poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4533 .



Radu Pavel Gheo: clișee și obsesii bimilenare – „Românii e deștepți” (*)
articol [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Noru ]

2009-07-17  |     | 



Inclusă în colecția „Ego publicistică” a prestigioasei edituri „Polirom”, cartea lui Radu Pavel Gheo, „Românii e deștepți” vorbește despre două milenii de clișee, obsesii și angoase în spațiul carpato – danubiano – pontic.
„Este o carte despre o Românie cu care am ajuns la cotitură” – observa Ovidiu Șimonca, iar noi îi dăm dreptate, cu adagiul că România a fost mereu la cotitură, iar autorul n-a făcut decât să o surprindă în starea sa naturală.
E drept, portetistul Radu Pavel Gheo este un artist care a lucrat mai puțin la retușuri decât Constantin Daniel Rosenthal, cel care a pictat chipul oficial al patriei, în a sa „Românie revoluționară”. România lui Radu Pavel Gheo este mai mult hilară, dacă n-ar fi tristă. Ea are totuși față umană.
„Românii e deștepți” ar putea fi încadrată mai degrabă la limita dintre eseu și literatura neconvențională, prin diversitatea unghiurilor de abordare specifice fiecărui capitol și prospețimea gândirii dezinhibate, confirmând regula că o carte este valoroasă prin ce nu seamănă cu altele
Autorul nu ezită, precum clasicii, să-și ilustreze ideile cu dialoguri spumoase, precum cel dintre Decebal și marele preot Vezina despre amințarea globalizării de acum două milenii, sau cel dintre criticul literar de tip Jordano Bruno și cel de tipul nefericitului căpitan Scott. El ne oferă cu nonșalanță formulare – tip pentru cronici literare-șablon, cărora le stă atât de bine în plină epocă a „creativității” de tip copy – paste. Falsa rezistență prin cultură a unor literați pre-decembriști este asemănată cu experiența unei parizience, mare amatoare de uniforme naziste cu tot cu conținut, în timpul ocupației germane, iar „Teoria conspirației” este dezamorsată, cu haz, în „Micul ghid de conversație uzuală despre evrei”. Mai există un dialog, să-i spunem de „fundal” și care are rolul de element unificator al mai multor capitole: cel dintre canonul comportamental eminescian și cel caragialesc, ultimul fiind mult mai aproape de „sinergia faptelor” de după ’89…

Privitul peste gard – eternul „meci” cu bulgarii și Iugoslavia lui Bora Georgevici

Radu Pavel Gheo ia atent în vizor reprezentările noastre despre națiile din jur, clasificate prin prisma clișeelor. Tonului savant al unui tratat de imagologie îi este preferat umorul: „îi admirăm pe nemți, îi ironizăm pe bulgari, care, la rândul lor, îi admiră pe nemți și îi disprețuiesc pe români”...
Interesant este că, înainte de a privi peste gard, autorul are un moment de reținere, în care se întreabă dacă există un model, o matrice, un pattern al românului, iar răspunsul este evident nu. Ar fi trist să fim o nație monocoloră – spune la un moment dat autorul,... iar asta se vede și din felul în care privim popoarele din jur. De pildă, competiția stupidă cu bulgarii în toate domeniile, de la intrarea în Uniunea Europeană și până la inflamările de circumstanță pe marginea meciului Cernavodă-Kozlodui, este o obsesie ce poate fi localizată cel mult în zona malurilor Dâmboviței și nicidecum a întregii Românii. Pentru un maramureșan, un bihorean sau un bănățean, așa-zisa competiție a României cu Bulgaria este o trăznaie total irelevantă. Să fim iertați, dar nu găsim nici un motiv pentru a vibra la faptul că „iar ne-au luat-o bulgarii înainte”, mai mult, ne este perfect indiferent. Iată încă un exemplu de clișeu care funcționează din plin, deși el este foarte puțin reprezentativ la scara întregii țări.
Vecinătățile sunt privite diferit, în funcție de orizont, deschideri culturale și afinități. Banatul, cu tradiția sa ecumenică și binecunoscuta experiență ca spațiu al alterității, este scos în evidență într-un capitol memorabil, ce ar putea face substanța unui volum de sine stătător.
Nu mai știu de unde, dintr-una din lecturile mele învălmășite de pe net, am reținut că Radu Pavel Gheo se legitimează în primul rând ca bănățean. Sau mai exact, ca „român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț (mic) și cetățean universal”. „Bila jednom jedna zemlja” („A fost odată o țară”), capitolul de care vorbeam, este, poate, cel mai emoționant al volumului. Aici, Radu Pavel Gheo rupe firul discursului și face un exercițiu interesant, dezvăluindu-și calitatea de... cetățean al unei țări imaginare – Iugoslavia anilor ‘80, cea rămasă în conștiința populației condamnată, în epocă, să trăiască pe malul întunecat al Dunării.
Autorul descrie cu nuanțe ușor nostalgice o țară care mai există doar în memoria subiectivă a unei generații, care s-a nimerit să fie și generația mea, o țară care nu poate fi povestită, nici înțeleasă de restul românilor, nici chiar de cei care au trăit în Iugoslavia reală a lui Tito. Nu știu cu ce ochi va fi fost citit acest capitol la Botoșani sau Mizil, nu știu ce înseamnă Prljavo Kazaliste, Dorde Balasevic sau Bajaga i Instruktori pentru lectorul binevoitor din Găești sau Carei. Doar pentru noi, cetățenii federației din amintire, povestea despărțirii trupei Bijelo Dugme urmând simbolic traseul dezmembrării Iugoslaviei este de mare efect, ca și suprapunerea destinelor personale ale lui Zelco Bebec, Ipe Ivandic și Goran Bregovic peste trauma războiului civil. În Iugoslavia noastră, războiul nu a avut loc, limba oficială e tot sârbo-croata, iar președinte pe viață l-am ales pe Bora Georgevici, solistul cu chip trist de la Riblja Corba. O evocare pentru care ți-am mulțumit în gând, Radu Pavel Gheo!

Există un pattern al românului tipic?

Fie că este vorba de discursul patriotic-bombastic, fie că e vorba de „autoflagelarea” practicată cu obidă de unii, reprezentările românului „tipic” nu pot scăpa de clișeele ce cotropesc intelectul. Dar există, oare, în realitate, acest român „tipic”? Este Mitică al lui Cargiale prototipul universal, canonul după care pot fi catalogați, laolaltă, și baciul ungurean, și cel moldovean, cu metehnele lor? Radu Pavel Gheo face aici o observație de bun simț, la care medităm prea puțin - „Cred că fiecare dintre noi are destui strămoși care n-au fost nici daci, nici romani, nici creștini și nici resemnați mioritic”. Înainte de arunca cu piatra în capra vecinului, un moment de introspecție sinceră nu strică, pare să spună autorul.
În ciuda titlului - „Românii e deștepți”, cartea lui Radu Pavel Gheo, nu se încadrează în categoria scrierilor autoflagelatoare de care vorbeam, multe dintre ele marcate de superficialitate și, cum alfel? – la rândul lor pline de clișee. Cum bine observa Ovidiu Șimonca, „autorul analizează cu umor (și nu cu răutate) obsesiile naționale ale românilor”. Cu un umor blând, cu o bonomie bănățeană, aș adăuga. „Nu cred în povara eternă a levantinismului și nici în blestemul lui Caragiale (...) tipurile de personaje create de Caragiale își pot găsi fără greutate întruchipări și în afara spațiului românesc și balcanic (...) Eternul românesc ascunde, de fapt, eternul uman” – spune autorul, atent la nuanțe.

... e-n toate cele ce sunt/ și mâine vor râde la soare!

Etern românesc, etern uman - există o graniță între ele? În loc de răspuns, fie-mi permisă o divagație. Aș vrea să vă supun atenției un text pe care l-am descoperit în Almanahul Episcopiei Caransebeșului din 1918.
„Alteța Voastră cesaro și regească, vizita Alteței Tale în orașul și ținutul nostru din prilejul festiv al manifestării sentimentelor de pietate față de fericita noastră Regină Elisaveta și în calitate de reprezentant al gloriosului nostru Rege Carol IV, a stârnit mare bucurie în inima preoților și credincioșilor din eparhia Caransebeșului.
Sunt interpretul fidel al sentimentelor tradiționale ale tuturor institutelor bisericii mele și al credincioșilor mei Români, când înaintea feței Alteței Tale din nou dau espresiune alipirii noastre omagiale și fidelității noastre nestrămutabile cătră:
Majestatea Sa gloriosul rege Carol IV, cătră Majestatea Sa iubita noastră Regină Zitta, precum și cătră membrii glorioasei Case domnitoare Habsburgice; accentuând cu tot respectul că fidelitatea cătră tron și patrie esprimată de mine în cuvinte debile au dovedit-o și pecetluit-o vitejii fii Români ai eparhiei mele (n.r. – care au slujit în armata imperială) cu nenumăratele și de toți recunoscutele lor fapte eroice și marele lor jertfe de viață.
Cu deosebit respect rog pe Alteța Ta ca să asiguri grațios pe Majestatea Sa și pentru viitor de loiala noastră supunere.
Trăiască Majestatea Sa Regele Carol IV,
Trăiască Majestatea Sa Regina Zitta,
Să trăiești și Alteța Ta la mulți ani!”
Aceste adânci temenele închinate Arhiducelui Albrecht îi aparțineau lui Elie Miron Cristea, episcopul de atunci al Caransebeșului, care schimba total placa și „fidelitatea cătră tron” în cuvântarea sa de la 1 Decembrie al aceluiași an, la Alba Iulia, devenind apoi întâiul Patriarh al României Mari.
Și acum revenim la cartea lui Radu Pavel Gheo, care amintea în prelungirea acestei idei vesurile atribuite lui Păstorel Teodoreanu: „Căpitane, nu fi trist/ Þine minte/ Trei cuvinte/ Garda merge înainte/ Prin Partidul Comunist” la care eu aș adăuga și poezioara tembelă de după Revoluție: „Ceaușescu nu fii trist/ Iliescu-i comunist”. Volumul are, de altfel, și un capitol intitulat „Rezistența prin curbură”.
Etern uman, etern românesc? – dumneavoastră veți decide, după lectura cărții care, oricum, are darul întâlnit din ce în ce mai rar în ultima vreme: acela de a te pune pe gânduri.

Cristian Ghinea


* Radu Pavel Gheo – „Românii e deștepți” – clișee mioritice, Polirom 2006, ediția a II-a



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!