poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3687 .



Când mai vorbim fraților despre noi?
articol [ Societate ]
Colecția: Părerea unui om obişnuit

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Radu Herjeu ]

2006-01-31  |     | 



Dai drumul la televizor, la radio, intri pe Internet, te duci la teatru, la cinema, în discoteci, în parcuri. În autobuz, la școalã, la frizer. În cluburi private, în licee private, în cartiere private, în anturaje private. Te apropii periculos de mult de ceilalți, pânã la a fi aruncat în închisoare pentru violarea spațiului vital. Îi auzi, te auzi, ne auzi vorbind despre salarii, despre prezervative, despre cai putere metalizați, despre corupție, despre operații estetice, despre droguri, despre talk-show-ri, despre calificãri ratate când pe stângul când pe dreptul, despre cãpșuni, despre cine cu cine, despre semne electorale, despre gropi, despre medicamentele compensate în absența lor, despre nu știu ce integrare, ce-o sã ne mai placã în uniunea europeană, despre seretele mariei, despre contra și despre pro, despre timp și despre moarte, despre ce bine ne-ar fi dacã ne-ar fi și mai bine, despre ce-a mâncat asearã Bubico și cât m-a costat, dragã, coaforul pentru el, despre planul la închinat și la acatiste, despre închinatul la marea poartã, la mica poartã, la orice poartã, despre licurici, despre avantaje și dezavantaje, mie ce-mi iese, despre rostul cãrții de credit în iluminarea cã nu poți cumpãra cu ea nimic esențial, despre hoții lor care vorbesc mai mult decât ai noștri, krescova impresiona dacã-i recit din Sorescu, care sorescu, Minune la televizor, Ciao Darwin, maimuțele au decențã, halatul, cât dracu’ mai costă halatu’?
Vorbim atâta cã mulți au senzația cã și comunicã. E tare bun vorbitul ãsta, despre orice. Ne trece viața și noi habar n-avem. Dar suntem bine vorbiți și murim împãcați cã am dezbãtut atâtea nimicuri încât ceva, ceva din universul ãsta tot om fi-nțeles noi. Și dacã nu, mãcar i-am amețit pe ceilalți. La specia noastrã vorbitul s-a transformat într-o metodã de marcare a teritoriului. Nimic nu impune mai lesne limite ca vorbitul. Eu, tu, noi, voi, aici, acolo, jos, sus, al meu, al tãu, tot al meu, ba nu. E clar ? Punem ordine în haosul ãsta, așezãm totul nostru meschin și inutil la locul lui, ca sã ne putem bucura în tihnã de el.
Dar despre oameni, fraților, când mai vorbim ? Despre oameni dezbrãcați de Armani sau de zdrențe, dați jos din cãruțe sau din Jeep-uri, despre oameni, pur și simplu. Despre ei atunci când viseazã, când gândesc, când iubesc, când suferã pentru cã lumea e mai urâtã și din cauza lor, când se simt mândri cã sunt oameni, când uitã cã sunt mamifere, când zâmbesc unui strãin, când plâng pe umãrul lui, când cântã, când ascultã. Despre cei care recunosc o floare atunci când citesc despre ea. Despre oamenii aceia, eroi ai fiecãrei zi, supraviețuitorii drepți ai unei vieți petrecute într-o lume prea strâmbã. Despre cei care-și trezesc prietenii ca sã vadã rãsãritul. Despre ce simt ei când sunt mințiți, când sunt trãdați, când sunt... Despre de ce nu sunt ce-ar putea fi. Despre oamenii pe lângã care trecem pe strãzi cenușii fãrã sã-i privim în ochi. Despre oamenii de care habar n-avem cã existã, despre cei care și-au adus aminte de cuvinte, de culori, de sunete, de idei. Oamenii aceia simpli ca universul.
Ne-am obișnuit sã-i considerãm ceva normal, ca și respiratul. Trãim lângã ei fãrã sã-i conștientizãm. Simple decoruri ale existenței noastre, ne umplu exteriorul. Existã ca și numerele în statistici, doar atunci când, forțați de împrejurãri, trebuie sã ne aruncãm ochii pe paginile lor. Interacțiunile cu ei au devenit mai mult niște abile tentative de a nu ne ciocni între noi. Întâlnirile providențiale se mãsoarã acum în profit, în orgasme și-n minute de apariții tv. Nimeni nu mai cautã pe nimeni pentru a-i împãrtãși universul ci pentru a-și umple maghernița.
Totul e o imensã cursã. Maratonul singurãtãții. Pocnetul pistolului ne trezește în burta mamei. Și mâinile pe piept le punem doar dupã ce mai privim o datã în jur ca sã vedem cât de departe sunt ceilalți. Nu ne pierdem din ochi, alergãm unii lângã alții cã din spațiu ai zice c-o facem împreunã. Dar cine sã ne vadã din spațiu ? Extratereștrii nu existã și pentru cã s-ar putea dovedi mai buni ca noi. Habar n-avem de ce-alergãm. Dar ne-ajutã televiziunea sã ne imaginãm. Alergãm și vorbim. Vorbim între noi doar ca sã ne distragem atenția. Poate unul dintre noi se-mpiedicã. Vai, tu, ai auzit tu ce s-a-ntâmplat ?
Existã douã mari concursuri pe lumea asta, pentru noi, oamenii nevorbãreți de oameni. Concursul de victime și cel de știi cine sunt eu ? Cine rateazã într-unul, e înscris automat în celãlalt.
Despre noi, întorși cu cãptușeala la aer, despre noi când vorbim, fraților, între noi ?

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!