poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4770 .



Despre inteligența proștilor și, în aceeași măsură, despre prostia deștepților
articol [ ]
Din volumul, în pregătire, Bă, românii mei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2006-08-01  |     | 



Despre inteligența proștilor și, în aceeași măsură, despre prostia deștepților*


Cred în aceste două asocieri nu ca enunțuri de construcție și de bucurie infantile, ci ca realități vizibile, întâlnite. Cred în conținutul lor, parțial din observarea lucrurilor lumești, parțial prin autoevaluare. Așa a lăsat Dumnezeu situația pe pământ, pentru a nu ne stăpâni plictiseala și deznădejdea înaintea împărțirii definitive a lumii, printr-un criteriu atât de clar și chiar decisiv. Deși înaintașii mei au considerat sintetic că patrupedele canine mor de jigodie și prostul de grija altuia, mă gândesc că ar trebui, la rândul meu, să-mi sprijin în două degete bărbia și să postulez despre fenomene puțin mai complexe decât se descoperă ele în enunțuri, luându-mi astfel libertatea de a atrage atenția asupra consistenței sau chiar a imanenței lor sociale.
Când discuți despre asemenea lucruri, cel mai prudent este să te referi la alții. Dacă te situezi pe tine însuți în tabăra proștilor, îi enervezi pe deștepți cu falsa modestie, iar pe proști îi faci să se bucure de companie și îi provoci neinspirat să intre în competiție cu tine, să arate că trăiesc, pentru că grija cea mare a prostului este ca lumea să știe de existența lui, chiar să țină cont. Prostul nu se simte confortabil în anonimat. Dacă te propui în tabăra deștepților, este și mai complicat: deștepții nu te mai suportă datorită îndrăznelii, iar proștilor le dai cel puțin două motive să fie supărați – cei cu măsură regretă că au pierdut un companion, cei fără măsură nu înțeleg de ce nu vrea nimeni să rămână în tabăra lor, a... celorlalți, a proștilor. Dacă ești un om mai șovăielnic, nici nu știi cum să mai faci, bașca dacă mai ții cont de cei care trec de la o grupare la alta și pe care, din economie de spațiu, îi voi numi poștași. Așa că e mult mai prudent să nu te referi la tine: unii spun că ești deștept, alții, din contră, spun sau sugerează, scuzabil, că ești mai prost decât ei, sub forma enunțului pozitiv cum că ei sunt mai inteligenți decât tine. Cei mai mulți, și deștepții, și colegii lor, se gândesc că ar da bine pentru ei să-ți comenteze prestația, spunând, pe drept cuvânt, că oricâtă inteligență ar fi, tot se mai găsește pe ici, pe colo și ceva prostie. Media acestor enunțuri, mai mult sau mai puțin adevărate, dar îndeajuns de publice, dă măsura percepției tale colective, care te însoțește, ca realitate, până lângă groapă. Așa că, dacă ai norocul de vreo doi exaltați, care, pe deasupra, îți mai sunt și prieteni, să spună prin târg că, pe alocuri, poți fi genial, evident, cazul altora, ai șansa de o medie care să te salveze de a nu rămâne, în opinia colectivă, prost definitiv. Și cum la aceste considerații se înghesuie, în general, doar proștii, inteligenții preferând să nu se bage, mare noroc de un astfel de verdict! Proștii, când sunt organizați, îi înving pe cei superiori lor, chiar dacă aceștia sunt organizați, la rândul lor. Proștii simt viața mult mai adaptat, se plasează mai aproape de ea. Inteligenții preferă apropierea de înțelesuri, plecând de la ideea că simplele judecăți sunt de ajuns pentru a domina viața. Astfel rămâne un mare spațiu neacoperit, în care colegii de competiție ai deștepților își exersează aplicabilitatea. Dacă ar fi altfel, proștii s-ar împuțina constant și ne-ar apuca pe toți o sumbră și nesfârșită senzație de singurătate, plus eventuala grijă de-ai apăra cu legislație. Noi, cei inteligenți, am risca să nu mai găsim imediat comoda bucurie a comparației favorabile și, totodată, mângâierea nemărginită a orgoliilor noastre. Prostul trebuie să ne concureze, stă în puterea lui, inclusiv socială, dinamizând astfel, deși formal, inteligența. E o taină care hrănește construcția neîntreruptă a lumii. Proștii constituie și un bun mediu de selecție pentru deștepți, tot așa cum este cascada pentru unele specii de pește, care au poruncă să o urce. În acest efort procreativ, mare parte din inteligență cade răpusă de propria ei insuficiență și foarte puțini reușesc să determine patrimoniul ideatic și material al omenirii în încrâncenata luptă, s-o preschimbe, genetic, cu alte înțelesuri, fapte ori mirări. Peisajul este interesant prin proști, prin diversitatea atrăgătoare în care există. Noi, în Gorj, suntem foarte interesanți pentru că suntem tâmpiți, inteligența este previzibilă, banală. De proști suntem atât de interesanți. (Vasile Vasiescu, prin București, la o bere) Materia domină ideea atât timp cât individul este dominat de materie. Intelectualul este o ființă de o gingășie înaltă, care poate da tuturor soluții, cu excepția lui însuși. Datorită spiritului concurențial, inteligentul are complexe de imagine (nu vă alarmați, în general vorbind), speriindu-se întruna de umbra prestației sale. În schimb, prostul nu are limite, norme și prudențe sociale, decât cele impuse de alții. Este degajat, eliberat, trăiește în natură! În toată libertatea specifică naturii împăcate și supuse lui Dumnezeu. După cum am spus, intelectualul, ca să nu se sperie de propria umbră, soarele trebuie direcționat pentru a-l bate direct în cap, pe distanța cea mai scurtă. Întreprinderea este dificilă, în plus are și ceva urmări, înregistrate deja în înțelepciunea populară. Acest intelectual, insinuat într-un mediu social, prin eficiența prestației este legat, în mare, de beton. Adică, mai nimic din umbra lui nu se pierde în umbrele naturii.
Observație importantă: Nu cred în sinonimiile dintre deștept și inteligent, dintre prost și inferior. În text, am simțit necesitatea unei alternări a termenilor, pentru a nu fi supărător stilistic.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!