poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7276 .



Cuvinte cu și fără accent dintr-o zi de mai dedicată domnului Valeriu Cercel
articol [ Evenimente ]
Lansare de carte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Decembrie ]

2006-06-09  |     | 



Photobucket - Video and Image Hosting

Toate plecăriile sunt frumoase, indiferent cu ce și cum, orice plecare este un motiv de nostalgie. Imi place să călătoresc, fiecare călătorie aduce o revedere, apoi despărțiri, fiecare cu veniri și plecări…Accelerat Iași – București, peste noapte a fost frig, speram ca în București să fie cald, nu ne mai facem nici un gînd… Maria te rog sa-mi spui dacă vii, te rog să vii, dorește foarte mult și Val să te cunoască…nu știu nimic, totul depinde de un anumit rezultat, dacă reușesc, vin, nu-ți fă probleme, mă descurc, are cine să mă aștepte, totul e să pot veni, tu știi că eu sunt omul surprizelor!

…Biletele dumneavoastră la control. Da, eram sigură că am reușit să plec, adică să plecăm, abia acum m-am trezit la realitate, mi s-a pus toata ființa în mișcare…Da imediat, poftiți… cred că aveți și carnetul de student…desigur, doamna are bilet întreg…da, despre mine probabil era vorba, doar simțeam că plec, dar în rest încă pluteam… Meditez, nu era o zi ca oricare alta, trebuia să se întâmple multe lucruri…se despicau drumuri, se înodau sentimente…m-au fascinat macii care își jertfeau frumusețea în gări printre liniile de tren. Incerc să surprind imagiinile, cu acestea voi începe poate lansarea, mă impresionează, îmi stârnesc imaginația să le văd frumusețea pe un lan de grâu…După șase ore am ajuns în Gara de Nord, telefoane și… de acum să vedem ce ne mai așteaptă…

S-au scris multe lucruri despre Valeriu Cercel în ultimul timp, încât te întrebi dacă aceste cuvinte vor mai avea căutare. Eu nu am să fac altceva decât să trec în revistă anumite momente așa cum s-au desfășurat ele.

Librăria Diverta, carți pe rafturi, o infinitate de titluri de la beletristică la tehnică, de la …Ce poate însemna o librărie? Cărțile cu autorii lor, dar librăriile mai pot însemna și lansări de carte, cele mai importante lucruri ce rămân sunt cărțile. Valeriu Cercel este autorul exaltat de o editura mai bine zis vânat, care a mizat pe succesul cărții și a editat SATIRE ȘI…NU PREA… Inimoasa, Rodica Elena Lupu preferă să publice cărți, care să ajungă la câți mai mulți cititori. Unele edituri condiționeaza apariția cărții prin achitarea de către autor a unei bune părți a cheltuielilor, aici se pare că s-a întâmplat cu totul altfel. Nu voi intra în amănunte (mă voi gândi la un interviu luat chiar editoarei).

Dacă editarea unei cărți este o problemă, difuzarea ei rămâne a fi una total irezolvabilă. Cele mai multe edituri, mai ales atunci când autorul își publică carțile pe cont propriu, preferă să transforme această bătaie de cap a lor în durerea de cap a celor care semnează cărțile. În acest context e necesar, cred, ca lansările de carte să fie organizate, ca o parte componentă a acțiunilor de publicitate, de edituri. Asa s-a intamplat cu cartea lui Valeriu Cercel…

Ne trezim deja în miezul evenimentului…lume cunoscută și necunoscută…în stația de amplificare se face publicitate: librăria Diverta are plăcerea de a vă invita la lansarea cărții: SATIRE ȘI…NU PREA… autor – Valeriu Cercel. Cei prezenți prin librărie s-au alăturat celor ce veniseră special pentru acest eveniment. Totul este pregătit de personalul librăriei, cărțile așezate circular te îndeamnă la meditație, deja este ora 18.00 …


Prezentrea cărții este făcută chiar de editoarea Rodica Elena Lupu:



Trecutul este o parte din noi înșine, cea mai importantă parte. Valul care ne poartă, seva care ne dă viață, ne vin din trecut. Ce ar fi oare un copac fără rădăcină? Ce-ar fi fluviul fără izvor? Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degajă o visare care te îmbată și care te face să mergi rătăcind mult timp. Cerul pe care-l vedem nu-i prezent, el este trecut. Cerul actual ne este necunoscut, noi nu avem în fața ochilor decât ieri, un ieri care pentru anumite stele datează de milioane de ani. Există un spectacol mai mare decât întinsul mării: cerul. Exisită un spectacol mai mare mai decât cerul: sufletul omenesc. Fiecare om în noaptea sa merge spre lumină. A doua natură se contopește cu prima. Mereu același lujer, dar cu o altă floare. Sufletul are iluzii așa cum pasărea are aripi; este ceea ce îl susține.

Valeriu a ajuns peste ocean, dar spre marea noastră bucurie această carte a văzut lumina tiparului aici unde s-a născut. Sculptorul și poetul Valeriu Cercel, spirit european prin talent și cu mare dragoste de poezie nu are de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr și de la inspirație. El este prezent pretutindeni în poezia și sculptura sa, se duce, rătăcește, visează, toate îi aparțin: cerul, pământul și norii, alcătuiesc un tablou strălucitor în oglinda fanteziei sale. Dacă veți ajunge să aveți în bibliotecă cartea lui veți avea și trei din sculpturile autorului: o frumoasă troiță care se află la Biserica Sfânta Maria din Cleveland, Tentația – o masă cu picior cu un șarpe înfășurat pe piciorul mesei și Păsările, astea le-am ales eu că erau mai potrivite pentru Satire și…nu prea. Celelalte cu tentă religioasă am propus să facem un album separat. Aș vrea să citesc una din poeziile lui Valeriu și anume: Horoscopul săptămânii ***

Această săptămână-i specială,
Și Taurul și Leul sînt pe cer,
Fecioara a pășit în boreală,
Iar Racul s-a ascuns într-un ungher;

La început, primești o veste bună:
Auzi că soacra-ți pleacă la Pitești,
Dar va veni ‘napoi după o lună,
De teamă că la păr…n-ai să albești
……………………………………

Poate v-am convins cititnd această poezie că așa sunt și celelalte. Îl rog pe Sorin Teodoriu să facă recenzia acestei cărți

Sorin Teodoriu:



Nu voi vorbi aici despre sculptorul Valeriu Cercel, nici despre luptătorul Valeriu Cercel, omul care a dat de furcă unui regim bine pus la punct în acei ani. Așadar nu voi vorbi despre acest Valeriu Cercel pe care unii dintre voi îl văd acum pentru prima oară, dar de care mulți deja au auzit datorită site-urilor Poezie.ro, Europeea și Bocancul Literar. Voi vorbi numai despre omul Valeriu Cercel.

Așadar, astăzi, 26 mai, odată cu apariția acestui volum de poezii, ne-a fost deschisă o poartă magică pentru înțelegerea universului ce-a luat naștere o dată cu scrierea românului Valeriu Cercel, omul care a dorit cu tot dinadinsul să aibă pe coperta volumului său chipul lui Decebal. Puțini știu probabil că anul 2006 este anul Decebal și foarte puțini știu că acest chip este ținut de Valeriu la loc de mare cinste în casa lui din Canada, alături de tricolor.

Scrierea lui Valeriu Cercel este sensibilă, melancolică dar și ironică, sarcastică, transformându-și uneori versurile în adevărate arsenale de luptă. Și nu iartă pe nimeni dintre acei care au uitat de unde au pornit, nu se preface că nu vede hoția și grosolănia omului de bine, ridicat pe culmi prin bani furați, nu-i iartă pe cei nesătui, care nu se mai mulțumesc înmulțindu-și săptămânal averile într-o nepăsare trufașă în detrimentul celor mulți, rânduiți deja într-o nouă clasă sărăcită și coborâtă cu josnicie pe ultima scară a demnitații umane.

Când Dumnezeu a oferit
Pământul, omului creeat,
A arătat că nu-i zgârcit
Căci toate gratis i le-a dat

Dar noi, (și asta știm cu toții)
Aceste daruri prețuim,
De mor de oftică toți hoții,
Căci pentru ele-acum plătim: ***

Valeriu cu siguranță își va face astăzi vreme să privească stelele și cerul și reclamele despre cele mai bune prețuri de la Diverta. Astăzi el nu va răspunde la întrebări, va ocoli pur și simplu răspunsurile directe și iși va face timp pentru tandrețea din gesturi, va zâmbi firesc celor trei cititori fideli de pe poezie.ro.

Tot acum Valeriu își va face noi prieteni, în noaptea asta va fi destulă vreme să sfarâme un vis și apoi să-l clădească din nou.

Și cu siguranță astăzi nu va scrie nici o poezie!

Va primi în schimb felicitări pentru lansarea de carte, căci Valeriu are mulți prieteni. El știe că nu trebuie să-și compare niciodată realizările cu ale altora, a înțeles demult că important este doar ce-a căpătat singur în viață, prin muncă.

Valeriu Cercel știe să trăiască și mai știe să taie o felie dintr-o pâine românească. Pentru că el se numără printre puținii care văd că felia are întotdeauna două fețe. El știe că poate merge mereu înainte chiar și după ce-a simțit că nu mai poate trăi într-anumit fel. Îi cunoaste pe cei din jur, știe care sunt oamenii care-l iubesc și îi ghicește pe cei falși.



Valeriu Cercel și-a cucerit dreptul de a nu fi rău, a înțeles ce-nseamnă prietenia și știe bine că dragostea poate avea zeci de fețe. Desigur, a fost și rănit, a plâns uneori, dar așa a învățat să ierte indiferent cât de mult a suferit. Este printre puținii care au înțeles că lumea nu se va opri niciodată în loc să asculte durerile lui, a devenit înțelept și a conștietizat singur personalitatea unică a fiecărui om.

Amintirile din țara unde a venit pe lume nu pot fi uitate de prietenul nostru, există în el, fac parte din el, îi aparțin pentru totdeauna precum un lest de care nu poate și nu vrea să se debaraseze. Amintirile acestea vor exista mereu în sufletul și inima lui:

E-atât de multă liniște în sat,
Doar cumpăna fântânii se alintă
Cu-o adiere ce s-a strecurat
Printr-un cireș bătrân și dezbrăcat…
Se leagănă privindu-se-n oglindă
De parcă s-ar găti de măritat; ***

Valeriu Cercel a învățat că secunda poate schimba destinul cuiva, că-i mai importantă decât ani întregi de luptă și muncă asiduă, a înțeles că atunci când simte că nu mai e nimic de făcut, va găsi întotdeauna o mână întinsă, o mână de prieten. Și-a mai conștientizat unde trebuie să se oprească pentru a nu răni pe cei din jur.

Valeriu Cercel știe să iubească și știe că este iubit!

Îți mulțumim Val, pentru ceea ce ești și pentru ceea ce dăruiești spre veșnicie. Și pentru că nu sunt un bun recitator o să invităm aici două actrițe să ne delecteze cu versul lui Valeriu Cercel.


Anca Sigartau:



Mi-ar plăcea să vorbească înaintea mea Domnul Valeriu Cercel să aflu ce i-ar plăcea dânsului să audă, ce poezie și-ar fi dorit să fie recitată. Desigur că dânsul spune acum pe care o vrei. Are poezie de o diversitate extraordinară, sigur SATIRE …ȘI NU PREA - poezii de suflet. Îmi face mare plăcere să fiu aici prezentă și-i mulțumesc, că mi-a dat oportunitatea să fiu aici în fața dumneavoastră. Mi-a plăcut și tilul, mi-a plăcut și poezia: O facui si p-asta! ***

Omul cât trăiește frate,
Tot muncește și se zbate,
Strânge și agonisește,
Până când se prăpădește;
Tot învață și nu știe,

Sunt aici în cartea aceasta, poezii de spus, poezii pe care le-aș recomanda din tot sufletul celor care încearcă să dea la actorie, sunt poezii care te fac actor bun doar cititndu-le, nu trebuie foarte multă măiestrie. Ne-am întâlnit acum două săptămîni și mi-a făcut o mare plcere, o mare bucurie și o să mă mândresc, o să spun la toată lumea, l-am cunoscut în Canada și mi-a făcut mare plăcere. Comunitatea românească este destul de diversă în Toronto și în alte orașe, sunt destul de diverși, nu pot să spun prea multe de domnul Cercel după o discuție de două ore, dar vreau să vă spun că am avut senzația unei întâlniri cu adevărat între doi oameni care iubesc frumosul, care iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul și pot să spun cu mâna pe inimă că este un om binecuvântat. Îmi doresc și vă sfătuiesc să scrieți o carte cu tot ce mi-ați povestit mie, cum ați ajuns să sculptați și așa mai departe, pentru că este o poveste absolut senzațională și am să vă fac curioși să faceți presiuni să pună pe hârtie toate acestea. Povestea unui fost emigrant ***

Plecai și io prin lume de nebun,
Sperând cumva să îmi găsesc norocul,
Că-n țara mea văzui că nu sunt bun
Nici să-mi umbresc în zi cu soare locul;

Ajuns peste ocean, așa cum zic,
În țara asta plină de arțari,
Eu Gheorghe, ce să mai, un venetic,
Visam deja la sacii de dolari,
………………………………



Tot avansul acesta de umor și de amărăciune mie îmi face mare plăcere, pentru că de fapt până la urma urmei, aceasta e viața: un pic de lacrimă, un pic de zâmbet și mergem mai departe și am să închei cel puțin intervenția mea cu poezia: Darurile lui

Cand a facut El lumea,
Ca omul sa-nteleaga,
I-a dat intelepciunea,
Din daruri, sa-si aleaga

Ca asta I-a fost vrerea:
Sa stim ce-i fericirea,
Ne-a dat la toti durerea,
Regretul si mahnirea,

Iar langa-ntelepciune,
A pus si ignoranta,
Pentru dreptate-n lume,
Ne-a oferit, balanta,

Sa stim ce-i modestie,
Zgarcit a aruncat,
Samanta de trufie,
Ce o numi, pacat,

Sa stim ce-i intuneric,
El a facut lumina,
Si ce este feeric
A pus sub clar de Luna,

Si langa bogatia,
Ce-a dat-o tuturor,
A pus si saracia,
Ce creste cu mult spor,

La pacea ce ne-a dat,
Ca sa o pretuim,
Razboaie a creeat,
Cu sange sa platim,

Sub cupa razbunarii,
Cu ura si otrava,
A pus floarea uitarii,
Plapanda si firava,

La deznadejdea rece,
Ce cata sa-nfioare,
Torent de foc s-o'nece,
Speranta si visare.
..................

A mortii mangaiere,
Si-a vietii continuare,
Ne-a dat o inviere,
Si-apoi, o inaltare!


Doina Ghițescu:



Am acceptat cu mare bucurie venirea – revenirea aici la librăria Diverta, unde se lasează cărți, unde mulți dintre noi am fost prezenți și mă bucur că îl cunosc și pe domnul Cercel, îl văd fizic, vreau să-i spun, că acum câteva minunte am intrat în posesia cărții și din această carte am ales și eu ce-am putut. E poate ce-am simțit eu că pot da într-o zecime de milionime de fracțiune de secundă cu o anume interpretare, pentru că poezia lui așa cum a spus și Anca Sigartău într-adevăr se pretează a fi interpretată pe scenă, acolo unde să fie auzită de cât mai multă lume. Cartea dumneavoastră are o poezie cu o mulțime de valențe interpretative. Eu am ales câteva la care sper să le dau o anume pată de culoare, cea care merită. Sunt sigură că într-o interpretare se găsesc și mai multe alte posibilități decât am să vi le dau eu în aceste clipe. Așadar: Vânătorească ***

Amicul meu, modest din fire,
Cum rar găsești un vânător,
Mi-a dat azi-dimineață știre,
Că sa-mpușcat un căprior;

A fost trei zile-n șir plecat,
Cu încă doi, tot vânători,
Cu care merge la vânat,
Ei nefiind chiar…amatori,
………………………….

.. ei și acum să ajungem și la: Pocăință ***

Ajungând ca și-un proscris,
(Că de asta eu sunt bun )
Fraților, chiar m-am decis:
Gura pe șpriț n-o mai pun;

Că satana m-a tentat
Cu un șprițuleț de vin,
De făcui mereu păcat,
Să mă ierte Ǎl divin (!)
…………………….

…și pentru că eu mai am ceva de recitat, m-am oprit la această poezie, eu aș fi vrut s-o citesc ultima, dar am să-i dau acum chiar și o replică. Știți de ce arată așa domnul Cercel, așa cum îl vedeți în acest costum, o ființă special? eu aș putea să spun, că așa cum vine domnia sa din Canada este tipul perfect al bărbatului de pe copertă. Deci, vreau să-i spun așa domnului Cercel, pentru că tot a scris poezia aceasta cu șprițul, adică cu vinuleanu, îi voi spune așa: pentru că două lucruri minunate îl ridică după boală: damingeana când e plină și femeia când e goală! Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare, așa că luați-o ca pe o publicitate! Merg mai departe, mai am ceva de arătat aici: Prostia s-a plictisit ***

S-a plictisit mai ieri, prostia
De pe planeta cu pământ,
Și luând cu ea și fudulia,
Au dispărut așa, în vânt…

Examene la facultate
Nu se mai dau, nici la liceu,
Iar tezele de doctorate,
Se folosesc doar la…veceu;
…………………………….

Și acum ultima, eu mă adesez acum dumneavoastră celor prezente, dragele mele, asta nu scrie în carte, dar ca să fac așa un motto, mă adresez cu drag, vouă: prietenele mele, frumoasele mele, muncitelor, truditelor, obiditelor, urmăritelor, văluitelor și câteodată doveditelor… vreau și eu să vă dau un sfat nu mai fiți atât de sensibile, nu mai cădeți în genunchi în fiecare seară în fața soților dumneavoastră, chiar eu am căzut aseară în genunchi în fața soțului meu și i-am spus: ieși de sub pat mototolule că te-am iertat! Acum începe povestea Sexului frumos ***

Doresc să contrazic “sexul frumos”,
Care-i privește pe bărbați cu ură,
Considerând că n-au nici un folos,
Fiindcă-s vicioși peste măsură :
Că sînt bețivi și-apoi scandalagii,
Că leafa când o iau, n-o pun pe masă,
Că-s cartofori bolnavi și tablagii,
Că unii mai lipsesc și nopți de-acasă…
……………………………………..

Cineva m-a întrebat odată câți morți sunt într-un cimitir, iar eu i-am spus: toți! Acuma nu știu dacă acolo erau numai bărbați, problema este așa, tot ce scrie domnul Cercel în această carte este cu haz făcut este bine făcut, bine așezat și merită a fi interpretat. Asta ca să vorbesc în rime.


Valeriu Cercel:



Dragii mei sunt foarte bucuros să văd atâta lume în fața mea, eu ca vorbitor și lumea să asculte, niciodată nu am fost în această postură. La noi în casă tradițional se întâmplă acest lucru, soția vorbește și eu ascult. Noi suntem plecați pe continentul american din anul ‘79 cu soția și cu doi fetițe mici. În țară nu am scris și nu am făcut nici sculptură. Îmi dăduse prin cap să scriu și în România, când au auzit au confiscat toate mașinile de scris, deci nu am putut să fac acest lucru pe vremea aceea. Am aici alături de mine pe soția mea și pentru faptul că acum câteva zile am împlinit 30 de ani de căsnicie aș vrea niște apaluze pentru dânsa și pentru mine că am rezistat. Doresc să mulțumesc doamnei Rodica Elena Lupu, dânsa a venit cu ideea de a publica această carte. Sunt surprins, doream să scot o carte mai la bătrânețe, eu arăt tânăr, dar să știți că nu e chiar așa. Aș dori să aduc mulțumiri tuturor celor de pe siteurile literare, ei se află pe aici printre noi, majoritatea sunt scriitori, care își publică poezii proză pe siteul agonia, poezii, europeea, bocancul literar. Sunt aici cei care m-au încurajat și m-au suportat și de fapt mai mult pentru ei am fost cel mai bucuros de această carte, pentru că ei au apreciat ce eu scriu și iată că îi văd și aici de față. Doresc să le mulțumesc foarte mult acestor cititori ai mei cu toate că ei sunt scriitori, apoi soției mele, ea a fost prima ce mi-a cenzurat scrierile. Aș dori să vă recit o poezioară, scrisă de curând nu se află în carte, poate în ediția viitoare. Vedeți că spiritul românesc este un izvor de inspirație pentru orice scriitor, chiar dacă se află în România sau este peste ocean plecat de 20-30 de ani, totdeauna se găsește ceva de scris despre români, suntem nelimitați. Mici moravuri există la toate națiunile, noi suntem puțin cam extremiști cei răi sunt foarte răi și… eu am scris o poezioară referitoare la așa ceva : Durere romaneasca ***

De ani de zile prin străini
Și cunoscându-i foarte bine,
Găsesc și răi, găsesc haini,
Găsesc și buni de pus pe pâine,

Ce nu găsesc, asemănare
Cu caracterul românesc,
Fiind o diferență mare
De-abia că pot să povestesc :
………………………………..


Doina Ghitescu:



Pentru că domnul Cercel a spus că împlinește 30 de ani de căsnicie, de la nuntire, singura nuntire, care a fost în viiața dumneavoastră și pentru că soția dumneavoastră se află aici, eu vreau să vă fac o urare prin catren:

Pe-aripi de călduroasă zi de vară
Să vă urce-n slăvi aripile vultan
Și inima-n speranță temerară
S-o purtați ca azi la cei treizeci de ani



Bogdan Gagu:



Buna seara! Felicitări pentru lansare și pentru carte! Eu am ales poezia: Cațeluș cu paru’….ondulat ***

Cățeluș cu păru’ creț,
Fură rața din coteț
El se jură că nu fură,
Latră de a mă-si z-gură,
Și bocește și se vaită
Că-i persecutat de haită,
(Camarazi până mai ieri
Ce l-au dat azi la hingheri)



Camelia Petre:



Raportul unui marțian
(dupa o vizita pe planeta noastra)

Pe planeta cu pamânt,
E o ființa cam ciudata:
Se exprima prin cuvânt
Și se da, emancipata;

Astfel, ea de prima oara,
Tot privind la animale,
A zis ca-i superioara,
Pe planeta asta mare,

Și facu legi și decrete,
Reguli, poate zeci de mii
Toate, ca sa le respecte,
De la babe la copii;

Da’ și restu’ de-animale,
Ce traiesc cu-acest popor,
Au și ele un rost mare
Și traiesc în legea lor,

Însa dupa cum se vede,
Chiar pân’ la ultimul ceas
Animalul, de la lege
Nu se-abate, nici un pas,

Dar aceasta creatura,
Inventând filozofia,
De la minte pân’ la gura,
A nascut, hipocrizia,

Ca la lege, se tocmește,
O pune cu sus-n jos,
Iar daca îi folosește,
O întoarce și pe dos....

Asta e dilema mare
Și mi-e greu de înțeles:
De ce au faut legi oare,
Ca le-ncalca-atât de des ?...

Chiar la scara mondiala,
E-ncalcata deseori,
Legea gravitaționala !...
Vad pe mulți…cu capu-n nori!


*** Mă aflu în preajma autorului cărții pe care o țin în mână, îmi pregătisem reportofonul dorind să-i iau un așa zis interviu, dar e greu, foarte greu, ca să-l poți răpi din mijlocul prietenilor, stabilim o întâlnire pentru a putea discuta în liniște, da, dar se pare că niciodată nu e așa de ușor să faci ceva care nu depinde numai de tine. Valeriu și Paulina Cercel, nu mai au timpul lor, alții erau cei care dispuneau de acest lucru. Gata am stabilit, ca să ne fie ușor, mai ales mie, să nu mai fac transcriere de pe reportofon, îi trimit toate întrebările și el va răspunde. Așa am făcut. Am în fața mea pe Valeriu Cercel.

Photobucket - Video and Image Hosting


- Dragă Valeriu, sper să nu te deranjeze, dar așa simt să-ți spun, după toate căte s-au întmplat de când ai venit în România, acum când poți să faci un bilanț cum privești înapoi și ce vezi? În primul rând aș vrea să știu dacă ai venit în România doar pentru lansarea acestui volum.

- Da. Am venit numai pentru lansarea acestui volum. A fost o mare și frumoasă surpriză ce mi-a facut-o Rodica, prin editarea acestui volum. Ea s-a oferit să-l editeze și să-l și distribuie, deci ei i se datorește apariția poeziilor mele în librăriile din țară. Totuși a fost și o plăcută ocazie să-mi revăd foștii prieteni și rudele. Dar mai ales am fost foarte fericit să întâlnesc și să cunosc scriitori de pe site-urile literare românești ce au venit la lansarea acestui volum, scriitori ce doar mi-i închipuiam citindu-i. Surpriza cea mai mare mi-ai facut-o tu, cu Ion Diviza când m-ați sunat din Gara de Nord în drum spre Targu Jiu. Nu mă gândeam să-l cunosc pe maestru Diviza, dar tu ești, așa cum mi-ai spus, omul surprizelor.

- De când nu ai mai fost pe-acasa?

- Pe-acasă nu am mai fost de patru ani. Poate acum, că mă simt mai legat de voi toți, să vin mai des.

- Cum ți s-a părut modul acesta de prezentare a cărții? Tu ca poet ești mulțumit?

- Totul a fost aranjat splendid, profesional. Aș dori să mulțumesc tuturor celor ce au participat, celor ce au recitat (Sorin Teodoriu, Rodica Lupu, Anca Sigartau, Doina Ghitescu, Camelia Petre și Bogdan Gagu), plus că locul a fost ales minunat, la librăria Diverta de la Plazza România.

- Ce mă interesează în mod deosebit este faptul, dacă, acolo la tine în Canada, această carte va beneficia de o lansare oficială în comunitatea românească.

- Ma gândeam eu așa, că vreodată să pun toate poeziile mele într-un volum și să-l tipăresc undeva, într-un tiraj micuț, pentru prieteni și cunoștințe. La cenaclul Observatorul din luna Iunie, acest volum va fi prezentat și comentat. Poate vom scoate o ediție tipărită pentru romanii din acest continent.

- Apoi ce mi se pare interesant, e faptul, ca voi, cei din străinătate scrieți foarte mult și căutați site-urile românești. Pentru cine scrieti, pentru voi, pentru cei de acasa sau pentru cei de acolo?

- La cenaclul Observatorul ne adunăm lunar în jur de o suta cincizeci de personae. În fiecare lună se lansează aici câte o carte sau chiar două. Cei ce scriu, ca și mine, scriem doar de bucuria de a scrie și nu avem preferințe la cititori. Totodată în ziarul Observatorul, care este un ziar în exclusivitate de cultură românească, fiecare publică poezie, proză și critică literară.

- Există o activitate culturală acolo în localitatea unde te afli? Cum se desfăsoară ea, te rog chiar să dezvolți pe larg, în ce constă.

- Despre asta sunt multe de zis. In comunitățile românești din toate orașele canadiene și americane (care stau adunate în jurul bisericilor) în fiecare duminică se organizează ceva. La Toronto sunt acum șapte biserici românești . Fiecare biserică are și o sală culturală unde se organizează spectacole folclorice, și chiar expoziții de pictură, sculptură sau tot ce aparține culturii și tradițiilor românești. Se organizează anual festivaluri de folclor. Avem orchestre și tarafuri, grupe de dansatori populari, costume autentice românești. Deasemeni avem ziare în limba română, post de radio și chiar o oră românească pe unul din canalele TV canadiene. Ce este interesant, că aceste tradiții sunt preluate chiar și de cei de a doua și a treia generație nascuți aici. Ziarul Faptul Divers organizează un picnic anual și un turneu la care iau parte peste 12-14 echipe de fotbal românești ce vin din marile orașe canadiene și americane. In Toronto, cat și în celelalte orașe canadiene, există artiști plastici români (foarte faimoși pe acest continent, cât și pe alte continente), care prin sculptură, pictură, și chiar artă teatrală și cinematografică, etalează valorile culturale și spirituale ale neamului românesc, asezându-le la loc de frunte. Aș putea scrie o carte despre românii ce trăiesc pe-aici, români mândrii de neamul lor, țara lor și toată bogația culturală și spirituală cu care s-au născut.

- Mulțumesc mult și vă aștept din nou aici!

- Cu multă plăcere , dar cine știe poate vii și tu acolo la noi în comunitatea românească, invitația este făcută.

- Cuvintele sunt de prisos la o asemenea propunere, poate mă ascociez și eu cu Teatrul Satiricus din Chișinău ( dacă tot i-ai făcut invitație lui Ion Diviza si teatrului, unde este director artistic)și… vise…..


***Imi spunea cineva că în orice colț al lumii românii sunt români, și din multele discuții avute la celelalte întâlniri de după lansare, Valeriu mărturisea că ei sunt mai români decât noi. Ei nu știu ce înseamnă manele, încă nu au pătruns în acel colț de lume, ei ascultă muzică românească veche: Maria Tănase, Gică Petrescu… și fiecare are la locuință steagul țării de unde vine. Valeriu Cercel un om pe care îl poți asculta ore în șir în dulcele grai românesc cu puțin accent, care dă culoare și eleganță dialogului.


***Pentru cei care doresc să vadă mai multe aspecte de la Lansare o pot face doar cu un clik A I C I !!!***



href="http://photobucket.com" target="_blank">Photobucket



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!