârna descompusă pe marile porți de

Curgeau păduchii de pe el și îi zisei mă iuseime mă iuseime frate fă-te-ncoace și ia o barză-n cioc ei zise el nu știi mai săptămâna mi-a mai

Am pus la sare corpul iubitei mele pentru a-l avea toată viața și după ce-am sărutat-o lung pe gură am ieșit să mă plimb pe faleza răcoroasă. Pe

Sub ochii polipului întovărășind tremele regretelor pe câmpurile haotice de sare trec păsări mai mari decât nopțile trec saci vii care-ți acoperă

Când tu revii se face în miezul zilei noapte și îmi aduc sobolii prin galerie lapte ridichi de lună nouă și ștevii de sobol alimentarul bol când

M-am hotărât să scriu cu pieptul prin care trece-o navă cu hornuri de tutun și mateloții ciungi m-am hotărât să scriu plutind pe ape purtând pe

Cu fiecare oră prezența ta va mirosi a frunze Când tu vei zgâria în mine contururi foarte rupte Și alpiniștii vor trece tot atât de înfrigurați

Bicicletele au intrat în biserică asemeni unor femei despletite încărcate cu giuvaeruri și luxuriante barometre și roțile lor înalte s-au

1 Eu nu știu care din turnuri și-a cucerit întâietatea, și care zi din săptămână te-mbracă-n haine de argint. Mi s-a părut că luni sau

M-am întristat și-am râs în multe rânduri văzând copacii prefăcuți în scânduri și globul verii suspendat în plante ca un cercel spuzit cu

Din când în când blestemând sunt dansatorul falic fără pași înfășurat în mantia de aer cu picioarele la înălțimea umerilor și gândurile la

Fereastra era acoperită cu un coș și eu trăiam după el, trăiască hornul întreținut cu cocs (cu coks) - mă plimbam de la un capăt la altul după

Din guano se poate scoate aur Numai să știi pe cine să alegi să-ți găsești omul cu mânecile suflecate demiurgul insulei de guano El stă la

Ne mutam mereu cu și fără valiză Cu și fără costumul de baie pe care abia se mai putea distinge marca de fabricație Rămâneam două-trei clipe

Aș vrea să deschidem dulapurile să curgă din ele rășina de brazi Și obrazul tău să curgă o dată pentru totdeauna Să pot vorbi despre oamenii din

Eu locuiesc un munte în care intru seara prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri și mă întind pe lavița de piatră mutilată de furia

Un Rimbaud țăran s-a așezat lângă mine, la masă, cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă, un soldat Rimbaud, tânăr prin excelență, s-a așezat la

Doriți un glonte în tâmplă? Nu, mulțumesc. În picior? Nu. Poate în burtă? Nu, nu. Atunci un picior în spate? Mulțumesc. Am o bogată

Oglinzile vor cere să cadă la pământ ca niște fiare obosite de fugă Din cauza ta oglinzile vor fi îngropate în pământ Pentru că în fiecare se

Cum dorm pâlniile în valvele scoicilor alături de cearcănele tale Și în ierbare cum dorm fulgii murdari ai memoriei tale Prin care tentativele mele

Călătoream fără să știu cu un halterofil foarte talentat însă izgonit de părinți și gata să mă înăbușe cu debordanta activitatea muschiulară a

Peștele forceps m-a vizitat aseară însoțit de suita lui drapată-n catifea și privindu-mă cu ochiul fix de pelerin mi-a dat să înțeleg

Există presiunea izvorului latent: El crește deopotrivă-n țărână și în nori, În aer deopotrivă și-n culori, Și în mireasma zilei e

Uneori casele se înmulțesc prin sciziparitate luând forme pe care nimeni nu le-ar fi bănuit unele semănând cu o pară de foc altele cu un condor

Trecutul tău e poate mai departe decât credeam poate e un clopot scufundat de mult trecutul corbilor care te înconjoară preferă negru

Mănușa fură mâna spărgând în unghii frunze Mănușa mai atârnă ca o cenușă caldă În care arde carnea ca niște gâturi de girafă Eu te aștept cu

(...) Caporalul părea un forceps cusut din greșeală în pântec, Servantul fusese cuprins de un acces de tuse, și unul dintre soldați, părăsind

N-am să te beau n-am să te înăbuș n-am să te înham la aurora boreală această trăsură de gală mâncată de cancer n-am să te închid în gârle ca pe

Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz Mai obosit decât seducătorul de fantome Decât cuțitul care îți taie pulpa în

Lui Șuli Gheorghiu Între ruine am văzut un clavecin odată. Zăcea ca un ren obosit de goană. Poate pe el își cântase iubirea o

Părul tău va lua locul nisipului, va lua locul langustelor, va cânta la harfă sau va dormi, va înlocui, cu mare grație, copiii din flori, va

Dacă trec mai departe de tine mă întorc să-ți privesc subțioara Această pulbere tot timpul prezentă Să-ți privesc subțioara și s-o beau dintr-o

Cui nu-i sare pieptul ca un heliotrop ca un arbore răcoros Își uită pedala de nichel indispensabilă plutirii pe apă În blocurile de sare aleargă

Il tuo nome di gelsomino è il teatro preferito delle comparse con il suo legno pregiato scolpito e annerito dal tempo con in mezzo questo cammino