|
Biografie Constantin Lamureanu
AUTOBIOGRAFIE INCOMODĂ
S-a născut la 21 martie 1949, prima zi a anului zodiacal, în jurul prînzului. A urmat facultatea de fizică, Universitatea din București, pe care nu a terminat-o pentru a urma cursurile facultății de filosofie, secția sociologie pe care o absolvă în 1974. Tatăl a doi copii de care, spre binele lor, nu a avut prea multă grijă. Premiul \"Ienăchiță Văcărescu\"- 1974, Premiul Uniunii Scritorilor - Sighetul Marmației 1979, Marele premiu \"Nicolae Bălcescu\"- 1979.
Datorează mult prietenilor și foarte mult dușmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un șef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuință care să îi aparțină, se simte acasă la Biblioteca Națională, Sala de științe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe.
Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe lucruri ce nu îmi fac folosință\", nu îl interesează ce mănâncă, ce bea, unde doarme. Se simte bine doar când face ceea ce îi place - să citească, să scrie și mai ales - crede el - să gândească.
O singură marotă: să nu umble fără cravată ( nu își scoate cravata decât atunci când doarme).
Prima întâlnire remarcabilă a avut-o la 10 ani cînd a cunoscut foarte mulți oameni care urmau să moară sau care muriseră deja (unii cu el în pat). Atunci a înțeles că un bărbat trebuie să fie mereu pregătit pentru că se poate întâlni cu o femeie , cu Regina sau cu Moartea.De atunci se întreabă mereu ce este Moartea și Erosul, Timpul și Ființa, Culpabilitatea și Responsabilitatea.
Primul infract consemnat legal la o secție de urgență a unui spital, în 1991. Fapt pentru care trei zile nu a fumat și nu s-a mișcat din pat.
:ndrăgostit de mare și mereu îndrăgostit, a iubit foarte multe femei și unele chiar au încercat să îi lase impresia că îl iubesc pe el. :i place muzica simfonică, Borges, Keats, țăgările tari, cafeaua nu prea amară, dar multă, votca, Tudor Gheorghe și chansoneta, discuțiile cu oameni inteligenți, bîrfa făcută de față cu cel bîrfit, independența în politică și mai ales politica fără dependențe.
Ordinea de preferință descrescătoare a ființelor vii este : copiii, bătrânii, câinii, caii șI în cele din urmă, femeile. Iată de ce, preferă să crească flori pe care, de obicei, le fură de pe unde apucă șI le crește de mici până devin flori în toată firea.
Se îmbracă aproape asemenea cum se îmbracă oricare, merge cu aceleași mijloace de transport, intră în aceleași localuri în care intră toată lumea și nu l-ar recunoaște nimeni pe stradă, dacă nu ar semăna ce cel care este el: Tel Lămureanu.
cristian_braque@yahoo.com; nelinistimetafizice@yahoo.com
|
Texte Recomandate
