La Cluj-Napoca, în data 15 noiembrie, cu ocazia evenimentului aniversar: "Ziua editurii GRINTA", unde s-au prezentat cărțile apărute în ultimul an, a avut loc lansarea volumului de poezii: "Pasărea din tâmple", în semnătura autorului :Bogdan Nicolae Groza




Evenimentul a avut loc la Biblioteca Județeană "Octavian Goga" din Cluj-Napoca, începând de la ora 16.






Marți, 21 noiembrie, la ora 14 volumul se lansează la Biblioteca Județeană "Petre Dulcu" din Baia Mare.



Cu un titlu inspirat și în condiții grafice bune volumul cuprinde o prefață de Ion Burnar și un cuvânt pe coperta a patra, în semnătura Maria Prochipiuc


Coperta aparține Danei Ștefan



Iată ce spune Ion Burnar despre autor în prefața volumului de debut.

Poetul Bogdan Nicolae Groza din Baia Mare debutează prin acest volum cu o selecție din versurile sale, mai vechi și mai noi, care poate fi considerată o adevărată revelație în ceea ce privește demersul prozodic, ideatic și stilistic, refuzând precepte estetice la modă: postmodernisme, “jemanfișisme” și alte – isme de succes facil cu miros de mucava, care te încântă doar cât ține… reprezentația unei piese cu acrobații verbale. În același timp autorul știe să se folosească de tehnicile “circului” literar modern: îngână dadaist, plânge suprarealist, iubește existențialist. Dar știe să evite clișeele clasice sau moderne printr-o nonșalanță a zicerii, fără complexele specifice mai ales debutanților. Naturalețe, spontaneitate, dublat de un calofilism care-l face să evite cu inteligență călcarea în străchini metaforice nesăbuite, numai să fie băgat în seamă. Chiar dacă aparent așa reiese la prima vedere volumul de față: versuri șocante, în metru clasic, liber, neliber, dublate ca la un cor antic de răzvrătiri metaforice în proză, așezări ale sintagmelor la modul aleatoriu. Poetul nu este timorat în folosirea unor teme cu pretenții sau a unor jocuri de cuvinte, care-și au savoarea lor: “Mento sana în corp cu sana”.

Poetul Bogdan Nicolae Groza este în fond un sentimental care se apără de realitatea contondentă prin datul cu pumnul în planeta cuvintelor. Se luptă cu sine însuși, precum biblicul Iacov cu îngerul. Îmi este greu să citez un poem sau altul. toate își au încărcătura lor emoțională, poetul reușește să ne dezvăluie un univers care-i aparține și ni-l dăruiește și nouă cu toate zvâcnirile și retractilitățile lui. Sobre, tragice, dar atât de autentice prin încărcătura semantică din desaga unui poet cu P mare care se prefigurează a fi pentru literatura contemporană: “ tresăririle/ au un fel de strălucire perdeluită/pentru a da citire uimirilor de pe chip/ e nevoie de sinceritate// ca într-o repetiție a vieții/ - legat la ochi fiind -/ ordinea inversă a liniștii/ trece dincolo de orice durere mută/ dinspre tine înspre sine/ dinspre ultimul cuvânt spre prima silabă…” ( Ordinea inversă a liniștii). Poetul este expresiv și în alegerea titlurilor. Oricât de teribiliste par la prima vedere, ele trădează un poet de o tandrețe ironică, un melancolic gânditor în pivniți… Vaticane, despre rostul a tot și a toate. Pentru aceasta își ia ca arme de apărare, cuvinte din cele mai diverse, care se regăsesc în majoritatea superbelor sale poeme: alfabetul grec, oxigenuri, intoxicări cu plumb, palate, îngeri, titirezi, teleghidări, iubiri subiective, răstigniri, nemuriri, viduri, puncții, ghilotine, inorogi, sintagme cabalistice etc. de evitat totuși, pe viitor, sărirea peste calul onomatopeelor lingvistice ori a expresiilor stingheritoare: “ catedrale de gânduri”, cu care … “ probabil am să înlătur inexprimabilul”. În rest, tânărul poet este “ variabil și prolix/ precum o lumânare/ nici stinsă/ nici aprinsă”. Să fie oare aceasta superbă metaforă o nouă definiție a unei poezii care vine cu putere din urmă să definească în alți termeni superiori și cu alte mijloace poezia românească de mâine?! Sunt convins că da!"

Ion Burnar

Și prezentarea făcută de Maria Prochipiuc, în coperta a patra a cărții:


Universul poeziei lui Bogdan Nicolae Groza îți încântă mereu sufletul, iar ritmul poeziei e ca un clinchet de clopoței, de la o poezie la alta ritmul și spațiul se schimbă, e ca o mișcare continuă între cer și pământ, ca o hotă, iar dacă intri, trebuie să ții pasul. Pentru autor fiecare clipă îl poartă către o posibilă revelație, totul devine viu. În poezia sa e o liniște deplină, cuvintele ca niște taine stau la rând pentru a recepta semnalele din acest suflet mai puțin obișnuit. E poetul liniștii, dar într-o neliniște a mișcării. Ochii săi văd cu ușurință dincolo de aparențe, iar mintea sa are fire atât de fine și sensibile întât recunoaște că se poate transpune pe o altă planetă dar care poate fi doar și numai a lui.

Bogdan Nicolae Groza are o poezie originală ca expresie poetică, cât și pentru mesajul transmis. Versurile lui își păstrează prospețimea, iar unele aduc un prinos de energie, o bogăție de sănătate, sunt un izvor de reîntinerire sufletească, decupate parcă dintr-un decor anume, unde freamătul cuvintelor înfloresc versuri.

Maria Prochipiuc



Hai noroc!


mut regina la B33 pentru a-mi da autoșah la viața
asta postmodernă
fir-ar ea să fie de vârstă imundă călare pe o iapă
sireapă
contrazic mersul normal pe calea dreaptă a
oamenilor cu scaun la cap
și aleg traseul nebunului cu tichie de mărgăritar
când blând când autoritar
astăzi mă las urmărit fugărit atacat din toate părțile
de obuzele trase aiurea
de către un turn de fildeș aflat în espectativă la
gamba gambitului damei cu camelii
hărăzită greșelii și îndrăgostelii
vreau să mă îmbăt cu scorțișoară muiată în vin
și să închin
cu regele de pică de pe scaunul domniței
iar pionii să-mi cânte la aniversară
până-n miez de seară
o piesă care să-mi meargă ca unsă la suflet
în cuplet
cu jumătatea plină a paharului pe jumătate gol

hai noroc!


:Bogdan Nicolae Groza