poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3917 .



Omul fluture, un roman de Lucian Dragoș Bogdan și Teodora Matei
articol [ Cultura ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Eirene ]

2015-12-03  |     | 



Aș începe cu un avertisment - dacă citești romanul scris de Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan, ai ocazia să pierzi de mai multe ori contactul cu realitatea… Dacă ne gândim de multe ori la cărți ca la o modalitate de evadare, ce te faci cu o carte care tratează exact tema asta? A evadării, a visului, a multiplelor lumi și realități. Firesc, ești în pericol să evadezi de tot.
Și, dacă te întorci și nu te pierzi definitiv într-o lume virtuală în care seducția este la ea acasă sau dacă nu te transformi în…fluture, rămâi cu câteva întrebări importante în minte. (Răspunsuri clare nu oferă nimeni la așa ceva).
Așa cum am putut să constat prin lectura atentă, străduindu-mă să găsesc urme din personalitatea celor doi autori în carte, Lucian Dragoș Bogdan este un om al visului luminos, al împăcării cu lumea și cu universul, iar Teodora Matei aduce cu sine, cred, amprenta unei fine intuiții a psihologiei umane. Rezultatul este unul fabulos. Fără a mă referi strict la intriga cărții, care de altfel este alambicată, având în vedere că personajele trăiesc marea majoritate a timpului într-o realitate virtuală, așa numitul Cyber Spațiu sau Rețea, o să enumăr câteva din impresiile mele, teme la care m-am gândit și care de altfel se aplică foarte bine la ceea ce trăim zi de zi, dincolo de science-fiction (sau poate tocmai de aceea):
Singurătatea individului într-o lume invadată tot mai mult de tehnologie și în care cei mai mulți dintre noi trăim o “falsă” viață.
Ne străduim să părem frumoși, seducători într-o lume virtuală, în timp ce în cea “reală” (conform reprezentării noastre standard) suntem niște ființe jalnice. – Iluziile care ne alimentează perindarea prin realitatea construită de calculator sunt de multe ori otrăvite și ascund capcane fatale. De asta se leagă tema falimentului societății așa cum o știm în prezent, centrată pe consumism și vânzarea de lucruri scumpe și inutile. În Omul Fluture societatea este într-un declin accentuat, cu mari prăpastii între cei foarte bogați și restul care trăiește într-o sărăcie cruntă și se chinuie orbește să prindă un loc pe “sârmă” pentru a pătrunde în Rețeaua virtuală unde totul devine posibil. Nu mai există contact direct între oameni, nu mai există atingeri reale – totul se întâmplă doar virtual, unde seducția este la ea acasă și fiecare se protejează cum poate. Cei neprotejați sunt victime sigure ale prădătorilor și hackerilor.
Patologia psihicului uman, reprezentată prin personajul Sandra, o fată abuzată de către familie, din periferia societății
Sandra își construiește, o dată ce are acces la Rețea, multiple personalități în lumea virtuală. Diagnosticul medical este greu de pus și de altfel aflat sub semnul întrebării din moment ce noi înșine nu știm exact dacă trăim într-o lume reală sau doar un vis, o reprezentare printre multe altele? Având în vedere veridicitatea acelor lumi de ce ne-am închipui că ele sunt mai puțin reale decât lumea noastră. Discuția merge mai departe spre lumea celor care suferă de autism. Copilul autist și Omul Fluture. Poate că toți acei “nebuni” pe care îi închidem în ospicii sunt doar indivizi care percep lumi la care noi nu avem acces, oameni dotați cu altfel de reprezentări. În acest context, definitorie rămâne acea metaforă cu omul care se visează fluture sau fluturele care se visează om (concept al iluziei din filozofia taoistă, Zhuang Zhou, sec. al IV-lea înainte de Hristos).
Relația dintre oameni și roboți și modalitatea în care aceștia vor colabora pe viitor.
Polițista Dana, pe jumătate android, în urma unui accident nefericit, este încă umană prin manifestări dar mult deasupra celorlalți colegi prin dotare, rezistență fizică, percepții și inteligență. Partenerul ei, Oliver, oscilează între a o plăcea pe femeia Dana sau a se teme de femeia bionică, cea care este mai mult mașină decât om.
Fără a avea pretenția că m-am referit la carte în totalitatea ei, înclin să cred că în ciuda atmosferei întunecate prezente în carte, putem avea revelația unei lumi printre alte lumi sau măcar a unei intuiții a ceea ce ar putea fi. O imensă rețea printre alte rețele.
Viziunea noastră este limitată, ecuația umană este una printre multele, un cod printre alte coduri. “Simfonia supraumană” ne rămâne de multe ori inaccesibilă.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!