|
Biografie Alexandru Macedonski
ALEXANDRU MACEDONSKI
(1854 - 1920)
Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român.
Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească.
Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj.
În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu.
După absolvirea cursurilor școlii primare, viitorul poet este înscris, în septembrie 1865, în prima clasă a Colegiului din Craiova
Plecat după absolvirea clasei a IV-a gimnazială, la numai 16 ani, în străinătate, colindă de unul singur Austria, Italia, Elveția, apoi din nou Italia, pentru a se stabili, în 1872, la București.
Poezia lui Macedonski este eclectică, are elemente împrumutate de la Parnasianism, simbolism, sau Romantism.
-----
Este fiul colonelului (apoi general) Al. Macedonski, cel care a avut mare rol la alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Principatelor Unite (24 ian. 1859). Poetul s-a nascut la Craiova, petrecându-si copilaria la mosia parinteasca din apropiere. Învata la Craiova, Viena si Italia. Debutând la 18 ani (Prima verba, 1872), a scris versuri timp de 50 de ani.
Ducând o viata agitata, a fost ziarist neiertator, prefect de judet etc. Fire irascibila, i-a atacat pe toti, inclusiv pe Alecsandri, aflat în culmea gloriei, cu o epigrama. Cea mai mare gafa, însa, a fost faimoasa epigrama împotriva lui Eminescu, când acesta înnebunise:
" Un X... pretins poet, - acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum...
L-as plânge daca-n balamuc
Destinul sau n-ar fi mai bun
Caci pâna ieri a fost nauc
Si nu e azi decât nebun. "
Toata opinia publica s-a coalizat împotriva lui Macedonski, care a trebuit sa se expatrieze, de buna voie, la Paris. Aici a scris multa vreme în franceza, dar nu s-a impus. Întorcându-se în România, initiaza mai multe reviste, între care "Literatorul" (1880-1885) a facut scoala literara remarcabila (Cincinat Pavelescu, St. Petica, G. Bacovia, T. Arghezi, I. Pillat s.a.)
Ne da o poezie superioara în volumele: Excelsior, Flori sacre, Poema rondelurilor (capodopere ale literaturii noastre).
Orgolios si lipsit de simtul realitatii, s-a înconjurat cu o ceata de tineri admiratori, la cenaclul sau celebru, stând în "tronul poetului", de unde da un aer de oficiere sacra a poeziei. Locuieste aici, într-o casa din strada Dorobantilor, unde la etaj, în salonul cu plusuri rosii, e tronul special pictat de fiul Alexis. Pe masa ard lumânari. Poetul citeste versuri cu voce învaluitoare, împarte laude discipolilor si inele cu pietre false.
În 1920, toamna, e tintuit la pat (boala de inima). La 23 noiembrie e în agonie. Pelerinaj de discipoli în odaia muribundului. Pe 24 noiembrie, cere avid parfum de trandafiri, pe care-l inhaleaza si expira extatic: Rozele! Astfel se stinge, fiind înmormântat la Bellu.
|
Texte Recomandate
