GENERAŢIA "BĂGA-MI-AŞ..."


"A fi tânăr nu e o scuză, e o responsabilitate." N. Iorga


Dincolo de spectacularul inerent al titlului, acest editorial consemnează câteva "puncte patologice" în trăsăturile comportamentale ale generaţiei noastre. "Puncte patologice"?! E oare prea mult spus? Nu m-aş grăbi să dau un răspuns afirmativ căci există variate forme de dezechilibru, de dereglare în temperamentul acestei generaţii, parcă prea "postmoderniste".
Această sete de extravaganţă, de atitudini extreme schiţând paroxismul, atitudini erijate într-un nonconformism "specific vârstei" şi cultivat gratuit de media, ar trebui să ridice numeroase semne de întrebare asupra generaţiei ultime.
De ce oare limbajul are un puternic substrat violent ce abundă în trivialităţi (fabricate de golul cerebral): două cuvinte şi trei organe genitale?!
Limbajul(articulat!) ca formă de comunicare interumană, ca formă de tezaurizare, a ajuns reductibil la expresii consacrate de greii culturii suburbane(vezi B.U.G., Vacanţa Mare, copiii minune ai simfoniei lovelelor etc). Tinerii, însă se risipesc într-un mediu imund generat de alcool, tutun, droguri, sex( de parcă am vieţui într-o societate falocentrică, sexocentrică, ca şi cum instinctele n-ar putea să ne trezească decât pasiuni facile). Atitudinile lor sunt uneori atât de abrutizate încât mă duc cu gândul la un primitivism dezolant, la ideea că omul secolului XXI este un om obosit, înfrânt, comun. Indiferenţa tinerilor faţă de o axiologie elementară, faţă de respectul reciproc(calitate rarisimă la tânărul cu pretenţii) atestă lipsa unei educaţii, educaţia omului de a fi om. Acuzaţiile mele nu se susţin fiind vorba de o revoltă a tinereţii biologice? Când tânărul se simte activ, dornic să iasă din anonimat să o facă prin vocaţie, printr-un concret creator.
Elanul acestui comportament fervent nu trebuie înfrânat în esenţă ci în expresie.
Ideea centrală a acestui scurt comentariu este aceea că există o disciplină a limitelor existenţei umane care ne fereşte de erori, de antisocial. Ontic vorbind, omul nu este şi nu poate fi posesor de întreguri dar omul poate tinde spre ideal.
Mă feresc de dogmatism, de absolutizări şi, spunând asta, revin, accentuând ideea, că din fericire "generaţia băga-mi-aş" nu înglobează totalitatea tinerilor din zilele noastre, căci există totuşi şi excepţii ce pot schimba, transforma semnificativ o societate.




Cristina Liţoiu, 04.04.02