poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4625 .



19 noiembrie: seară de poezie și muzică pe un « Drum de noapte »
articol [ Evenimente ]
Mălin

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2005-11-25  |     | 



Discreția mi-a fost întotdeauna edict interior. Și dezvălui un om sau o întâmplare atunci când primesc acordul. Acordul între inimi.

În urmă cu aproape un an am întâlnit un tânăr, care, dintr-o cumpănă în alta, mi-a conturat o pasiune. De câțiva ani, împreună cu buni prieteni, a ales să se dedice unui proiect de re-amintire. Împreună au format o asociație culturală și au pornit pe urmele Călătorului profund, cel care la numai 9 ani a debutat cu prima sa poezie în „Cronica”. Mălin Alexandru Tacu.

Mălin s-a născut pe un pământ al cuvintelor și provine dintr-un arbore artistic, genograma sa psihică cuprinzând spiritualitate netăgăduită: Costică Filipescu, George Emil Palade, C. D. Zeletin, Radu Postăvaru, Pictorii Gheorghe Spiridon și Nicolae Ciochină, Sergiu Adam, Alexandru Brăescu, Nicolae Brăescu.

"A locuit în natura luxuriantă a Copoului, în preajma Grădinii Botanice cu anotimpuri elevate și de vis."

Citea, copil fiind, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Urmuz, Eminescu, Constant Tonegaru, Nicolae Labiș, Edgar Allan Poe, Rimbaud, Baudelaire, Goethe, Dostoievski, Rainer Maria Rilke etc.

A murit misterios la numai 17 ani.


Sâmbătă, 19 noiembrie 2005, la Collector’s Pub, s-a dedicat o seară de poezie și muzică pe versurile lui Alexandru Mălin Tacu, în memoria sa și închinată familiei. Alina, sora lui Mălin, nu a avut liniște decât în momentul când scena s-a închis în lumină.


Image hosted by Photobucket.com


Grupul Vira și evenimentul „misterios” ne-a fost semnalat pe poezie.ro de colegul nostru, Dan Gest. Pe scenă a recitat, cu talentul despre care pot vorbi admirativ, sensibil și grav, Sorin Staicu.


Image hosted by Photobucket.com


Melodiile, compuse în atmosfera fiecărei poeme mălinene, au fost interpretate (chitară și voce) de: Răzvan Goga, Ștefan Isac, Matei Budeș. (Melodii/poezii: Stație facultativă, Poesis, Legenda Umbrei de Fildes, Poezie, Cattleya, Florile Sângelui, Ciudatele lucruri, Hard Rock, În Noaptea aceea, Lacrima Ironică, Cristal, Iron Maiden, Oglinzi Nevăzute, Trandafirul de câmp, Magul trist, Doina, Poesis, Cântecul ochilor, Iluminare, Tremurul nopții, Călătorul Profund, Suflet de primăvara, Stație facultativă)


Image hosted by Photobucket.com


În memoria acelei seri inedite și întru a vi-l aminti pe Mălin, să citim aici împreună aceste trei poezii, scrise, cred, între 15 și 17 ani:



Poesis

Tu și eu la marginea nopții
Rătăcind pe cărări somnoroase
Semănătorii din adâncuri aruncau
Asupra lumii liniștea pietrelor din râuri.

Umbrele pluteau asemenea
Ploilor din vârful norilor nimbus
Ochii noștri vorbeau despre
Mâinile ce respirau ca două crengi de mălin.

De la marginea nopții îți arătam
Un ocean imaginar - uriaș îmbrăcat
Pe umeri cu haina albastră a cerului
În curând îl voi ruga să-mi arate
Drumul spre marile amintiri despre tine.

Aș fi vrut să plângi cu fruntea pe umărul meu
Să aud cum ecoul străbate
Pădurea albastră a lunii
Să-ți culeg lacrima cu buzele
Încă nedesfăcute la dulcele păcat al iubirii
Frumoasa mea fată, cu zborul învățat de la îngeri
Mi-ai cuprins mijlocul și sufletul
Cu flacăra brațelor tale tremurătoare




Legenda umbrei de fildeș

Legenda umbrei de fildeș stă uitată în ecoul înfricoșat
Al privirii, la tribordul marin al cuvântului.
Izvoarele poartă laurii îmbolnăviți de asfințit
Și murmurul timid legănat peste raze.
Făptura orizontului încărcată de făpturi mișcătoare
Stăpânește parola sufletului de stepă,
Adică herghelia răsărită din mumia de iarbă.
Picături îngenunchiate spre ninsoare
Nădejdea uitării în arpegiu
Ca năvodul părăsit de clopotele sentimentale
Bolta monotonă amăgită în albastru
Se dechide spre tăcerea cu melodii
Șoptește nemărginirea trepiedului
Și tremură candelabrul cu teama defectă.
În rapsodia cuțitului din pleoapa necugetării
Ea sincronizează țărmul pe promonitoriul încremenirii
Simfonia îndepărtării de simboluri -
Crabul sonor al risipei
Ciocnește amfora spadei unui blestem de oglinzi
Se întrevăd marginile
Infinitul navighează spre case
Insula corăbiei alungată de nicăieri
Acostează în golful perfidului rând de titani.
Fântâna neadormită
Refuză întoarcerea nopții din Carul Mare.




Drumul de noapte

Niște bătrâni cronologi pășesc alături de noi
Papucii lor cântă biblice sonuri de grele popasuri
Voci din timpul uitat
Vin să acopere partea noastră de suflet
Dintre arbori, tăcută, răsare -
Umbra lui don Quijote
Toate minunile iau înfățișarea așteptării
Acolo, în locul dureros de exact
Numit de toți rătăcitorii Steaua Polară
Pulsează doar inima zeului dispărut.



***

Aurel Ștefanachi, în primele pagini de prezentare din volumul Călătorul profund, scria:

„Pagina singură și nouă îmi vorbește. Era tânăr. Era frumos. Era superb. Iubea muzica (Vivaldi, muzica hard-rock) și poezia – poezia lui Homer, Shakespeare, E. A. Poe, Eminescu, Bacovia, Stănescu, Cezar Ivănescu, Romanescu… Era o vâltoare de naștere de stea. Era un amestec ciudat de inteligență și ironie, de seninătate și durere… Uneori cădea în patima “gladiatorului” – îi plăcea să-și “terorizeze” operele cu măreția bicepșilor săi : practica sportul de aleasă speță – culturismul și acel fascinant florilegiu de mișcări, Karate. Era sfâșietor cântec din dimineața începutului lumii. Era o natură dăruită. Sunt împreună cu trandafirii / În somnul fantastic / Îi simt cum vibrează pentru mine…”. “Deschid cartea, cartea geme. Deschid cartea, cartea geme”. De sub teascurile infinitei cărți, o poezie rămâne acest fiu (parcă anume stigmatizat cu semne labișiene), ne trimite o garoafă însângerată.”


Gheorghe Paiu, profesor de literatură și coordonator de cenaclu, cu o tristețe abia mărturisibilă, rostește:

„Mălin nu a știut decât să privească în sus și să coboare aștri printre noi. Îi erau prea apropiați pentru a nu-i mângâia și a nu-i strânge la piept, în timp ce umbrele le îndepărta cât mai sus, cât mai departe de noi... Dar stelele nu au rămas lângă noi și umbrele nu s-au înălțat. Așa a vrut soarta ca visele noastre să se prăbușească o dată cu noi în neant. Rămân însă umbrele lor. În cazul lui Mălin, poeziile.”


Eu am și azi doar acea tresărire a paginii unei vieți scrisă cu nemurire. Și sentimentul că muzica poeziei și poezia muzicii sunt inseparabile atunci când artistul este atins de har.
Seară de noiembrie, când Poetul cel tânăr își amintea cât de înalt este pământul în Creație.

Mulțumesc lui Dan Gest și grupului Vira pentru momente de respirație a frumosului artistic. Gândul meu de liniște Alinei și familiei dinspre mălini.

Mulțumesc acum și colegilor de pe poezie.ro care au particpat la acea seară, precum și editorilor pentru susținerea oferită acestui eveniment.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!