poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 763 .



Mă tot duc - piesă de teatru - distribuția: Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu
articol [ Societate ]
Teatrul Metropolis

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [minela ]

2017-06-05  |     | 




Piesa de teatru - ,,Mă tot duc” – o adaptare după William Shakespeare, regia și scenariul Marc Dore, distribuția – Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu

Mă aflu în sala arhiplină a teatrului Metropolis, o sală elegantă, cu locuri confortabile, foarte aproape de scena goală, fără décor.
După ultimul sunet al gongului, în surdină Piaf, reflectorul fixează imaginea primului sosit pe scenă, un clovn.
Piesa începe cu un schimb de replici, aparent banal, între un bărbat și o femeie care te păcălesc în primele zece minute, făcându-te să îți spui: hm! clovni penibili… judecând după nasurile roșii purtate de cei doi actori - Mihai Gruia Sandu și Oana Pellea.
N-a fost deloc așa, dimpotrivă, mesajul actorilor s-a dovedit a fi extrem de emoționant.
El se bucură de toată atenția ei. Femeia este dependentă de prezența lui și face multe compromisuri pentru a rămâne împreună, așa cum se întâmplă ades și în viața reală. Dar, într-o zi, el se decide să plece. Diana îi dă senzația că e liber să facă ce dorește, dar în realitate demonstrează contrariul, îi este teamă de singurătate: ,,El: Vreau să plec.../Ea: Dacă vrei să pleci, pleacă!/El: Adică vrei să plec?/ Ea: Nu. Dacă vrei să rămâi, rămâi./ El: Adică vrei să rămân?/Ea: Nu... Poți să pleci, dar poți să și rămâi. Eu vreau să te hotărăști!".

Fără nicio destinație sigură - ,,acolo”- este locul unde bărbatul dorește să ajungă pentru că aici, alături de ea, nimic nu se întâmplă. Femeia încearcă să-l determine să se răzgândească și improvizează anumite situații, imaginându-și că au casa lor cu grădină, cu copii, dar renunță pentru moment, observând reacția lui negativă. La a doua încercare își imaginează că sunt doi actori în glorie, admirați și aplaudați la scenă deschisă. Momentul în care Oana Pellea își pune mâna în dreptul inimii și vorbește publicului apoi tace, mimând că în palmele sale se află inima ei bătând pentru spectatori, dăruind-o în cele din urmă acestora, a fost memorabil. Impactul -rămân răvășită.
Mi-am revenit ca după un duș rece la următoarea scenă, atunci când ea încearcă cu disperare să-l facă să înțeleagă că este universul său, fără de care nu poate concepe viața. Nu reușește să-l impresioneze nici atunci când își amintesc împreună, cu lux de amănunte, de ziua în care au primit vizita unor rude. El o aprobă, reținând toate detaliile spuse de ea, dar cel mai important detaliu, la care ar fi trebuit să ajungă, nu-i vine în minte, spre dezamăgirea ei. Femeia îi dezvăluie că în ziua aceea era foarte bolnavă, avea febră și cu toate astea, pentru că îl iubea, a făcut eforturi considerabile în a-și duce la bun sfârșit rolul de gazdă, fără ca cineva să observe starea ei.
Urmează o tornadă de stări, momente de tandrețe și furie, de bucurie și dezamăgire, de confuzie și disperare, trăiri intense ce au trecut dincolo de scenă, către public, odată cu jocul desăvârșit al actorilor care ardeau acolo, cu fiece replică dată.
În final, cei doi protagoniști încep să-și reproșeze lipsurile, astfel încât ea realizează resemnată că este un ,,nimeni”. Replica dură venită din partea lui, confirmă ideea că ea nu are nicio valoare: ,,de nimeni e plină lumea”.

În lumina reflectoarelor -în societate - jucăm un rol, asemenea clovnilor. Dincolo de cortină, suntem noi înșine față în față cu realitatea.
Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu își trăiesc viața acolo, pe scenă, dăruind publicului tot ce au mai bun. Cinste lor!
,,Cine ești tu…?/ Nimeni./ De nimeni, e plină lumea…”.
Aceste replici au rămas vii în mintea mea. De atunci mă întreb ades cine sunt și încerc să nu rămân ,,nimeni”.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!