"Dada a fost prima mișcare din istoria artei care descătușează procesul creativ din lanțurile regulilor și academismelor... iar în Suprarealism am descoperit o filozofie de viață ale cărei puncte cardinale - dragostea, libertatea și poezia - coincid cu propriile mele năzuințe. Nu m-am considerat niciodată un "colecționar de artă", ci un convins suprarealist, dornic să achiziționez lucrările care erau inspirate de propriile-mi convingeri."
Arturo Schwarz, istoric de artă, poet, scriitor, curator de expoziții, colecționar de renume, își exprimă în aceste cuvinte crezul său, rațiunea pentru care s-a dedicat în mod special cercetării celor două curente artistice. În decursul anilor, a adunat, alături de opere de artă, un număr impresionant de manuscrise, cărți, periodice, documente, manifeste, corespondențe, afișe, legate de Dada și Suprarealism.
Criteriile care l-au ghidat pe Schwarz în această meticuloasă muncă de colecționar nu sunt numai instrumentele istoricului, cercetarea și arhivarea mărturiilor epocii care au revoluționat arta. Arturo Schwarz se dovedește a fi un intuitiv, un visător, un vizionar plin de imaginație, sursa sa de energie fiind permanenta căutare a noului și a iubirii. De altfel, Marcel Duchamp, bun prieten și colaborator al său a spus: "Dada nu este un curent depășit. Spiritul ei este etern. Arta noastră va exista întotdeauna ca o expresie concretă a libertății".
Născut în 1924 în Alexandria, Egipt, din părinți evrei de origine germană și italiană, influențat de scrierile lui Spinoza, Marx, Freud și Breton, Arturo Schwarz a avut o existență plină de aventuri și evoluții surprinzătoare. A fost secretar al lui Keren Kayemet în Alexandria, a petrecut un an într-un kibutz, înainte de formarea statului Israel și, revenit în Egipt, s-a înrolat în mișcarea trotzkystă. Arestat pe motiv politic, este închis în penitenciarul Hadra din Alexandria, apoi internat în lagărul de concentrare din Abukir, iar în 1949 este expulzat în Italia. Exemplarele de artă colecționate deja de la vârsta de 21 de ani sunt astfel pierdute. În același an se stabilește la Milano, în Italia, unde deschide o editură și, cu puținele sale mijloace economice, achiziționează creații ale lui Duchamp și Schwitters. Este numai începutul. În 1954 deschide o librărie care, în 1959, se transformă într-o galerie, găzduind arta contemporană, în special artiști dadaiști și suprarealiști din întreaga lume : Marcel Duchamp, André Breton, Man Ray, Jean Arp și alți creatori, mulți dintre ei aproape uitați, precum Picabia, Max Ernst și numeroși pictori italieni și americani, moderniști și avangardiști, inclusiv pe fondatorii mișcării Dada, Tristan Tzara și Marcel Iancu.
Despre epopeea și multilateralitatea lui Arturo Schwarz voi scrie un articol separat. Doresc să amintesc aici doar catalogul raisonné al operelor lui Marcel Duchamp, expoziția din Milano a lui Marcel Iancu din 1969 și efervescența din jurul galeriei de artă, închisă în 1975; dar aceasta nu a semnificat sfârșitul implicării acestui colorat personaj în promovarea artei avangardiste, în colecționarea de picturi, sculpturi, ceramică, manuscrise, manifeste, cărți, portrete și publicații, multe dintre ele donate în 1991, Muzeului Israel din Ierusalim.

De la Milano în Israel

Din acest an încep călătoriile lui Arturo Schwarz la Ierusalim. Achiziționează, începând cu 1993 peste 200 de lucrări ale artiștilor israelieni, pe care le donează Muzeului Israel și Muzeului de Artă din Tel Aviv.
În 1998, cu ocazia celei de a cincizecea aniversări a formării Statului Israel, colecția Vera și Arturo Schwarz este dăruită Muzeului Israel pentru "a da posibilitatea poporului meu să se bucure de ea și a realiza un act de dreptate, o mitzvah ". Aproape 900 de opere, create de 200 de artiști, în diferite stiluri și tehnici, au fost donate de Arturo Schwarz Muzeului Israel, Galeriilor Naționale de Artă Modernă din Roma și Muzeului de Artă din Tel Aviv.
În 8 Noiembrie 2008 a avut loc la Muzeul Janco-Dada din Ein-Hod vernisajul expoziției Diukana-Ot. Exemplarele expuse, portretistică și documente (diukan=portret, ot=literă, în ebraică) sunt doar o parte din cele 1000 dăruite Muzeului Israel. Prin acest gest, prin generozitatea Muzeului Israel și a lui Arturo Schwarz, începe o colaborare pe care o dorim de bun augur, sperând ca această inițiativă, de a prezenta la Ein Hod obiecte originale rare, să nu constituie un eveniment izolat. Colecția lui Arturo Schwarz oglindește interacțiile dintre artiștii dada și suprarealiști de-a lungul anilor. În secția de portrete întâlnim desene, ilustrații, fotografii, fotomontaje ale marilor artiști ai avangardei : Maurice Henry, Max Ernst, André Breton, Alberto Giacometti, Marcel Duchamp, André Masson, Man Ray, Pablo Picasso și mulți alții, chiar și o caligramă a lui Tristan Tzara.
Portretele, realizate prin tehnici diferite, aruncă o nouă lumină asupra relațiilor speciale dintre artiștii avangardiști și a evoluției lor creative. M-au impresionat în mod deosebit portretul lui Tristan Tzara (desenat de Robert Delaunay), portretul lui André Breton (Maurice Henry), creația lui Valentine Hugo (Paul Éluard și cascada), Dali Atomicus (Philippe Halsman), Picasso (Dora Maar) și numeroasele portrete-fotografii create de Man Ray (Joan Miro, Max Ernst, Salvador Dali, Andre Breton, Pablo Picasso, Antonin Artaud, Tristan Tzara și alții).
Desigur André Breton apare în numeroase desene, fotografii și gravuri, el fiind personajul principal al curentului suprarealist, la Paris, în jurul ideilor căruia s-a grupat marea majoritate a artiștilor plastici, desprinși de Dada.
De altfel, în a doua parte a expoziției, care conține texte, manuscrise, cărți, ilustrații, manifestele lui Breton "La Révolution surréaliste" și "Second Manifeste du Surréalisme" se află la loc de cinste.
Alături de filozofia lui Breton descoperim un tezaur al publicisticii și al ideologiei curentelor Dada și Suprarealism, care au redimensionat limbajul, rolul lui și al logicii, scoțând cuvintele din semnificația lor acceptată, conferind literei simboluri, sunete și forme paradoxale. Au fost demolate norme, s-a inventat un nou limbaj, o altă dimensiune a poeziei absurdului, a poeziei fonetice, a scrisului automat, construindu-se un nou model de comunicare cu publicul, o revoluție la care spectatorul este îndemnat să participe în mod activ, iar din interacția creator - public, undeva, într-un spațiu nedeterminat, ia naștere o nouă percepție a artei.
Documentele, manuscrisele și ilustrațiile ne readuc în actualitate nume precum George Hugnet, Paul Éluard, Guillaume Apollinaire, Louis Aragon, Antonin Artaud, Max Ernst, Jean (Hans) Arp, Hugo Ball, Victor Brauner, Alberto Giacometti, Marcel Duchamp, Salvador Dali, Robert Desnos, Marcel Janco, Man Ray, René Magritte, Joan Miro, Francis Picabia, Pablo Picasso, Tristan Tzara, René Crevel, Marc Chagall și alții.
Despre fiecare din aceste documente și publicații ale epocii, din prima jumătate a secolului XX, s-au scris tratate, eseuri, articole, teze de doctorat, s-au făcut numeroase cercetări care continuă și astăzi, descoperindu-se mereu noi unghiuri inedite, atribuindu-li-se intenții, dimensiuni și orientări care creează perspective nebănuite asupra efervescenței creative a avangardei, în literatură și artă.

Dada- perpetuum mobile

Obiectele expuse la Ein-Hod constituie o comoară. De curând doamna Dadi Janco, fiica marelui artist Marcel Janco, mi-a telefonat, exprimându-și admirația pentru bogația de idei și talent a grupului adunat în jurul lui Marcel Iancu, în România, în cadrul publicației Contimporanul. Într-adevăr, atât la Zurich, cât și la Paris, București și în Israel, spiritul revoluționar al tatălui său a produs o explozie în artă, în diferite direcții și domenii. În onoarea acestui mare artist, israelian, evreu de origine română, Muzeul Israel și Arturo Schwarz au oferit vizitatorilor muzeului din Ein-Hod această unică oportunitate de a cunoaște avangarda și mentorii ei.
În 26 Noiembrie am avut bucuria să fiu invitat la un eveniment deosebit. Arturo Schwarz, devenit nou cetățean israelian, a vizitat pentru prima oară Muzeul Janco-Dada din Ein-Hod, a revăzut colecția sa, precum și creațiile lui Marcel Janco, parte din ele necunoscute lui, realizate în Israel. În câteva fraze, pline de nostalgie, și-a exprimat dragostea și prietenia care l-a legat de Marcel Janco și a povestit despre expoziția din 1969 organizată la Milano. Adina Kamien- Kazhdan, curator la departamentul de artă modernă al Muzeului Israel ne-a prezentat pe larg biografia lui Arturo Schwarz și rolul lui în renașterea, pe plan mondial, al interesului pentru avangardă. Artista Anat Pick-Voice a lansat noul său disc, Dada Sound Poetry, în cadrul unui recital de poezii Dada, care ne-a emoționat pe toți cei prezenți, l-am văzut pe Arturo Schwarz lacrimând, întreaga atmosferă electrizantă ne amintea de Cabaret Voltaire.
Am avut plăcerea să stau de vorbă mai pe îndelete cu Arturo Schwarz la o masă compusă din humus și salate, când marele colecționar de artă și-a depănat amintirile și i-a promis lui Michi, nepoata lui Marcel Iancu, tot sprijinul posibil în scopul realizării unui catalog raisonné și al promovării proiectelor viitoare ale Muzeului Janco-Dada, având ca obiectiv cunoașterea universului geniului de la Ein Hod.
Sper că am reușit, ca amic al familiei Janco și ca pasionat de arta maestrului, să pun bazele începutului unei prietenii cu Arturo Schwarz, colecționar celebru, interlocutor fascinant și totodată o persoană modestă, cu dragoste de oameni, entuziast la vârsta de 84 de ani, precum un adolescent.

***

Mulțumiri speciale D-nei Adina Kamien-Kazhdan, curator la Muzeul Israel, Muzeului Janco-Dada din Ein-Hod, precum și lui Arturo Schwarz, pentru informațiile furnizate.