poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 601 .



Haruki Murakami - Cronica păsării-arc
articol [ Societate ]
portalurile fantasticului murakamian

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [abcdefghi ]

2017-10-14  |     | 



Încă o dată, Murakami a deschis larg ferestrele către melancolie și fantastic. Obosit de realitate, m-am lăsat învelit de o pătură catifelată sub care am ațipit timp de 800 de pagini și m-am trezit cu nostalgia lumii în care am adormit. Toru Okada (personajul principal) pornește în căutarea adevărului, după cheia care va elibera motivul (ca în ,,Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj). Fiecare pagină reușește să impresioneze prin situații și personaje atipice, lejeritatea desfășurării unor scenarii bizare, erotismul și fetișurile ce aruncă prin text umbre consistente, poveștile și aducerile aminte ale personajelor întâlnite pe acest fir fragil. Murakami seduce prin atenția pentru detalii, descrierea vacarmului dinăuntrul personajelor sub vălul melancolic cuprinzător, întunecimea realului, dorința de a pătrunde necunoscutul și plimbările pe străzile lăturalnice ale paradoxului. Romanul conturează identitatea, amestecul de plăcere și repulsie, eliberarea prin pângărire și căutarea sinelui. Un stol de planuri își fac cuib în copacul înălțat din pământul narativ fertil.

În acest roman (ca și în ,,Kafka pe malul mării”) există fascinația pentru pisici – lipsa motanului face introducerea în misterul cărții. Apariția fantasticului se produce prin cele două surori misterioase, Malta și Creta kano, care dețin puteri nepământene, cum ar fi prezicerea viitorului. Orice gest, care în mod normal ar părea vulgar, aici, inclus în lumea murakamiană, pare perfect natural, normal, integrându-se fără să atragă atenția într-un mod neplăcut. Stilul lejer (și de efect) aduce în plan lucruri simple, descrise într-o manieră care să fascineze (de exemplu, cravata de la începutul romanului). Pe lângă mâncare, singurătate și locuri care stârnesc ceva înăuntrul personajului, un subiect adus în discuție este fenomenul morții, văzut prin ochii care nu țin cont de vârstă : ,, Se spune că e minunat când mori. […] Tare mi-ar plăcea un bisturiu. L-aș despica și l-aș analiza... nu mortul, ci chestia aia care arată ca o bucată a morții. Cel puțin așa am auzit... că despre asta ar fi vorba. Moale și amorțită... cu un miez tare de nervi paralizați. Aș vrea să scot chestia aia din trupul mortului, să o despic și să văd ce e înăuntru. M-am întrebat întotdeauna ce naiba conține. Probabil că arată ca pasta de dinți uscată în tub. […]Ca un terci spre exterior, dar cu cât înaintezi, cu atât e mai tare. Aș avea chef să tai învelișul exterior și să scot terciul acela, să folosesc un bisturiu și o spatulă ca să ajung până la miez. Cu cât aș ajunge mai spre centru, terciul s-ar întări și aș putea da de miezul acela mic și drăgălaș. E atât de mic! Ca un rulment...” Această descriere puerilă a morții este făcută de Mai Kasahara, fata din vecini, de care Toru se va atașa.

O voce necunoscută se aventurează în casă, prin intermediul telefonului, formând fundalul primei părți din carte împreună cu cântul păsării-arc. În arborii din curte se aud sunete ciudate ( ,,ghiiii”). ,, Pasărea care le scoate lasă impresia că răsucește un arc și de aceea noi am poreclit-o pasărea-arc. Nu știm ce pasăre e și nici cum arată, dar vine aici în fiecare zi și răsucește arcul universului nostru mic și pașnic.” Timpul trece nuanțat pe sub aripile păsării-arc, care țin la adăpost casa lui Toru Okada – personaj construit în așa fel încât să vrei să fii alături de el atunci când suferă. Și aici întâlnim personajul feminin (Kumiko – soția acestuia) care dispare brusc din viața lui, învăluită în mister ( ca și în ,,În căutarea oii fantastice” și ,,Dans dans dans”)

Se simte trecerea lină de la imagini plăcute la imagini șocante, cum ar fi introducerea în planul calm al narațiunii a unui episod sângeros, indigest : ,, În cele din urmă, pielea de pe brațul drept al lui Yamamoto s-a desprins într-o singură fâșie. Maestrul a dat-o omului de lângă el, care a întins-o pe vârful degetelor ca să o vadă bine cu toții. De pe piele picură încă sânge. S-a apucat să jupoaie brațul stâng, urmând același procedeu, iar apoi picioarele, penisul, testiculele.”

Fântâna (element folosit și în ,,Pădurea norvegiană”) – schițată în două ipostaze, ne introduce în fascinația autorului pentru apă. ,,Casa spânzuraților” (casa părăsită din cartier) are în curte o fântână care a secat. Pata albastră de pe obrazul drept al personajului principal este o consecință a concentrării spirituale dinăuntrul fântânii. Această pată (de culoarea apei) compensează pustietatea fântânii și pare un element de legătură între lumi. De asemenea, pe fundul unei alte fântâni, locotenentul Tokutaro Mamiya a experimentat ceva inedit.

Numele din spatele numelor – O altă caracteristică a personajelor este lejeritatea cu care acestea își schimbă numele sau folosesc nume false, puerile, anunțând astfel inutilitatea nevoii de a fi numit și importanța și consistența a ceea ce este în spatele numelui, persoana în carne și oase. Motanul pierdut a avut la început numele Noboru Wataya (nume purtat și de fratele lui Kumiko) și apoi i-a fost schimbat în Macrou (,,Am dus înăuntru farfuria în care fusese peștele. Era curată de parcă o spălasem și o ștersesem eu. Cred că i-a plăcut mâncarea. M-am bucurat că mi-a trecut prin cap să cumpăr macrou chiar în ziua în care s-a întors el acasă. Mi se părea de bun augur, atât pentru mine cât și pentru el, așa că am decis să-i spun macrou.”). Pe lângă Malta și Creta Kano, persoane care și-au ales numele în funcție de insulele vizitate, alt caz întâlnim la femeia care îl ajută financiar pe Toru (domnul Pasăre-arc) și alege pentru ea și fiul ei numele : Nucșoară și Scorțișoară.

Visul – Experiența visului – linia transparentă ce desparte cele două tărâmuri (real și fantastic) : ,,și-a plimbat iar limba pe penisul meu. Nu voiam să ejaculez, dar nu mă puteam abține. Aveam senzația că mă absoarbe cu totul. Am ejaculat și m-am trezit. M-am dus la baie, mi-am spălat chiloții și am făcut un duș cu apă caldă, având grijă să scap de senzațiile cleioase ale visului. “ De multe ori, realitatea este strecurată în vis și invers : ,,- Ați avut relații sexuale cu mine? / - Da, spuse ea. […] Adevărul este că nu ne-am culcat în realitate, iar când ați ejaculat nu ați făcut-o în mine, ci în conștiința dumneavoastră. Înțelegeți? A fost o conștiință contrafăcută, dar cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că noi doi am făcut sex.” Viața a fost plăcut violată de atingerea visului – atingerea rece, dar senzuală a unei alte dimensiuni. Sunt cazuri în care este imposibilă distingerea visului de realitate : ,,Da, dar acesta-i doar un vis, gândi el. Totuși, țipătul păsării-arc și silueta ce semăna cu a tatălui său fusese reale, așa că nu putea fi nici o legătură între cele două întâmplări. Ciudat însă i se părea faptul că, deși visa, săpa o groapă adevărată.” Lumea visului, foarte puternică, uneori ține prizonieri, alteori este locul în care este posibilă găsirea sinelui… sau chiar ia naștere fenomenul dedublării: ,, În clipa aceea și-a dat seama că era cineva în patul lui, că dormea în locul lui. Băiatul a tras plapuma la o parte, supărat. […] și-a dat seama că în pat era el însuși.”

Zdrobite, personajele lui Murakami, se înstrăinează de prezent și se adăpostesc în trecut. Întoarcerile în trecut au ca scop recuperarea a ceea ce este pierdut. În bezna singurătății, segmentele trecutului ard ca niște lumânări, gata să se topească cu rapiditatea unei realități necruțătoare.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!