Adrian Suciu vă invită la lansarea volumului de poezie "Mitologii amînate".


Evenimentul va avea loc vineri, 11 noiembrie 2011, începînd cu ora 18.00 la Club Control - Str. Academiei nr.19 (Pasajul Victoriei, intrarea dinspre Arhitectură).


Lansarea va fi însoţită de un recital de poezie susţinut de autor.


Se vor exprima asupra subiectului: Leonard Ancuța, Dana Banu, Dan Mircea Cipariu, Traian T Coşovei, Valeriu Mircea Popa, Anca Mizumschi, Lucian Vasilescu, Alexandru Voicescu.




Femei, diavoli beţi, toamnă…

Adrian Suciu este printre puţinele adevăruri în această plină minciună românească a falselor valori literare susţinute pe puntea Titanicului deşi sunt nişte „orchestre” de mult scufundate.
Spirit alert, inovator, cu o tăioasă lamă metaforică, Adrian Suciu se delimitează (poetic vorbind) de bâlbâiala pe care o practică pretinşii lui colegi de promoţie, versificatori fără substanţă adunaţi prin cenacluri deseori petrecute sub un suspect anonimat.
„Mitologii amânate” ne dezvăluie un poet matur, cu o acută ştiinţă a metaforei ce adesea se confundă cu existenţa. Detaşat, ironic, dar încărcat de un dramatism superior, poetul pare dispus la un pariu între viaţă şi moarte. Deşi Şcoala Echinoxistă – de mare valoare – îşi pune amprenta pe stilul său, poetul evadează din acel concept literar, propunând cititorilor poeme ce ne amintesc de tehnica cinematografică a unui scurtmetraj tandru sau tragic în care masculinitatea este privită ca o formă a ferocităţii, iar tandreţea feminităţii ca pe o uitare de sine: “Ea stă acolo uitată/ şi-ntre timp oasele ei pe înaltele locuri din munţi,/ şi-ntre timp clavicula ei descrie un cerc larg, auriu./ De unde se lasă seara, de unde izbucnesc soldaţi cu bocanci parfumaţi. Iubitule,/ strigă ea când chiar n-are ce face, eşti un animal tânăr, frumos, lasă-ţi ochii trişti/ şi cumpără-mi portocale! Şi părul ei peste omoplaţi/ se culcă blond, eu mă pun în genunchi,/ îi şoptesc, zdrobindu-mi oasele de asfalt:// viaţa ne-o facem cu femei pe care le pierdem!”
Adrian Suciu este – fără îndoială – un spirit ascuns sub „tălmăcirea” unor întrebări adresate deopotrivă vieţii şi morţii. Toate umbrite de vălul unor răspunsuri pe care şi noi, încă, le căutăm!

Traian T. Coșovei