florin gabriel ungureanu

Prinde-mă de mijloc, Întoarce-mă, Rasucește-mă, Întinde-mă, Pierde-mă-ntr-o spirală Unde să nu fiu efect fără cauză Întoarce-mă-n mine Ca ochiul de melc Atingând timpul printr-un soi de

De-aș fi mai puțin de cât sunt Aș lega inocența aceasta de conștiință Și fericirea de un lucru oarecare, Femeia de vreun bărbat Și clipa asta de clipa asta Și moartea aceasta de viață Și mai

Am visat o pasăre zburând afară din cer. Aripile-i erau impecabil întinse Și-ncremenise-o clipă lumina ascunzându-mi curbura gâtului Și locul unde-mi zbura Ea, pasărea. Eu

Dinspre culori privindu-mă Ochiul limită-mi văd. Și-n melcul urechii alunecă Spirala de sunete, Mult câte puțin Și mi se deschid Nările ca o carte la-ntâmplare. Și-am ajuns să fiu doar gustul

Am ascultat un cântec Și n-am mai fost. Și nu a mai fost durere. Limba mea e amorțită dar Privește-mi desenul. Chiar acum îl cânt pentru tine, Culoarea am s-o pun mai târziu, Mult mai

Dacă m-aș trezi pasăre-n zbor Să știu timpul desprinderii Să-ți dau ochii mei cumva Lumina din ei Culorile Dacă aș adormi tigru sătul Putere fără dorințe Să-ți dau mintea și

Am să-mi infig un copac in inima Să-mi crească frunzele-n pleoape și tulpina in oase. Să-mi crească rădăcinile-n măruntaie și sângele-n sevă. Să-mi desfacă tendoanele-n ramuri și-n