poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 463 .



Un loc fără istorie si amintiri este un pământ bolnav, al nimănui
articol [ Presa ]
monografia Bolintinului la București

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adjudeanu ]

2017-10-03  |     | 



Mor oameni, mor sate, se pierd suflete, dispar comune, orașele se prăbușesc și, odată cu ele, amintirile născute la stâlpul porții, privitul cerului de la capul podului și jocul, fuga prin poieni, primul sărut acolo unde se termină casele și începe o altă libertate, furată din liniștea pădurii. Mor oameni, mor sate și, împreună cu ele și gândurile noastre obosite, rătăcite, numele noastre oferite la schimb, într-un iarmaroc ieftin al destinului, pentru o mână de iluzii împachetate frumos lângă noile aspirații, nu mai înalte decât creștetul florilor, fără culorile sau parfumul lor, dar crescute în pepinierele indiferenței, ignoranței, ale uitării de sine. Privesc în jur și, atât cât pot cuprinde ochii în câteva zeci de secunde de așteptare la trecerea de pietoni, totul îmi pare desenat în culori reci, parcă răpite dintr-un tablou cu un destin incert. Este ceea ce văd și simt zilnic în orașul aglomerat, scăldat în ambiții cu efecte pe termen scurt, în dorințe născute spontan, prematur, muribunde sub neoanele aprinse ale orașului în numele aventurii de-o noapte. Și rana aceasta se întinde mereu cucerind câmpuri, mușcând dealuri, o simți cum îmbrățișează colțurile casei de țară cu forța unui vânt puternic, rupându-i straiele de sărbătoare, alungând privighetorile, sugrumând clopotele bisericii, uitând că suntem români, moștenitori ai unei lăzi de zestre plină cu tradiții și obiceiuri, amintiri, istorie, zâmbete și lacrimi, păstrate atent și dăruite cândva fiecărei noi generații. Dar, încet, sub lumina neoanelor aprinse ale orașului în numele unei aventuri de-o noapte, am învățat repede să refuzăm colecțiile de viață bună și am ales să ne încruntăm la lumina dimineții și să ne îmbătăm sufletele cu suficiență și nepăsare, zâmbind tâmp cortegiilor funerare, exclamând printre coji de semințe de bostan și muzică house: ,,Ce viață mișto au pierdut ăștia!”
Și totuși, în lada aceasta de zestre, deși mult mai lent decât înainte, continuă să se strângă fapte, amintiri, istorii trăite și povestite, scrise pe hârtii prăfuite, hrană timpului. Așa a apărut și lucrarea "Bolintin - Cartea Orașului", o istorie a locului despre care de ES dl. Neagu Udroiu a spus că este "una scrisă cu fir de borangic pe ia cu șabac a vremurilor de ieri, de azi și dintotdeauna. Una plăsmuită și însemnată de fâlfâitul veacurilor, în liniștea ori în zgâlțâitul anotimpurilor mereu în tranziție, marcată de zgomote de pași venind de te miri unde. O legendă știutoare a zâmbi ori suspina, capabilă de tăceri prelungi și respirații, cu limpeziri predominante dar și cu încă nedeslușite mistere".
Prezentată în data de 18 august 2017 și la București, la Librăria Mihail Sadoveanu, în prezența unui public larg, format îndeosebi din scriitori, poeți, profesori și critici literari, lucrarea s-a bucurat de aprecieri subliniindu-i-se importanța pe raftul istoriografiei românești.
În deschidere, motivând pe scurt existența cărții și prezența acesteia la București, Vasile Grigorescu, inițiatorul acestui demers editorial a ținut să precizeze faptul că ,, spiritul marelui Bolintineanu acompaniază drumul Cărții Orașului, căci, dacă prima prezentare a cărții a avut loc la Bolintin, pe locul în care s-a aflat casa în care s-a născut poetul, iată că, la nici doi pași de noi (Librăria M. Sadoveanu, locul lansării cărții, n.a) se află una dintre realizările remarcabile ale sale, adică Universitatea bucureșteană. Acum s-ar putea pune întrebarea "ce caută Bolintinul la București?" "De ce au venit bolintinenii în aglomerata și încinsa capitală?" Pentru a putea răspunde la asemenea întrebări cred că ar fi bine să știm ce este Bucureștiul, ce sunt bucureștenii. După părerea mea locuitorii capitalei îndeplinesc numai ‘’funcția’’ de bucureșteni , însă, de origine ei sunt de prin alte părți. Spre exemplu, dl. Fruntelată este bucureștean de la Bălăcița, dna. Milescu este bucureșteană de la Brăila, dl. Florentin Popescu vine tocmai de la Buzău și, zic eu că am putea continua. Așadar, faptul că dumneavoastră sunteți astăzi bucureșteni și nu bolintineni consider că nu este decât un accident al istoriei. Pe scurt, Bolintinul a venit astăzi aici pentru a reexplica prin această carte de ce nu a putut și de ce nu a vrut să fie capitală.”
Invitat la eveniment, poetul Nicolae Dan Fruntelată a ținut să își exprime, nu doar bucuria și aprecierea legate de această lucrare, dar și mâhnirea în fața dezinteresului afișat de oficialitățile statului, indiferență care plutește peste tot ceea ce reprezintă tradiție, istorie, în două cuvinte: identitate națională: „În plină caniculă, noi ne-am strâns pentru un eveniment care este unul prietenesc pentru că suntem aici o lume de prieteni ai Bolintinului și ai Revistei Sud de o mare ținută, sobră, cu o istorie splendidă, ne-am strâns să sărbătorim o carte. Este o carte eveniment, aceasta despre Bolintin, una dintre bucuriile pe care le-am avut în această vară toridă, să citesc această carte și să văd ce este dincolo de ea. L-ați auzit vorbind pe omul care a preluat o misiune – nu spun cuvinte mari – și o duce înainte cu o forță și cu o încăpățânare că stau și mă gândesc și mă mir de unde Dumnezeu mai are resurse pe vremurile astea în care te ajută aproape nimeni din partea oficialităților și, atunci, oamenii fac tot ce pot, prin voința lor și prin încăpățînarea asta frumoasă de a demonstra că pământul pe care trăim are o istorie și ea trebuie cinstită și iubită. Acolo, la Bolintin s-a creat o mișcare istorică, mare parte a oamenilor care participă la ea fiind aici în sală. Sentimentul acesta se transmite și la copii. Am fost acolo la câteva sărbători culturale și am văzut că se cultivă și se face educație. La una dintre slujbele religioase întru cinstirea memoriei lui Bolintineanu, în biserică, niște copii în uniforme școlare au stat acolo cuminți, au ascultat ce se spune despre poetul Bolintineanu și am văzut că știu, înțeleg și li se luminează ochii. Cam asta este atmosfera de acolo. Din această atmosferă s-a născut o carte care este una științifică, o carte solidă, muncită, o carte scoasă din cotloane, din biblioteci și din podurile caselor anumitor familii. S-a făcut o muncă de detectiv, extrem de bine organizată pentru ca această carte să apară. De ce m-a bucurat și impresionat cartea aceasta? Oamenii care au realizat-o sunt cititori de istorie. Ei știu să citească în istoria unui loc, să interpreteze urmele – ei sunt ca niște vânători de urme – și să le dea sensurile cele adevărate. Am citit în cartea aceasta despre pădurea îngropată de la Cornetu, despre acel sit de la anul 5507, am citit despre urmele de așezări din perioada bronzului timpuriu. Aceste așezări au traversat veacurile și, iată că, la 1437 s-a înființat Bolintinul din Vale, iar in jurul lui 1700, Bolintinul din Deal, pe un loc pe care cartea aceasta îl numește ‘’tărâmul apelor‘’. Iată că putem găsi istorie, dar și literatură, și poveste, mitologie în același timp. De aceea este frumoasă cartea aceasta! Dacă ni s-ar da spre lectură numai istorie seacă, știință seacă poate ne-am mai îneca, ne-am mai încurca și am citi-o pe sărite, dar este atât de frumos scrisă și atât de bine se împletesc toate aceste lucruri astfel încât cartea aceasta se îndreaptă către literatură.”
Unul dintre importanții istorici literari ai prezentului, care a declarat convins într-un interviu că ”cercetarea și istoria literară nu vor dispărea niciodată”, având speranța că „cineva, dintr-o altă generație se va dedica, în exclusivitate, acestei activități” aproape dispărute astăzi, despre monografia bolintineană, prof. Nicolae Scurtu a mărturisit astfel: „Este o mare onoare pentru mine să vorbesc despre această carte întrucât autorii acesteia au epuizat bibliografia. Ei știu tot. Au citit tot ce se poate citi despre Bolintinul din Vale, despre oameni, despre istoria locală, culturală, politică și socială. Trebuie să spunem ca dl. Vasile Grigorescu este o personalitate emblematică a acestor locuri și această carte a apărut în urma unor aprofundate studii de arhivă, de bibliotecă, cercetare de teren s.a.m.d. A apelat la toate sursele de informație științifică și, acolo unde știința nu dă răspuns a căutat să se refugieze în folclor, în mitologie, în imaginarul folcloric. În acel areal al sudului timpul curge altfel. Dar, nu de-acuma, dintotdeauna ! Oamenii aceia, întâi de toate gândesc și apoi fac. Această carte, una eveniment, cum s-a și spus este o carte care suscită interesul specialiștilor, dar și al tuturor acelora care sunt îndrăgostiți de pământul acestei țări, atât de râvnit odinioară, ca și astăzi de unii și de alții. Noi, la tribunalul istoriei trebuie să mergem cu astfel de pașapoarte. Acestea, din 1990 și până acum, la nivelul țării s-au tipărit peste 1600 de monografii despre sate, comune, orașe, târguri , școli și biserici. Noi, acum, reînnodăm firul care s-a rupt cândva. Și, acest lucru se face greu, foarte greu. Arhivele sunt disparate, unele nu mai sunt, martorii importanți au dispărut, arhivele personale și de familie, deasemenea au dispărut …Ori, rolul foarte important al dlui. Vasile Grigorescu și al colaboratorilor dumnealui a fost acela de a depista, de a citi și a decripta sensurile majore ale vieții istorice din această vatră de cultură și civilizație care este Sudul, în speță Bolintinul din Vale și comunele aferente. Ca să iubești trebuie să cunoști. Oamenii aceștia iubesc locul pentru că îl cunosc, l-au citit, l-au decriptat, au apelat la toate sursele importante majore și, mai ales, i-au citit pe toți cei care au trecut pe acolo. Iorga este adesea citat – istoricul istoricilor, profesorul tuturor profesorilor, savantul acesta care, pe unde a trecut a descoperit ceva. Ceea ce dă un plus valoare acestei cărți este iconografia. Autorii lucrării s-au priceput să facă o carte extrem de valoroasă și de profundă sub aspectul monografic, al decriptării vieții din acea zonă, care a dat doi mari academicieni : Nicolae Cartojan și Mihail Dragomirescu. Sunt convins că această carte reprezintă de astăzi un reper fundamental în istoriografia românească.”
Poetul Florentin Popescu, un apropiat al grupării literar-istorice bolintinene și prieten vechi și colaborator constant al Revistei Sud a remarcat că „acest volum este rodul unei pasiuni de a cerceta istoria, trecutul, prezentul, cultura acestei zone de sud și al pasiunii de a face cunoscută această zonă în toată țara. Dl. Scurtu spunea că autorii cărții au epuizat toate resursele documentare. Este foarte adevărat. Cu toții au căutat scrisori, fotografii, au răscolit arhive și au turnat totul într-o matrice din care a ieșit o carte rotundă, perfectă unde, practic, găsești tot ceea ce te interesează. Citind-o m-am bucurat că autorii nu s-au limitat doar la Bolintin. Au analizat o întreagă zonă, pentru că nu poți să judeci numai Bolintinul în sine pentru că ramificațiile istorice s-au extins în tot arealul. Este limpede că nu a fost ușor un asemenea demers editorial, dar și satisfacția cred că este pe măsura eforturilor. Iconografia este ireproșabilă și m-a bucurat încă o dată că ei au venit cu istoria la zi, cu date și aspecte concrete pe baza documentelor oficiale existente. Organizarea materialelor este extraordinară. Exista în carte o cronologie care acoperă toate zonele : social, politic, cultural și istoric ceea ce oferă și o perspectivă asupra zonei sudului. Nu încape îndoială că asistăm la un moment editorial de excepție și cred că și în viitor ne vor oferi și alte lucrări de referință pentru că, slavă Domnului, zona le oferă tot timpul materiale, surse de inspirație.”
Și, într-adevăr, așa este! Dar, nu doar zonele din jurul Bolintinului ascund povești și istorii uitate în vechi cotloane! De oriunde ai lua-o la pas și dacă vei întreba în jur pe aceia puțini, care încă mai privesc drumul de pe banca din fața casei, de la Zimnicea la Darabani și de la Sfântu Gheorghe la Sânnicolau Mare vei mai descoperi frânturi de gânduri rătăcite pe aleile timpului, povești nescrise, obiecte vechi resemnate în colțul lor prăfuit, cucerit de păianjeni. Dar eu, încă vreau să cred că, asemenea unor oameni precum Vasile Grigorescu, pr. Nicușor Beldiman, Constantin Bărbuță, Constanța și Ștefan Crudu, Florică și Milica Dan, Marian Grigore sau Ciprian Necșuțu mai sunt și alții care caută, scormonesc prin poduri și desprăfuiesc vechile haine care au îmbrăcat ani la rând atâtea conștiințe, azi aruncate la umbra neoanelor aprinse ale orașului în numele unei aventuri de-o noapte.

material semnat de Gabriel Dragnea și publicat în Revista Sud, nr.9-10 (septembrie-octombrie2017)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!