În ziua de 30 ianuarie 2007 cultura română a suferit o grea pierdere prin moartea romancierului, criticului şi teoreticianului literar Gheorghe Crăciun.
Prin dispariţia sa, literatura română pierde un cărturar, învăţământul românesc un profesor şi un cercetător de prestigiu, iar Paralela 45 un mare editor şi prieten.

Lucian Pricop


CRĂCIUN Gheorghe, n. 8 mai 1950, com. Tohanu Vechi, jud. Braşov, m. 30 ian. 2007, Bucureşti. Prozator, critic şi teoretician literar. Fiul lui Ştefan Crăciun, inginer, şi al Mariei (n. Letcă), funcţionară. Studii secundare la Sighişoara (absolvite în 1969); Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, a Univ. din Bucureşti (licenţa în 1973). Ca student, frecventează cenaclul Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, şi editează rev. manuscrisă Noii (1971-1973), împreună cu M. Nedelciu, Gh. Iova, Ioan Flora, Gh. Ene, I. Lăcustă, C. Stan. Prof. la Nereju (1973-1974) şi la Tohan-Blocuri (din 1974). Debut cu versuri în Luceafărul (1971), urmat de colab. cu poezie, proză, publicistică, eseu la Amfiteatru, Vatra, Luceafărul, Astra, Braşovul literar şi artistic, Echinox, Forum studenţesc, Opinia studenţească, Viaţa Românească, România literară, Caiete critice. A prefaţat o ed. a romanului Balaurul de Hortensia Papadat-Bengescu, a colaborat la vol. aniversar Liviu Rebreanu după un veac. Reprezentant de frunte al noului val de prozatori ai anilor ’80. A publicat romane (Acte originale. Copii legalizate, 1982; Compunere cu paralele inegale, 1988; Frumoasa fără corp, 1993; Pupa russa, 2004), vol. de eseuri (Structuri deschise, 1996; Cu garda deschisă, 1997; În căutarea referinţei, 1998; Experimentul literar românesc postbelic, în colab., 1998; Reducerea la scară, 1999; Aisbergul poeziei moderne, 2002; Doi într-o carte, 2003; Trupul ştie mai mult. Fals jurnal la „Pupa russa”, 2006; Teatru de operaţiuni, 2006) şi proză scurtă (Mecanica fluidului, 2003). A alcătuit antologiile Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice (1994) şi Generaţia ’80 în proza scurtă, în colab. (1998). A tradus din S. Fauchereau şi A. Mouss.
OPERA: Acte originale. Copii legalizate. Variaţiuni pe o temă în contralumină, Bucureşti, 1982; Compunere cu paralele inegale, Bucureşti, 1988; Frumoasa fără corp, roman, Bucureşti, 1993; Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice, antologie, Piteşti, 1994 (ed. II, 1999); Cu garda deschisă, eseuri, Iaşi, 1997; Structuri deschise, eseuri, Braşov, 1996; Introducere în teorie literaturii, Bucureşti, 1997 (ed. II, 2003); Experimentul literar românesc postbelic, în colab. cu Monica Spiridon şi I. B. Lefter, Piteşti, 1998; În căutarea referinţei, eseuri, Piteşti, 1998; Generaţia ’80 în proza scurtă, antologie, în colab., Piteşti, 1998; Reducerea la scară, eseuri, Piteşti, 1999; Aisbergul poeziei moderne, eseuri, Piteşti, 2002; Doi într-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu, eseuri, Piteşti, 2003; Mecanica fluidului, proză scurtă, Bucureşti, 2003; Pupa russa, Bucureşti, 2004; Trupul ştie mai mult. Fals jurnal la „Pupa russa”, Piteşti, 2006; Teatru de operaţiuni, Piteşti, 2006. Traduceri: S. Fauchereau, Deplasări, ed. bilingvă, Piteşti, 1996; A. Mouss, Modernitatea, în colab., Piteşti, 2000. PREMII: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1983; Premiul pentru proză al revistei Viaţa Românească, 1984; Premiul „Cartea anului“ al Salonului Naţional de Carte de la Cluj-Napoca, 1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1995,2003; Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de critică a anului, 1997, 2002; Premiul „Octav Şuluţiu“ al revistei Familia, 1988; Premiul revistei Cuvântul pentru exegeză critică, 2002; Premiul „Pierre-François Caille“ al Societăţii Franceze a Traducătorilor – cea mai bună traducere a anului 2001 pentru romanul Composition aux paralleles inegales; nominalizat cu aceeaşi carte la Premiul Uniunii Latine.