Motto: Vreau să cred
că e normal
să fiu altfel decât alții . . .
chiar dacă
aceștia reprezintă majoritatea
Am făcut un obicei din a alerga zi de zi
printre intrebări, fără să simt că plâng .
Repet suspine și incerc să ințeleg
că imi pierd visul printre atâtea lucruri
golite de emoții .
Uneori regret timpul ,
regret că ziua de azi mi-a smuls-o pe cea de ieri
f ără să-mi spună că viața nu se oprește
când atingi Paradisul .
Ea nu-ți dă răgaz să guști trandafirii –
te pierde in strânsoarea ei
si te aruncă intr-un scaun vechi
cu gândurile in mână .
Așa ajungi să inveți ca un orb
să descoperi conturul dimineții ,
refuzând să-ti amintești
că ai știut cândva să pui culoare
lânga cafeaua picurată de iubire .
De multe ori imi găsesc privirea
suspendată pe perete,
ca o intrebare gravă in ochii unui copil .
Simt cum ating tot mai concret pământul
și mă apasă melancolia zborurilor de altă dată
din preajma norilor.
In curând o să uit să plutesc și să cant
cu dragostea de mână….
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
