Paserea a căzut în dimineaţa aceasta. O femeie mă tot întreabă dacă ştiu ceva despre timp. Eu nu ştiu nimic despre timp. Încă nu. Dar ea nu se lasă şi mă întreabă şoptit unde e. E frumos! dau să-i spun ca o îmbrăţişare ..Da, da e foarte frumos...încearcă să aşezi o întrebare îi zic din nou acestei femei, încearcă să călătoreşti o întrebare undeva, nu le ştim pe toate..încearcă o rostuire. Dar ea nu se lasă, sora mea nu se lasă şi-i dă mai departe sugerând că trăim lucruri mici şi că tăcerea este profundă doar doar pe timpul unui sărut şi că durează până când sună licuricii. Întrebările prelungesc viaţa, dau să-i mai aşez printre frământări sorei mele dar iar şi iar nu se lasă culminând să mă întrebe pe mine păcătosul...ce anume ar putea să-l mai întrebe pe Domnul.
- Cât mai avem voie Să-L întrebăm, cât mai avem voie să cunoaştem?
Încep această călătorie, poate ultima, nutrind speranţa că vom afla răspunsul...

Pelerinajul căutătorului începe de vineri din Oradea, urmează Timişoara, apoi Belgrad, Kragujevac,...şi tot aşa prin lume , vorbind cu oameni săraci, bogaţi, celebri sau anonimi. Este un proiect la care am rugămintea să participăm împreună. Voi pune pe banda de reportofon , pe celelalte suporturi tehnice electronice, oglinda unor fapte şi întâmplări, portrete,interviuri, gânduri, stări, toate acestea în ideea că Dumnezeu este fratele meu, al tău, al ei...al nostru.


Aflările se vor aşterne pentru un început aici pe www.poezie.ro, iar pe hârtie, în Curierul Zilei, ocazie prin care mulţumesc lui Radu Herinean ,(editor manager site), doamnei Marilenei Baraţă (Preşedinte Trustul de presă Curierul Zilei) şi domnului Constantin Neguţ (Manager General acelaşi trust )