poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4122 .



Tehnica poetică și discursul epic al poeziei lui Marcel Mureșeanu. Valea Tauris.
articol [ Carte ]
Colecţia: Articole de teorie si critica literar?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adina Ungur ]

2005-12-17  |     | 



Mă întreb în ce fel aș putea prezenta o personalitate literară atât de complexă ca cea a scriitorului clujean contemporan Marcel Mureșeanu - al meu poet preferat și totodată mentor spiritual si nu gasesc raspunsul. Cu siguranta m-aș pierde undeva printre cele nouăsprăzece cărți publicate de domnia sa. Apoi, nu cred că aș găsi cuvinte suficiente și potrivite pentru a realiza un portret complet al scriitorului, de aceea, într-o încercare de prezentare, cred că cele mai potrivite cuvinte ar fi cele ale referinței criticului și teoreticianului literar, doamna Irina Petraș, dansa prefațand majoritatea volumelor lui Marcel Mureseanu.





„Aș putea imagina o schiță de portret din țăndări, înșirând la întâmplare cuvintele pe care le-am folosit de-a lungul anilor scriind despre poet și poemele sale. Iată: singuratic, discret, ubicuu, bun ascultător, abisal, reticent, vorbăreț (aproape) exuberant, îngăduitor, dezaprobator, ironic (și autoironic!), firesc, simplu, elaborat, jucăuș, limbut, taciturn, epigramatic, surprinzător, molipsitor, atent, rebel, furiș, conștient, încărcat, latent, provizoriu, „pre-făcut”, dibuitor, definitiv, rotunjit, ultim, cristalin, hărțuitor, etern, drept, ocult, mincinos, ritmat, aproximativ, aberant, luminiscent, spart, muritor, absent, liniștit, greu, trufaș, christic, prelung, armonic, vag, crizic, senin, terorizat, distinct, origianl, expresiv, înșelător, amețitor, direct, real, multiplu, ambiguu, imprevizibil, polivalent, satisfăcut, pur, autosuficient, ispititor, de neocolit, straniu, oprimist, neastâmpărat, forfotind, tonic, neobosit, laconic, gureș, tânăr, încăpățânat, revoltat, încontrat, natural, viu, tragic, grotesc-ironic, sfidător, pângărit, deșart, blând, muzical, nelaș, înfiorat, ingenios, sprințar, colorat, oniric, fantastic, avar, generos, plurivalent, oximoronic. Pot vedea în toate acestea un lanț de mângâieri ale lucrurilor, o încercare repetată de a le îmblânzi prin atingeri delicate ale miezului lor indictibil.”

Irina Petraș

***********************************************************

Scurta prezentare a volumului "Valea Tauris", de Marcel Mureseanu.


TEHNICA POETICÃ ȘI DISCURSUL EPIC AL POEZIEI LUI MARCEL MUREȘEANU. VALEA TAURIS.

Valea Tauris, a optâsprăzecea carte a scriitorului contemporan clujean Marcel Mureșeanu este un volum de poezii, publicat în 2004 de Societatea Culturală „Lucian Blaga”, la Cluj-Napoca.
De același autor au apărut: Pe adresa copilăriei, București, 1969, Versuri de vacanță, București, 1973, Cel din urmă, Cluj-Napoca, 1978, Amurgul furtunilor, Cluj-Napoca, 1983, Matineu, București, 1984, Viziune cu porumbei călători, Iași, 1987, Călător în insomnii, Sibiu, 1991, Am fost de față, Turnu Severin, 1993, Capriciile săgetătorului, Timișoara, 1997, Șarpele casei, Suceava, 1998, Pe mine mă caută, Cluj-Napoca, 1998, Monede și monade, Cluj-Napoca, 2001, Hărțuire textuală, Cluj-Napoca, 2001, Memoria lui Orfeu, Timișoara, 2002, Schimb de întuneric, Cluj-Napoca, 2003, Pregătit pentru a greși, Suceava, 2003.




Poezii de o lungime medie, a căror desfășurare trece rareori pe a doua pagină, cu un corp de versuri aliniându-se într-o unică strofă sub titluri surprinzătoare, poeme din cuprinsul cărora se vor revela nelipsite și originale idei - ar fi doar o impresie superficială, la deschiderea unui volum semnat de Marcel Mureșeanu. Pentru că, a zăbovi printre poezii sau a-i citi întreg volumul, presupune - aidoma lecturii de proză - a face un pact cu autorul și lumile sale. Prin franchețea expresiei și prospețimea fabulei sau a subiectului surprins într-o cursivă expunere epică, vom descoperi poezii surprinzătoare, care învăluie, incită și rup cititorul de spațiul realității imediate, încă din primele versuri. Procedeul stilistic și compozițional al creațiilor sale fac din Marcel Mureșeanu un maestru al unui fin epic poetic, fiecare dintre poezii devenind câte o scurtă - însă esențială - cuprinzătoare și neașteptată poveste. Autorul va deveni la rândul lui, prin diferite tehnici discursive, însuși narator ori se va transpune în diverse voci, compunând în ansamblu, subiectul operei sau al volumului în discuție.
A vorbi despre o carte scrisă de Marcel Mureșeanu, înseamnă a o privi în ansamblul ei, a-i alcătui din piesele puzzle sau din poezii, un context general, insinuat adeseori chiar de titlu: Viziune cu porumbei călători, Am fost de față, Călător în insomnii, Capriciile săgetătorului, Pe mine mă caută, Pregătit pentru a greși, Memoria lui Orfeu, ș. a.
Unitatea și diversitatea formelor estetice sau de expresie în vers semnifică marca proprie de stil sau de structură poetică, bine definită, în cazul scriitorului clujean. Multiplele elemente de compoziție și tematică, ușor diferite, de la o creație la cealaltă sau de la un volum la altul, îi conferă poetului un aer recognoscibil, pentru că Marcel Mureșeanu rămâne fidel propriei sale maniere de a a scrie – definită fiind de filonul epic al unei expresive voci discursiv-narative.
Poezia va expune la vedere un discurs, unde dihotomia libertate/constrângere va fi tema unei dispute a elementelor de spirit de fiecare dată personalizat cu cele de materie - mereu expuse pe scena vreunei nebănuite lumi, care de îndată ce se configurează a fi animată, primește sens și semnificație, devenind perfect valabilă în contextul ficțional al poeziei. Din această luptă, învingătoare pare că iese de fiecare dată veșnicia de dincolo de viață sau moartea, ca dat al dimensiunii ireversibile la care ajung în cele din urmă entitățile cugetătoare - acesta fiind cursul firesc al evenimentelor. Asumarea neputinței unei eterne sau îndelungate dăinuiri a propriei existențe va fi privită de poet cu o aparentă pasivitate - în realitate ideologia poemelor o va dovedi a fi fictivă, revolta devenind însuși liantul conflictual al tematicii poetice, extrem de fin marcată, uneori insinuată, doar. Pentru că dincolo de cuvinte, atitudinea de uimire introvertită, de freamăt imanent nu este altceva decât însuși izvorul creației sau motivația de bază a actului creativ, desemnând un loc unității contrariilor sau a stării oximoronice existente undeva în interioritatea spirituală a poetului, respectiv a poemelor sale (Un perete subțire, Ultimele stoluri). În esență, sinele spiritual este locul în care ideile prind formă poetică, urmând a fi etalate apoi prin dialogism, discurs narativ, transpuneri în voci ficționale ori vor prinde contur în reinterpretarea sui-generis a fragmentelor de intertext sau a multiplelor trimiteri livrești, peste care Marcel Mureșeanu aprinde un spot cu o lumină nouă: Verde smarald, De nu ne-am cunoaște, Grea încercare, Vedere din tribuna oficială, Lacul înfrânților, La o verstă de Taganrog, Pluta Isolei, etc.
Frapantă este concizia sau expresivitatea unui discurs poetic susținut în puține cuvinte - unde fiecare vers respiră idei, devenind parte din microuniversul poemului, pasibil de a se realiza ca enunț valabil, de sine stătător, chiar dincolo de ansamblul unui poem.
Maniera de compunere, inedită de fiecare dată, însă reprezentativă, prin dialogism, retorism, intercalarea de un fermecător firesc al ficțiunii în cotidian și nelipsitul fir roșu - epic - al discursului incită încă din primele versuri ale unei poezii, înfățișând o perspectivă spațio-temporo-spirituală, aparte: Mă pot așeza cu spatele la un adevăr absolut/ pot să mă așez chiar pe el / pot cânta la solz/ în orele de liniște ale martirilor albigenzi (Cătușe prea mari), Însuși acest câmp de sub pruni este o targă (O dovadă fără urmări), Această carte are o acustică perfectă (Prefață), Opinia publică stă întinsă pe trotuar (A treia cale), etc. Și pentru că strofele reprezintă de cele mai multe ori un pretext de a delimita metric și estetic discursul, despărțirea în grupe de versuri a poemelor, urmând un criteriu ideatic, aici ar fi inutilă. În această manieră de expresie fluentă și opulentă, la nivel de semnificație, poezia lui Marcel Mureșeanu nici nu are nevoie a fi reprezentată prin multiple strofe. Adeseori într-un singur stih vom descoperi un enunț perfect valabil, din punct de vedere ideatic: Stăpânul destinului meu este Hermes! (Verde smarald), Simt că se aplatizează timpul (Sterpitudine), Ca pe o punte merg pe cuvintele mele (Nu suntem singuri). Alte dăți, ideea centrală își va configura enunțul, declarația de act, de observație, de gest ori propria-i trăire, într-un simplu distih: măslinul din capătul aleii, nisipul cernut/ aruncă peste mine toată fericirea (Învelișul cenușii), Vorbirea asta dezlânată/ ar putea trece drept tăcerea mea (Prizonier la ahei), Un mujic este o pradă ușoară/ pentru o femeie care plânge (La o verstă de Taganrog), Ușa-i deschisă, vocea plăcută a călătorului/ se aude întrebând (Călătorii I), Că viața este lipsită de sens/ nu mai miră pe nimeni în ziua de azi. (Călătorii II), Mare parte din viața noastră/ suntem oameni ai dorinței (În alergare), etc. Și fără a ne îndepărta de sfera ideatică a poeziei lui Marcel Mureșeanu, vom remarca frapantele poezii, în care fiecare vers poate fi perceput separat sau fiecare poate constitui un enunț sau o judecată de valoare, perfect valabilă, desprinsă de ansamblu și nu doar în contextul lecturării poemului (Plânsul de milă), ș. a.
Și pentru că Marcel Mureșeanu este poetul al cărui vers e zămislit din situații simple dar explozive, în aparență mici dar esențiale ca sens, exultând stări oximoronice, întotdeauna poezia sa va conține - în diversitatea discursivă - acea unitate specifică manierei de a scrie a autorului. Același debut al poeziei ne poate pune în postura de a descoperi întâmplări cu o notă misterioasă, care prin scriitura concisă, lipsită de orice tip de ezitări nu pot decât să ne cucerească, stârnindu-ne interesul de a afla povestea ce urmează primelor versuri: În noaptea care trecu/ trei îngeri schimbară între ele/ clopotele de la trei biserici! (Întotdeauna ale celorlalți), Ce ai tu în poezia ta, în trăistuța ei?/ m-a întrebat mulțimea lehuză (Alte dezvăluiri), O singură întrebare este pe lista/ acestor personaje incerte îmbrăcate curat (De ziua domnului Martin H.).
Unul din punctele forte ale expresivității literaturii lui Marcel Mureșeanu este dialogicul, ca artă poetică. Aproape fiecărei poezii îi este hărăzită soarta de a povesti, monologat sau dialogat câte o istorie petrecută în prezentul facerii poemului. Remarcabilă este ponderea prezentului, ca timp activ al desfășurării poemului în act, însă poziția alocutorului va fi cea de povestitor participant sau de observator al celor petrecute. O mare parte dintre constatări, observații, declarații, sentimente retorice sau trăiri aparte, se vor materializa în convorbiri dialogate, declarative, deconspirând rolul vreunui personaj în poemul care îl va încuraja să-și spună povestea. Căci răsturnarea de situație apare atunci când afirmațiile sau constatările vor fi atribuite unui alt personaj, autorul detașându-se de subiect și așezându-se în locul sau unghiul său de povestitor-observator. Atunci, o lume inobservabilă, materială, spirituală sau de multe livrescă ajunge a fi, în mod surprinzător, animată - poetul având priceperea de a descoperi înțelepciunea lucrurilor sau a faptelor simple, acolo unde ochiul cotidian refuză să pătrundă: Da – este!/ Nu – nu este!/ așa cânta o pasăre cât era ziua de mare (Puterea nestăpânită a sunetului), În Diogenia, sub un platan lunar/ peștele Ignațiu de Loyola/ tocmai și-a exterminat părinții (Călătorii I), Nu las niciodată să se strice – relația dintre cuvânt și mine/ mai bine mă aplec în fața lui/ mătănii fac și pe mătănii pun/ genunchii mei scorțoși de-atât târâș. (Un bazin de atracție).

Din peisajul faptelor palpabile, concrete sau al constatărilor obiective ale vocii de alocutor în vers, nu lipsește gama descriptivă, picturală, imaginativă, compusă în registrul firesc - am putea spune în cazul tehnicii poetice a lui Marcel Mureșeanu - al unui ficțional fezabil: Păsări mici, cu umbre cu tot decolează de pe creierul meu (Ultimele stoluri), Privirea mea se târăște/ prin gropile frunții mele (Vremea mulțimilor), dar întotdeauna rezervând finalului o întoarcere din condei, neașteptată, jucând uimitoare dar plăcute farse, orizontului de așteptare.
Marcel Mureșeanu este poetul care spune, vorbește, declară, comunică, direct sau de cele mai multe ori simbolic, prin intermediul vocilor - sau a unghiurilor - în care se transpune, de aceea, monologul sau dialogul discursiv nu vor lipsi din intrumentarul său poetic. Narativitatea discursului poetic nu e susținută pe date de expunere cronologică a faptelor poetice - de tipul istorisirii clasice, cu un început, un conflict și un sfârșit al relatării - ci poeziile se prefigurează ca fiind fragmente sau secvențe scurte de act, instantanee luminate, care vor înlătura perdeaua ce poate revela un adevăr ascuns într-un unghi neaccesat până atunci. Chiar și în volumul Valea Tauris, poetul Marcel Mureșeanu își va păstra obiceiul de a dialoga, de pildă un negru acoperit de zăpada care îi ia culoarea Atractor straniu, cu virtuali interlocutori în Dragoste anapestică, Umbrosul eșafod, cu mulțimea lehuză în Alte dezvăluiri, sau cu personaje precum ar fi starețul Tismanei, în O suferință sau chiar cu Isola în Pluta Isolei, rescriind un trecut și dezvăluind un adevăr neaccesat până atunci. Iată de pildă cum un monolog poate vorbi despre Aidoma, ca stare de spirit geamănă interlocutorului, despre ochi și calea luminii sale în Noaptea nimicului, despre omul-cuc în Cucul sau despre o privire personificată, în Vremea mulțimilor, despre fluviul personificat, cel care își pune problema prezențelor ce îl bântuie cu picioarele bălăcindu-i-se în ape sau despre păsări mici, avalanșe, cele care de asemenea îi vor da târcoale prezenței autorului.
Gestualitatea poetului, atunci când discursul e asumat este cea a unei observații în aparentă pasivitate, senzația preluării din exterior a propriei entități fizice și lipsa de împotrivire a trupului în fața transformărilor exterioare certifică faptul că trăirea în spirit a sinelui poetic, respectiv a vocii coborâte dintr-o lume a ideilor, detașată de cele vremelnice, primează. Iată de ce atitudinea de neclintire va fi trădată de verbe precum ar fi a observa, cu unghiul din care vor fi povestite inedite istorii sau întâmplări: Plânsul de milă, Calea domestică, Grea încercare, Noaptea nimicului, Întotdeauna ale celorlalți, Lumea bună a memoriei, Incest, La Est de solstițiu, Iadul înfrânților, La o verstă de Taganrog, Încercările metaforei, Călătorii I, În alergare, Păsăruica, Prefață, Cu bețișorul, O hartă veche iar atitudinea de observație, în care poetul pare a fi vizitat de diferite entități reale sau animate în contextul poeziei va putea fi reîntâlnită în poeme precum: În Valea Tauris, O nouă ființă, Un perete subțire, Pata, Călătorii III. Regăsind versuri în care verbul a sta apare la vedere, nu ne vom putea îndoi că această atitudine sau concepție poetică există și în volumul de față: Expansiunea mareei, A treia cale sau Ultimele stoluri, unde păsările decolează de pe creier, ca apoi să se afunde în sine, precum întoarcerea șamanică, Nu suntem singuri, unde cuvintele sunt cele care merg iar emițătorul lor rămâne sau Dimineața nemântuitului, în care poetul își declară unghiul în care e surprins: stăteam la fereastra deschisă/ ...lumea se micșora/ partea mea venea către mine.
Nu putem rămâne impasibili descoperind jocul de cuvinte sau întâmplările de o simplitate hilară pe care poetul le înzestrează la modul firesc cu nebănuite și multivalente înțelepciuni - cele care trădează impulsul ludic, jucăuș al poeziilor sale. De pildă vom afla ce drumuri și gesturi va face o simpatică Gaie înainte de a uita de sine, devenind o boală care se împrăștie apoi printre oameni (Gaia) sau vom afla o discuție existențialistă despre sunete afirmative sau negative, între poet și un naiv interlocutor (Puterea nestăpânită a sunetului), un calcul exact al timpului măsurat între gestul repetat al unei muște ce se așează pe cuier, până când acesta se va rupe - o poezie aproape proverbială în simplitatea (Întâmplări pe covor), fina alegorie a Văii Plângerii cu o vale obișnuită, Valea-i chiar dealul de colo/ în vârf e butucul călăului/ plin de găinaț de corcodușe,/ povestea cu popoarele migratoare/ o fac praf coțofenele/ dacă mai sunt vreo trei pe stârvul ei! (Prizonier la ahei), risipirea fără zgomot, flăcări sau fără a fi percepută din exterior a unui fruct în drumul viermelui (Semnul mărului) și nu în ultimul rând, dragostea va fi privită ca o levitare, o întâmplare a înălțării chipurilor în vânt (Zgomot alb), sau ca un joc ce poate lua orice formă în Dragoste anapestică, aceste ipostaze ludice, conținând în mod admirabil, proaspete și judicioase motive meditative
Despre poezia lui Marcel Mureșeanu se pot spune mai multe, prin succinta prezentare am dorit să invit publicul cititor spre lectură, pentru că citindu-le, poemele de o evidentă maturitate literară ale scriitorului clujean, vor vorbi de la sine.
Între cărțile autorului, volumul Valea Tauris aduce mai mult retorism, Marcel Mureșeanu neluând în seamă prejudecata de a nu folosi semnele dubitative în poezie ci dimpotrivă, conferă meditației un rost al înțelepciunii simple în aparență dar sofisticate și polivalente ca sens și nu în ultimul rând cartea va revela o dispută continuă despre moarte și viață, pasivitate și revoltă tacită, spirituală sau cerebrală, ascunse în fermecătoare poezii cu un discurs preponderent epic, de o certă valoare literară.

Adina Ungur


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!