Nume carte: Iulia Elize - ”Fata cu nasul de... scorțișoară”, Carte pentru copii
Autoare: Iulia Elize
Număr paginație: 302 de pagini
Format paginație: A5 (clasic)
Tema cărții: Carte pentru copii
Stadiu proiect: În curs de apariție...
Domeniu (foarte specific): Tratarea unei povești de iubire, pe înțelesul copiilor și cât mai nostim posibil, prin intermediul unei fetițe cu nasul de... scorțișoară (Cartea este continuarea dinspre ”Lună de mălai, a lui Mihăiță”, de la aceeași Editură Ieșeană, având și inserții din prima carte scrisă și destinată copiilor.)
Editor: Editura PIM, Iași (2023)

Vă anunț, cu bucurie, apariția apropiată a cărții ”Fata cu nasul de... scorțișoară”, care va apărea în cadrul Editurii PIM, de la Iași (2023) și care tratează problema iubirii romantice și divorțul, văzute prin inter-optica unei fetițe de aproximativ școală primară, care este puțin mincinoasă și care a început, deja, să meargă la școală, pregătită și cu nasul ei mincinos pe sus, gata să se îndrăgostească de un băiat ”neapărat cu ochii albaștri” și care ”să fie înalt”...
Este, de fapt, tratarea mai nostimă a unei povești de viață, în care Andrada, protagonistă a cărții, se vede nevoită să își crească copila singură, după ce, încă de mică, a fost adoptată de la un bătrân care nu a putut-o crește, de unul singur, pe fetiță.

Desigur, toată optica ”oamenilor adulți” este văzută prin ochii Mirunei, care este prezentă la tot ceea ce s-a întâmplat, plecarea tatălui ei pe o fregată de lux, părăsirea satului unde s-a căsătorit, în taină și la repezeală, cu Andrada, care l-a iubit foarte mult, apoi divorțul acestora, consemnat, absolut totul, de un înger ”care vrea să salveze actele divorțului”.

Tot comicul situației trece și certitudinea pandemiei, în care, parcă, Andrada poartă o măscuță de dantelă neagră, trece printr-o mănăstire, apoi fuge pe vas, ca să îl întâlnească, pe sub măscuță, pe Lucian, pus în situația să o confunde cu o altă femeie, cu Caterina Gathering (Vitovski), o așa zisă manechină ”schiloadă”, dar foarte frumoasă, care merge pe ”cat-walk”, atrăgând exclamații, păreri, și care este foarte dezirabilă, Lucian îndrăgostindu-se de ea, de această manechină din familie bogată, spre disperarea Mirunei, că manechina aceasta de pe cat-walk este foarte drăguță, frumoasă, dar că o supără pe Andrada.

Este o carte în care este prezent, din plin umorul, ceasul din perete are tot felul de figurine de porțelan prin el, ele ies la oră fixă și s-au cam ”prostit” de la atâta ritmicitate, fiind într-o stare mai de diversitate comportamentală, poate, tocmai prin apariția Mirunei, dar și a mamei ei, care trece, parcă, non stop, prin sufragerie sau bucătărie, spre amuzamentul figurinelor de porțelan și al cucului, care stă la taclale cu Miruna, spunându-i că visează la o pendulă mai spațioasă, probabil, cu mai mulți centimetri pătrați... și la o nouă locuință (un ceas nou).

Cartea este, desigur, foarte amuzantă și plină de picanterie, Miruna se întâlnește, parcă, cu un alt mare mincinos, cu Pinocchio, un băiat de lemn, care, însă, nu prea vrea să se îndrăgostească, de ea, pentru că și-ar supăra tatăl (Pe Geppetto), așa că Miruna își așteaptă, încă, numai alesul cu ochii albaștri. E chiar și frumușica Mincinoasă, care speră, foarte mult, să se îndrăgostească, ”de un băiat înalt și cu ochii albaștri” și care, din carte, vă salută și ea, cu drag... pentru că și-a luat, pesemne, deja, pachetul cu demâncare, dar a pierdut autobusul școlar, ceea ce nu e grav, căci nasul ei de scorțișoară nu o deranjează, decât numai în cazul în care spune câteva minciuni.

Epopeea pare să nu se sfârșească niciodată, poate nici chiar cu reîntoarcerea lui Lucian, la Andrada, înapoi, spre mirarea tuturor, spărgând posibilitatea foarte credibilă ca Andrada să se căsătorească, ”cu un spălăcit blond”, dar este foarte credibilă drama, care plimbă discuția printr-un local, unde se servește o cafea bună, la plimbare cu un înger ivit neoportun, o menționare a unei treceri printr-o mănăstire, exprimată numai tangențial, plecarea Andradei incognito, apoi, pe fregata de lux, care cunoaște discuții pe punte, sau pur și simplu în descrierea unor vrăbiuțe sau a unor rândunele, cine știe ce erau, ce căutau, printre românii mai necăjiți, în ultimul timp, mai săraci și mai ofiliți, și un televizor monton și redundant, mormăind întruna, figurinele de porțelan sunt acolo și cine știe de ce nu și-au putut lua la revedere, cu bine, de la personaje...

Vă invit să descoperiți această carte, pe care eu am scris-o cu mult amuzament.

Este, de fapt, o carte pentru copii de 302 de pagini foarte interesante și amuzante, punând problema divorțului și a discuțiilor contradictorii dintre îndrăgostiți, spre necăjeala Mirunei, care parcă sprijină numai dragostea autentică.

Probabil, scriitorii sunt numai niște eterni mari copii, și ei, așteptând ca pendula să se prefacă într-o casă mai mare ”cu câțiva centimentri pătrați”, la fel ca și timpul, care trece ”și se/ne mută”, mereu, implacabil.