Nu ºtiu dacã am dreptul sã fiu dezamãgit. Încerc sã cred cã da. Am tras cu coada ochiului printre valurile acestei ediþii de campionat în care se învîrt fundaºii politicii româneºti. E campanie. N-am fost plãtit sã pronunþ nume. ªi dacã aº fi fost, la fel aº fi scris. Toþi au proiecte minunate, la prima vedere. N-am vãzut încã pe cineva sã se preocupe de liniºtea ºi siguranþa cetãþeanului. N-am vãzut nici un politician, nici un candidat care sã dea pe faþã, concret, o mãsurã. Ce deputat, ce senator va reuºi sã facã în aºa fel încît mii de oameni de pe scãrile tribunalelor sã nu mai fie batjocoriþi, minþiþi ºi hãituiþi de judecãtori sau procurori?
Ce senator sau deputat va reuºi sã deconspire, sã desfiinþeze frãþia dintre derbedei ºi poliþiºti? Ce senator sau deputat va reuºi sã anihileze reþeaua clar mafiotã a mii de patronate care nu-ºi plãtesc oamenii cu salariul real pe cartea de muncã, mai cu seamã sã le facã ºi cãrþi de muncã? Ce senator sau deputat va avea curajul sã se ia de gît cu un sistem în care mentalitatea accentuatã de individ face din clasa de mijloc un cal de bãtaie pe care încalecã sau descalecã ordonanþe de guvern în urma cãrora calcã apãsat interese ºi interese? Ce deputat sau senator va înþelege cã atunci cînd construieºti trebuie sã o faci numai dupã ce ai turnat o fundaþie, sã respecþi adîncimea, lãþimea, calitatea pietrei ºi a cimentului, a fierului forjat? Nu vã supãraþi pe mine, om încercãtor ºi simplu, poet român, lucrãtor la ziar, cã pun aceastã întrebare! Ieri, prin centrul Piteºtiului, i-am fãcut o fotografie unui ins, nu ºtiu cum îl cheamã, fiindcã n-am vrut sã aflu. Vindea tufãnele la 1 leu bucata. Nu facem din asta definiþia omului din zilele noastre. ªtiu cã nu putem fi egali ºi nici n-ar fi bine. Nu l-am întrebat cum îl cheamã, fiindcã omul acela mi-ar fi spus cîþi copii are, cîþi sînt proºti, cîþi deºtepþi, cîþi apþi de muncã ºi cîþi inteligenþi, cîþi handicapaþi, cîþi cu bani sau fãrã, mi-ar fi spus de nevasta lui, probabil pensionatã pe caz de boalã, dar nu la termen ºi nu bolnavã.
Mi-ar fi spus... Dar ce nu mi-ar fi spus? E prea mic raportul între a fi ºi a nu fi. România nu este America. Dacã în America te duci mîine, în trei sãptãmîni devii om. Fiindcã vei fi unul printre, sã zicem, un milion. Milionul ãla te obligã sã respecþi ceea ce respectã ºi ei. Dacã un american ar veni mîine în România, la Piteºti, în trei sãptãmîni ar crãpa, pentru cã el, unul printre noi, milionul, ar deveni ca ºi noi. Un popor de prefãcuþi, de ºmecheri, de mincinoºi. Mai sînt ºi excepþii. Dar puþine. ªi dacã te doare asta, înseamnã cã este bine. Tare mã tem cã þi se rupe.




publicat în Curierul Zilei din 15 noiembrie 2008
http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1877&Itemid=1