22.01.2009


Conferința
500 de ani de evoluție în Europa
De la elicopterul lui da Vinci … la acceleratorul de particule
Prilejuită de expoziția “Leonardo Da Vinci”



Expoziția “Leonardo Da Vinci- invențiile unui geniu” cuprinde 50 de machete executate din lemn, fier, funii de bumbac etc. grupate în cinci categorii : mașini de război, mașini hidraulice, mașini pentru zbor, mașini pentru construcții, mașini pentru manufacturare.Ea a fost itinerată în Europa, Asia, Australia și America de Nord.
Fiecare model are alături și o schiță după care s-a conceput obiectul. Amintim dintre acestea : fierăstrăul hidraulic, rulmentul, podul mobil, tancul, deltaplanul, planorul, parașuta etc.
Expoziția a fost adusă în București de Asociația “Future Networs” împreună cu Uniunea Națională a Studenților din România, cu ajutorul Reprezentanței Comisiei Europene și sprijinul financiar al Alliantz Þiriac, Raiffeisen Bank și Bosch.
Piesele expuse au fost executate de un colectiv interdisciplinar Teknoart (machetiști, cercetători, fizicieni, istorici, specialiști IT) într-o perioadă relativ scurtă de timp, începând cu 1996.

Inițiatorii și-au propus un scop generos, în consonanță cu profilul renascentist al protagonistului, să analizeze atât din punct de vedere științific cât și spiritual etapele parcurse în cultura europeană pentru atingerea actualei civilizații.
Un subiect incitant ce urma a fi dezbătut de academicianul prof. dr. Constantin Bălăcenu Stolnici, Justin Capră, renumitul inventator al aparatului de zbor individual (1958), și a prof. universitar dr. Ioan Pânzaru, rector al Universității București. Oferta era atractivă dar
pentru a merge să asculți un concert sau o conferință, să participi la vernisajul unei expoziții sau pur și simplu să te întâlnești cu prietenii la o “bârfă” e nevoie de o anumită disponibilitate. Cel puțin în ziua cu pricina să nu te enervezi la serviciu sau stresul provocat de executarea unor lucrări la termen să nu fie atât de mare încât să-ți piară cheful de a mai pleca de acasă.
Ora 19:00 pentru conferința anunțată la Teatrul de Operetă “Ion Dacian” coincidea cu ora spectacolelor de “elită” care se țin în România. Așadar a fost suficientă vreme ca în intervalul dintre ora 16:00 și 19:00 să mă pregătesc sufletește pentru a “recepționa” tot ce se va întâmpla. Sala apărea impozantă, decorată cu exponate inedite prin “ noutatea “ designului conceput cu 5oo de ani în urmă.
“Ce pisoii mei faceți acolo?” s-a arâtat revoltată doamna care punea bilețele cu numerele scaunelor pentru invitații care deja începuseră să apară.
Locul meu era lângă prof. universitar dr. Alexandru Jipa de la Universitatea București, Facultatea de Fizică.
“Învățământul nostru post decembrist pregătește specialiști doar în memorarea de noțiuni și fenomene fără ca aceștia să fie în stare a realiza conexiuni între informațiile cuprinse în acele texte”, mi s-a destăinuit domnul profesor. Studentul trebuie pregătit încă din facultate pentru a deveni sau un creator, sau un bun meseriaș. Acela care a făcut pentru prima dată o cheie, chiar dacă a fost imperfectă, era un inventator. Toți ceilalți care excută chei, din ce în ce mai bune, perfecte chiar, sunt doar meseriași. Avem nevoie și de creatori și de meseriași!
Între timp a sosit și domnul prof. dr. ing. Mihai Mihăiță, președintele AGIR, al cărui loc era în dreapta mea.
La două scaune în față, doamna Delia Budeanu impresiona prin strălucirea ochilor … Discuta pasionat cu președintele AGIR, erau oarecum consăteni aveau rădăcini comune în localitatea …
Am mai remarcat pe domnul Augustin Buzura și pe protagoniștii conferinței alături de un numeros public, deocamdată în așteptare.
Se depășise bine ora de începere a conferinței!
Cum, la orice eveniment cu ștaif, momentul muzical nu trebie să lipsească, gazda, domnul director al Teatrului de Operetă “Ion Dacian”, Răzvan Dică, a deschis manifestarea introducându-ne mai întâi în lumea invențiilor pentru teatru ale lui Leonardo da Vinci, Scena rotativă, Proiector de teatru, Scripete de scenă. Preambul necesar pentru ca tot domnia sa, cu nedisimulată admirație să-l prezinte pe chitaristul Mircea Gogoncea, care, la numai 16 ani, a cucerit lumea.
Bineînțeles, am fost numai ochi și urechi ascultându-l interpretând o piesă preclasică de Georg Telemann și un capriciu de Nicolo Paganini.
Deși tânărul instrumentist da dovadă de acuratețe tehnică, era enervantă pentru mine, dorința lui de a accentua o anume expresivitate, bâțâind capul mai mult decât era nevoie- ........... În fundal, vocile pline ale unor soliști antrenați în spectacolul care avea loc la parter, demonstrau că opereta nu este “genul minor” al muzicii !
În sfârșit a sosit și momentul mult așteptat, conferința !
Chiar dacă vorbitorii nu au respectat “desfășurătorul” din invitație, și anume: Care au fost etapele evoluției civilizației europene? Căror factori se datorează explozia științifică a ultimilor 100 de ani ? Putem vorbi oare și de o dezvoltare în plan spiritual ? Cum va arăta Europa în următorii 100 de ani? Conferința a fost urmărită cu interes de cca.100 de participanți. În linii generale s-au dezvoltat următoarele idei :
măreția platoniciană a lui Leonardo da Vinci;
lumea virtuală și realitatea tehnologică;
geniul ca vector al progresului;
conștiință, suflet, spirit;
mijloacele cunoașterii;
evoluția ideilor în general;
renașterea ca moment revoluționar neîngrădit al cunoașterii;
cultură generală și utilitarism;
factorii de progres;
dezechilibrele sociale, economice ș.a. ce apar azi.
În istoria omenirii nu există un al doilea ca Leonardo da Vinci. Artistul inventator simțea legile naturii, cunoștea ordinea lucrurilor, intuia legăturile, proporțiile fără să fie închis într-un sistem matematic, fără să aibă inhibiția structurilor cantitative. Pentru noi universul este guvernat de legi dar el lucra cu simboluri și cu structuri, nu cu informații de amănunt, creațiile lui tind spre un sistem al său, ce sparge imaginația centripetă a rațiunii umane.
Atare sistem este făcut din părți constitutive care interacționează între ele în interior, pentru a exista și totodată este permisiv, deschis, transmite și primește informații astfel încât întregul să rămână viabil, să nu poată fi distrus.
A fost pictor, muzician, inventator. Doar tainele comunicării sociale nu le-a pătruns. Lumea pe care a creat-o, în tehnică, a fost una virtuală. El a “desenat” angrenaje, mecanisme de tot felul, dar nu le-a realizat practic. Există din acest punct de vedere o anume asemănare cu Jules Verne care a imaginat de asemenea o lume virtuală fără să fi călătorit de facto sau să fi pătruns în imperiul tehnicii reale.
Epoca renascentistă a fost propice invențiilor lui da Vinci. Se producea atunci o ireversibilă deschidere, produsă o dată cu dispariția dictaturii teologice și simultană cu adâncirea Renașterii, ca moment revoluționar în cultura europeană. Toțuși, omenirea nu atinsese nivelul tehnologic necesar pentru a pune în viață astfel de idei.
Întrebarea pe care ne-o punem, dintotdeauna, există un secret al geniului? Cum apar și cum se manifestă geniile, ce anume le distinge de restul oamenilor? Azi, ca și în paleolitic, creierul omului este același. Există la unii oameni predispoziții genetice pentru simțul practic, la alții pentru abstractizare.
Un creator este mare când se identifică, se confundă cu problema abordată, chiar cu un întreg domeniu.
Geniul se confundă cu mai multe domenii, pătrunde în esența lucrurilor și de aceea, în perspectivă, nu este exclusă o posibilă revenire la cultura de tip enciclopedic, urmare a exploziei informaționale.
Unele invenții se nasc “întâmplător”, altele au în spate efortul succesiv al mai multor generații. Teoria lui Eistein se sprijină pe tezele lui Maxwell, ecuațiile câmpului electromagnetic pe ideile lui Lorentz. Există o evoluție a ideilor, o filogeneză a acestora.
Ne deplasăm însă asimptotic spre cunoaștere pe care o vom întâlni la infinit și acesta este unul dintre motivele pentru care accedem la ea și prin revelație.
Dar din nimic nu se naște nimic. Însuși Leonardo și-a ridicat edificiul pe ceea ce inginerii arabi inventaseră deja, roțile hidraulice, utilizarea scripeților, folosirea petrolului ! Se presupune că ar fi utilizat și informații de la anticul Heron (vezi aeolipila lui Heron, o sferă cu două orificii dispuse la 1800 , prin care ieșea aburul sub presiune iar sfera se învârtea).
Geniul mai poate fi definit și altfel: “ acela de la care învățăm ceea ce el n-a învățat de la nimeni” (Justin Capră citând pe Schopenhauer).
Și totuși geniile au limitele lor. Ca enciclopedist Leonardo da Vinci deținea informații din foarte multe domenii, azi însă se merge pe specializarea strictă, din ce în ce mai restrânsă, până se ajunge la a ști totul despre nimic. Dar orizontul spre cultură dă strălucire condiției umane! Cultura înseamnă tradiție, limbă, spiritualitate.
Care este calea cea mai bună de urmat în educație, investiția pentru a stimula receptivitatea la actul de cultură sau pentru a obține un beneficiu practic de care avem nevoie imediat ? Când nu există echilibru între cele două căi de urmat se ajunge la monstruozități. Conceptul utilitarist încununat prin eficiență, eficiență, eficiență, are limitele sale, amputarea culturii umaniste reprezintă o greșeală cu urmări imprevizibile.
Cel ce face legătura dintre omul viu și absolut este sufletul.
Makovski (la ale cursuri a asistat Justin Capră) spunea că celula vie și celula moartă au aceiași structură, hidrogen și carbon dar ceea ce le deosebește este metabolismul. “Dar eu Makovski care vă predau cursuri depre metabolism, vă mărturisesc că acum la cei 80 de ani, pe care îi am, nu știu ce este metabolismul ! și viața rezidă în virtutea unei energii pe care eu am numit-o “noesică” și care are șapte nivele de evoluție. Viața nu este de natură materială ci “energie”.
Leonardo spunea că e de plâns discipolul care nu “vrea” să-și depășească maestrul dar e de compătimit și maestrul care barează devenirea discipolului !Tot el afirma că orice lucrare, pictură, sculptură sau chiar un experiment, dacă nu sunt flancate de spirit, nu duc la rezultate.
Spiritul și materia se împletesc în evoluție și în viață biologică. Dacă se exagerează una din laturi se intră în criză, se dezechilibrează sistemul.
Creativitatea ține și de contextul dezvoltării generale a societății. Pe vremea lui Leonardo se cunoștea doar energia mușchilor, energia hidraulică și a vântului. Nu se știa nimic despre energia electrică !
Există multe descoperiri “întâmplătoare”, unele apar cu “muncă” asiduă iar altele sunt “preluate” mai mult sau mai puțin onest !
Problema este unde vom ajunge peste 100 de ani ! Științele exacte nu acceptă sufletul, asupra sufletului nu se pot face măsurători dar civilizația poate să dispară dacă nu–și redescoperă spiritul. Cercetătorii, inginerii, inventatorii au creat suficientă forță distructivă care poate neantiza civilizația.
Așadar pentru a nu se ajunge la un dezechilibru catastrofal, e nevoie, cum a spus Leonardo, ca tot ce întreprindem să fie pătruns de spirit. Adevărul este susținut cu smerenie în vremurile noastre și de cei ce afirmă, asemenea părintelui Arsenie Boca: prin puterile sufletului, minte, iubire și voință, ne putem bucura de armonie.

N.B.
Ce se va întâmpla peste o sută de ani e mai greu de anticipat dar se împlinesc în toamnă 550 de ani de la atestarea Bucureștilor printr-un document al lui Vlad Þepeș și o sută de ani de la înființarea Muzeului Tehnic Național “Dimitrie Leonida”. Conform unei hotărâri a U.E. tot în această perioadă se marchează anul inventicii și al inovării. Cu acest prilej se intenționează organizarea unei expoziții “Memoria tehnică a orașului București” unde vor fi expuse obiecte originale și machete privind realizări importante românești( stiloul lui Petrache Poenaru, prima rafinărie de petrol din lume, invențiile lui Vuia, Vlaicu, Coandă, teodolitul folosit de echipa lui Anghel Saligny în execuția podului de la Cernavodă- al doilea ca mărime în lume la acea dată (1895), barometrul care atestă zborul Pipera-Varșovia-București realizat în 1933 de George Bănciulescu- primul om care a pilotat un avion având în loc de picioare proteze, aparatul de zbor individual al lui Justin Capră 1958, etc.) cît și fotografii și postere privitoare la transporturile, comunicațiile, construcțiile industriale, iluminatul public și stradal, fântânile, infrastructura (poduri, canalizare, asfalt stradal) atelierele de fotografiat, gări, tipografii, etc.prezente în Muzeul Tehnic Național, Muzeul Militar Național, Muzeul Politehnic, Muzeul Aviației, Muzeul RATB.
Tot cu acest prilej Orchestra Inginerilor va susține un concert simfonic.



Nicolae Aurelian Diaconescu