poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4166 .



Dublu debut în volum: Ioana Ștefănescu-Bogdan și Paul Bogdan - doua personalitati distincte, cuprinse intr-o carte de poezie.
articol [ Carte ]
Colecţia: Articole de teorie si critica literar?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adina Ungur ]

2005-02-18  |     | 



DUBLU DEBUT ÎN VOLUM: IOANA ȘTEFÃNESCU-BOGDAN ȘI PAUL BOGDAN - DOUÃ PERSONALITÃÞI DISTINCTE, CUPRINSE ÎNTR-O CARTE DE POEZIE.



Poezia, de la viață la ficțiune, dinspre internet către realitate și-napoi.


Dacă în format tipărit pe hârtie, volumul de poezii al autorilor Ioana Ștefănescu-Bogdan și Paul Bogdan reprezintă un dublu debut, în literatura on-line, cei doi autori nu se află la primele texte publicate, ei fiind de aproximativ 3 ani, membri activi ai site-ului interactiv de literatură pe internet www.poezie.ro - cunoscuți sub pseudonimele: Andia și Pan. De asemenea, ei colaborează cu diferite reviste literare, cum ar fi „Atheneum”, Revistă de Cultură și Informație a Comunității Române din Canada, ș. a.
Când vom începe să citim și apoi să vorbim despre această carte, nu trebuie să neglijăm datele native și „bagajele” cunoștințelor pe care cei doi autori le-au acumulat până în prezentul publicării volumului și totodată va trebui să ne amintim că Ioana și Paul Bogdan reprezintă și aparțin acestui spațiu virtual, mai precis, sunt autori citiți și îndrăgiți în locul unde s-au format ca poeți și unde și-au exersat condeiul, de câțiva ani încoace.




Existența literaturii pe internet nu poate fi contestată, în pofida tendințelor actuale de a generaliza aspectele mediocrității sale sau de a o exclude ca potență calitativă a actului artistic, din pricina aparentei non-selecții valorice - unde, între miile de texte și autori care își înscriu creațiile spre vizionare, trebuie să menționăm, că există și un procent, e-adevărat, mult mai redus, de texte de un real talent literar. Iar cartea de față ar exemplifica acest lucru. Dacă ar fi să comparăm sau să facem distincția între cercurile literare frecventate de scriitori sau poeți consacrați și ceea ce înseamnă un site literar interactiv - unde poate intra oricine, indiferent de nivelul, locația în care se află, talentul sau cunoștințele pe care le deține - am descoperi în primul rând o diferență ordin sociologic, mai precis, comunicarea se realizează cu totul diferit în cazul celor două grupuri și de ce nu și între cele două „cercuri” - cel al literaturii pe internet, respectiv, al „mediilor” literare contemporane. Pe internet, un factor evolutiv - din punct de vedere valoric - este susținut de dorința și viteza de comunicare. Direct proporțional, crește și viteza de reacție și implicit, de perfecționare valorică a actului creativ, fapt care reduce substanțial timpul evolutiv al autorilor „virtuali”, ca dovadă a eficienței interactivității, care, implicit, stimulează creativitatea.



În contextul publicării pe hârtie, interesul scriitorilor consacrați de a se „apleca” spre versurile unor poeți „internetiști” pare a fi scăzut - la fel și dorința de a intra în sânul unei asemenea comunități literare interactive. Așa se face că cele două lumi se intersectează prea puțin și cu dificultate. Și pentru că aminteam despre existența valorilor în mulțimea de texte apărute pe internet, nu ne rămâne decât să sperăm că posibilitatea de a selecta - valoric - textele literare se va îmbunătăți, în spațiile virtuale, iar porțile transparente dintre literatura interactivă on-line și mediile literare actuale, ale scriitorilor consacrați se vor deschide. Și asta, pentru că internetul, cu avantajele unei rapide comunicări, facilitează oportunitatea de a intra în dialog direct cu autorul unei lucrări, ceea ce nu poate semnifica decât un aspect pozitiv pentru literatura și iubitorii ei, din zilele noastre.
Întorcându-ne la cartea de poezii semnată de Ioana și Paul Bogdan, vom observa că receptarea cea mai bună a ei se va întâmpla, tot printre membri comunității virtuale amintite - ceea ce înseamă că literatura on-line - mai precis site-ul amintit - și-a format o comunitate a membrilor ei, iubitori ai fenomenului literar românesc din țară și de aiurea - stabilind și o legătură deschisă și aparte cu scriitorii români din diaspora.
Ceea ce nu ne spune cartea din primele ei slove, ci urmează să aflăm citind printre rânduri, este că Ioana și Paul Bogdan și-au alăturat nu numai poeziile, ci și viețile, ca soț și soție. Iată de ce, primul cuvânt care i-ar putea descrie, ar fi „împreună”. Împreună în viață, spirit și spirit, suflet lângă suflet, cei doi autori au decis să-și alăture acum chiar și expresiile de „sine poetic”, publicându-și poeziile, împreună.






Antologie sau dialog „simbolic” între autorii volumului „Poezii”, Ioana și Paul Bogdan

Am putea spune că meritul sau farmecul acestei cărți este de a fi alăturat poeziile celor doi autori, prezentați în mod „separat dar împreună”, între aceleași coperți. Nu vom ști cât de mult se aseamănă sau se opun ca interioritate, dar vom putea observa că maniera de a se expune pe sine în vers, e diferită. În cazul Ioanei, poeziile sunt structurate pe cicluri, pe când Paul, preferă să le prezinte liber, succesiv, fără a urma o strategie ideologică de ordin structural. De asemenea, volumul în sine ar putea reuni două potențiale volume de poezie pentru că cei doi autori tind să-și păstreze individualitatea și preferă, cum e și firesc, să se exprime în mod diferit, personalizat, așa încât lectura ne va revela două personalități distincte, cuprinse în această carte de poezie. [v. Prefață]. O dovadă în plus că nu avem de-a face cu strategii compoziționale de tip „dialog” între cei doi autori o vom recepta chiar în titlul volumului [Poezii], de unde înțelegem că Ioana și Paul nu au dorit să-și compună un titlu care să impună la modul general, o lectură de tip „amalgam”, ci una succesivă a propriilor creații literare, lăsând cititorilor plăcerea de a descoperi doi autori diferiți în aceeași carte.



Dacă vom fi tentați să facem o paralelă, vom descoperi cu ușurință epicul meditativ, construit în jurul conceptului cunoașterii la Ioana și liricul ca atmosferă picturală, iubirea și sentimentul unui „carpe diem”, declarativ și sentimental, la Paul.
Una dintre diferențe ar fi chiar de ordin compozițional a manifestării de sine în actul poetic. Tot așa cum unii poeți preferă să-și exprime gândurile folosindu-se de idei și mai puțin de afecte sau raportându-se pe sine la diferite ipostaze ale cunoașterii - de pildă ciclul de poezii compuse pe un filon epic Verbe pe care le-am întâlnit al Ioanei - alți poeți, imagiști, precum Paul își vor exprima propria iubire, prin sentimentul contemplării sau bucuria împlinirii petrecute „în act”, subsumând versului ritmuri armonice, melodice, de un lirism fermecător.
Din punct de vedere stilistic, Ioana își pregătește discursul încă din incipitul poeziilor, declarând adeseori într-un prim vers, fapte care vor lua o turnură neașteptată pe parcursul poemelor: „Eu voi muri de foame în curând”, „Va veni ea, liniștea”, „Ei vezi, eu merit ce tu nu meriți”, „Creștea un bărbat la fereastra mea”, „Mai avem de atins doar câteva cuvinte”, „Numai bărbatul are istorie”, „Nu mă joc cu cuvintele”, ca mai apoi, să decurgă din declarațiile acestea de tip „verdict”, istorii originale, finalizate, insolit. În lectura poemelor lui Paul, stilul se evidențiază la nivel prozodic, unde fără a urmări o cadență exactă ca număr precis de silabe în vers, rimele cad în mod armonic și neașteptat, autorul compunându-și întotdeauna în versuri câte un spațiu baladesc, mitic, fiind ușor recognoscibil în stil, după recuzita arhetipală a motivelor, respectiv, după eterna poezie a iubirii.
Urmând cursul paralelei pe care o vom face între versurile celor doi autori, unul din punctele comune ar fi că nu vom întâlni metafore forțate nici de o parte, nici de cealaltă, însă vom găsi repetiții, reluări ale unor fragmente sau versuri întregi în poeme. Dacă la Ioana repetiția ține de stil, folosindu-se cu precădere de procedeul anaforei, [Paranoia, Anumite femei, Creștea un bărbat, Numai bărbatul, A cunoaște, A muri, ș. a. ], la Paul repetițiile sunt voite și apar ca însemn al melodicității unei poezii de tip simbolist, având menirea de a accentua armonic o stare de spirit [ „nu-i dau să bea/ nu-i dau să pască/ nu-i dau...”, „și dăi și dăi/ și dii și dii,/ în negură se urcă stelele din păpădii,/ de sub galop,/ de sub copită,/ scâncește umbra mea în ceața luminii/ risipită.” Vis călare; “Ce faci mugure, mugure?”, “Bob verde lacrimă, lacrimă”, Mugure târziu, “Alergăm/ alergăm acum...”, Întinerim, „Nu apuc să visez/ nu apuc să mor/ nu apuc să apuc.”, „Întotdeauna mă trezesc,/ întotdeauna” Câteodată, ș. a. ]
Ceea ce îi distinge ca marcă a două personalități diferite în scris, ar fi maniera de a se exprima pe sine (exhibând sau refulând sentimentul iubirii, spre exemplu; creând spații armonice întruchipând „temple” ale iubirii, ori monologând discursiv sau „fantezist” pe teme ale cunoașterii) însă ceea ce stabilește un punct comun între cei doi ar putea fi sinceritatea, ca sentiment exprimat și revelat în vers. Un exemplu grăitor ar fi poeziile A ști, unde Ioana va declara - simbolic - că știe extrem de puține lucruri despre ea, respectiv Uneori ucid, poemul în care Paul își mărturisește teama de singurătate, prin expresiva sau frapanta declarație „uneori ucid lucruri frumoase/ din frică de singurătate”. În ceea ce privește prezența ego-ului poetic, pe Ioana o vom întâlni prezentându-se pe sine ca prezență participativă, transpusă ori ca umbră în spatele epicității discursive a poeziilor ei, iar pe Paul, îl vom găsi contemplând sau compunându-și imagistic și simbolic sentimentele, ocrotind sau dăruind, mai cu seamă, iubirea.
Nu în ultimul rând putem aminti de existența dialogului simbolic între cei doi autori, având în vedere că nu numai versurile au decis să-și alăture titlurile într-o carte ci și sufletele și-au ales perechea de oameni pentru a trăi alături și împreună, în viață. (Pentru a nu întinde ca suprafață acest spațiu, nu voi cita, ci voi trimite la o pereche de poezii, semnificând aspectul dialogării de tip „simbol” și anume, Întinerim de Paul Bogdan, la lectură, ne va trimite ca atmosferă spre poemul Până la capăt al Ioanei Ștefănescu-Bogdan și ajungând în acest punct, fenomenul se va petrece vice-versa, descoperind un prezent al împlinirii, în care Ioana își declară „fericirea-împreună” prin „la vie en rose”, iar Paul pune în seama predestinării șansa unei „întireniri împreună.”
Înainte de a încheia prezentarea volumului de poezii al celor doi autori, cu permisiunea dumneavoastră, voi aduce aici un fragment din prefața: Două personalități cuprinse într-un volum de poezii, două suflete alăturate, Ioana Andreea Ștefănescu-Bogdan și Paul Bogdan, semnată de mine.


Ioana Andreea Ștefănescu-Bogdan și cunoașterea prin cuvânt.




Conceptul cunoașterii, extins în cele mai multe cazuri spre latura comunicării interumane, mai precis oportunitatea utilizării limbajului prin cuvinte, pare a fi tema întâlnită cel mai des în poemele Ioanei Andreea Ștefănescu-Bogdan, ca motiv de factură meditativă, în jurul căruia se țes ideile propuse în poeme. Fie că sunt scene independente de emoțiile sentimentelor proprii, cum ar fi poeziile din ciclul Zidurile astea și cele din Fecioara, fie poeme asumate ca sentiment al semnatarei lor - cu momentele în care vom recunoaște un anumit grad de implicare a trăirilor auctoriale - tema cunoașterii prin cuvinte, întruparea lor de la stadiul de sintagmă și până la gest sau întâmplare, însoțește cele mai multe dintre creații, [Foamea - de cuvinte, Mai avem de atins - câteva cuvinte, necunoscute sau câteva stări de spirit încă neîntâlnite, după cum aflăm citind printre versuri, A cunoaște - cuvintele, A fi - unde cărțile ar cuprinde toate cuvintele posibile, iar poeta se autodefinește a fi, însuși, unul dintre ele, Paranoia sau neasumarea identității în contextul cunoașterii de sine, Poemă pentru o pasăre, o țigancă și o nuntă, unde cuvintele nu sunt învățate încă, într-o limbă curentă a lor, ș. a. ].
Discursul de tip ficțional, deși predominând în creație, nu e exclusiv ca prezență. Dincolo de momentele imaginative ale fabulelor diferitelor poezii, există, desigur, ipoataze în care Ioana Andreea Ștefănescu-Bogdan își asumă emoții ale unor sentimente puternice [spre exemplu, o inedită declarație de dragoste în Așa spun eu, o rememorare a unor amintiri ale copilăriei, alături de tatăl ei, în Nunta de piatră. Până la capăt - este poemul în care descoperim că fermecătorul „la vie en rose” se petrece undeva într-un prezent al poemului, A avea sau A ști, se raportează, de asemenea la sinele auctorial, etc.]. Acestă asumare, însă, apare într-o proporție minoritară, dezvăluind faptul că autoarea preferă să se exprime într-un stil detașat, propunând cititorilor, subiecte posibile ori întâmplări mistice, petrecute sau compuse undeva într-un plan imaginar, cel al ficțiunii, fără a se dezice de faptul că scenele descrise îi aparțin, ca viziune spirituală ori imaginativă. În acest context ficțional, eul poetic se raportează ori se transpune în diferite ipostaze ale cunoașterii, povestite, fiecare, în distincte discursuri poetice, pline de fantezie. De aici și anume din faptul că ideea primează sentimentului - pentru că în cazul Ioanei Andreea Ștefănescu-Bogdan avem de-a face cu poezia cerebrală, de idei - revine și nevoia de a-și însuma creațiile în cicluri poetice, care vor accede la tematica propusă.
Cele mai interesante povești pot fi întâlnite în ciclul Zidurile astea, unde fiecare poezie surprinde câte o mică narațiune în versuri. Așa spun eu, pare ciclul de poezii unde implicarea, ca prezență auctorială în poeme e ceva mai evidentă, însă poeziile sunt totuși distincte între ele, ca formă și reprezentare - criteriul după care au fost alăturate, rămânând necunoscut cititorului. Mai dificil de decriptat, din perspectiva lor ideatică - datorită plurivalenței simbolice și a alternanței stilistice discursive sunt câteva titluri din ciclul Fecioara, excepție făcând ultimul poem al volumului, unde autoarea prezintă într-o dimensiune temporo-spațială distinctă de planul real, suprapus relatării, povestea unei călătorii relatate ca imagine și sentiment, întorcându-se în cele din urmă tot la „limba cuvintelor” necunoscută încă, [Poemă pentru o pasăre, o țigancă și o nuntă]. Verbe pe care le-am întâlnit e grupajul în care autoarea se prezintă sau se raportează pe sine, direct sau indirect, în contextul a opt verbe, a căror interpretare în act, apare de fiecare dată ca fapt sui-generis, [unde „a ști” se opune verbului „a cunoaște”, prin valența semantică apropiată ca semnificație dar diferită a lor, „a iubi” e o indubitabilă interogație, „a trebui” aderă la feminitate, „a muri” se neagă, „a avea” trimite la însăși iubirea trăită în prezentul poemului, raportată la pereche - fiecare dintre titluri prezentând o situație diferită, un unghi distinct, având câte o formă și un context al reprezentării, insolite.
Feminitatea ca și concept, femeia, în sine e privită și descrisă de către Ioana Andeea Ștefănescu-Bogdan ca partener de viață și pereche a bărbatului, opunându-i-se acestuia prin tot ceea ce înseamnă ea în sine și felul în care se reprezintă în societate din punct de vedere civic, social și chiar moral, alături de bărbat - momente din care, nu vor lipsi, ironia fină, ca procedeu stilistic. [Anumite femei, unde, cu o remarcabilă cadență ritmică a discursului se realizează o trecere în revistă a câtorva tipuri feminine, mai precis, o enumerare a lor, Eva, ca poveste mistică a singurătății femeii, Mea culpa cu alune, ca o rescriere a istoriei primei femei, Numai bărbatul, culminând în sarcasm și prezentând egoismul masculin, sub forma unei relatări, chiar fără a propune o soluție sau a se revolta scriptic ori faptic, supunerii impuse de către perechea adversă a femeii sau eternul bărbat.].
Compozițional, Ioana Andreea Ștefănescu-Bogdan își prezintă majoritatea poeziilor prin monologuri, căutând să dezvăluie secvențe pline de tâlc, petrecute undeva în spațiul propriei imaginații. Având o perpetuă conștiință a etalării sau a expunerii subiectului poeziilor unui public cititor, ca procedeu artistic, poeta va prefera să-și construiască discursurile, cu ajutorul transpunerilor în diferite voci - aidoma fenomenului interpretării unei scene, scrise tot de ea, ca autor, ce devine în momentul conceperii poeziei-întâmplări, un interpret al ei. În acest sens vom întâlni relatări unde adresarea se face de cele mai multe ori, direct cititorilor, utilizându-se pronumele, la persoana a II-a, plural, „voi” sau cel de la persoana a II-a singular, unui „tu”, mai mult sau mai puțin imaginar. Dialogicul ca procedeu al expunerii actului artistic se construiește tot ca fiind o strategie scenică a discursului [în poezia Fracul, întâlnim ipostaza dialogării cu un frac și în Cuarțuri, autoarea dialogând cu o piatră].


Paul Bogdan - în armonia unui „carpe diem” intim, declarativ și sentimental.




Ca semnatar al discursului poetic, Paul Bogdan poate fi surprins în poemele sale adeseori iubind, într-o armonie a imaginii pictate de el, pe versuri melodice - unde, aproape de fiecare dată, la trei sau patru rânduri vom întâlni câte un stih, frate în rimă, anteriorului - autorul descriindu-se pe sine, în ipostaza de contemplator sau actant al unei iubiri sau a unor stări interioare, revelate într-un context mistic ori în decorul unor basme, vise, sau chiar mituri, reîntâmplate.
Dincolo de acestea, Paul Bogdan rămâne fidel clipei adevărate, trăind cu intensitate momentul și descriindu-și cu generozitate iubita, sentimentele îmbinându-se cu imaginea, mereu prezentă, a ei. Stările de reverie apar sub forma întoarcerii dinspre spațiul real, în cel imaginar, momente inspirate tocmai de nevoia aderării la realistul dicton “carpe diem”, în care faptele diurne, efemere, dar petrecute în contextul iubirii, au o puternică însemnătate în conștiința autorului - așa încât ele vor fi imortalizate ca act artistic, în poeme [Nu plouă, Martor tăcut, Draga mea, Înfumurați, Iubire nouă, Vicii, Pasăre, ș. a.].
Sentimentul iubirii contemplative e evident ca prezență în poemele de dragoste, unde autorul își îndeamnă iubita să-i fie alături, o descrie ca pe o prezență magică, invitând-o la acea contopire a lor, întru o împlinire în doi [Vă țin minte pe toate, taci!, Să muțim - unde poetul dorește ca iubirea să rămână la stadiul de gest, dincolo de puterea de expresie a cuvintelor, Ni se întâmplă albastru, cu îndemnul la iubire, puternic și confesiv, Prin mine, ca uimire în fața portretului iubitei, Simplu, Ioana din vară, Frântă, etc.].
De cele mai multe ori misticul se reliefează ca o inserție magică, aproape divină, într-o atmosferă de basm, legendară sau într-un decor în care îngera, centaura, mânza, pasărea sau mugurele sunt metamorfoze firești ale prezenței femeii-pereche - multe dintre poezii constituindu-se astfel în adevărate declarații de iubire [în poezia Îngeră se deschide spațiul dintre coastele autorului, descris ca fiind un cer roșu, întins întru plutirea albei sale îngere, iar mugurelui-femeie i se oferă același spațiu din piept, ca locaș ocrotitor - în poezia Adăpost].
Paul Bogdan are o manieră realistă de a-și expune imaginile în vers, prin descrieri picturale, unde, dincolo de alegoriile transpunerilor, există conștientizarea faptului că visele rămân vise, iar comparațiile sunt menite să descrie simbolic ipostazele de sine, imuabile, propuse de autor [Vise cântate, Vis călare].
Fiecare stare de spirit sau emoție se materializează artistic printr-o poezie. Nevoia de a comunica, de a trăi dincolo de singurătate îl va aduce pe autor în postura de a se adresa adeseori iubitei, fiicei sale, tatălui său, sufletului propriu sau unui prieten, cu toții fiind, interlocutori reali, dincolo de personificările mistic-simbolice, amintite deja, ca motive preferate autorului [calul, mugurele, îngera, mânza, etc. ]
Prin sinceritatea declarațiilor discursive, acestea susținând apropierea dintre extazul mistic și cel poetic, accentuând astfel inefabilul poeziilor sale, descoperim în Paul Bodgan un poet romantic, aproape intimist și vom înțelege că autorul își descrie într-un vers simplu, armonic, fără nici un fel de opreliști, sentimentele, trăirile, visele sau însăși iubirea.


„Separați” și împreună


Evenimentul lansării volumului de poezie a avut loc joi, 20 ianuarie, 2005, la Casa Eliad din București, în cadrul seratei de poezie a site-ului literar www.poezie.ro, unde prieteni și cititori au fost prezenți, sărbătorind, vorbind despre poezie, cântând, recitând și primind - împreună cu autografele autorilor - cartea cea proaspăt apărută la Editura Ararat din capitală.






Vorbind despre doi autori-membri reprezentativi ai site-ului amintit, probabil că alegerea sărbătoririi evenimentului nu ar fi putut fi mai potrivită decât în cadrul acestui cenaclu, extins din spațiul virtual în cel real.
Pentru a întări faptul dialogul se întruchipează în volum ca „simbol”, Paul Bogdan ne va mărturisi că în proporție de 95 % din poeziile sale se dedică Ioanei, adăugând, cu umorul celui care se dăruiește, că întreg volumul este al ei sau că poeziile lui, urmează grupajului Ioanei, ca reprezentând un fel de postfață a cărții. Vom zâmbi, firește, îndreptățiți, pentru că în realitate nu putem stabili dacă unul dintre ei ar scrie mai bine decât celălalt, doar că cei doi poeți, ne oferă în acest volum de debut, o carte de poezie alternativă, aparținând aceleiași cifre „doi”, care îi definește și îi alătură, totodată. Întrebată fiind ce crede despre poezie, de la Ioana vom afla că „este proiecția ființei noastre în celălalt”. Vom fi de acord cu afirmația ei, însă va trebui să completăm că acest lucru se poate întâmpla doar în mod condiționat. Și anume, e neapărată nevoie ca cititorul sau „celălalt” să se regăsească în noi ori să fie empatic, cu literatura pe care o vom scrie. Această condiție pare a fi cu totul îndeplinită între cei doi autori, el dăruind, ea regăsindu-se în „celălalt”, pentru că în cele din urmă, tot Ioana ne va spune că ei amândoi „nu duc lipsă de așa ceva.”
Nu ne rămâne decât să le urăm un drum împreună - pe „cărările” literaturii și nu numai - în ascensiune și să-i admirăm pentru împlinirea care i-a ales pe ei și pe care viața le-o oferă, cu generozitate.

..................

(Puncte de suspensie sau cronica evenimentului, care lipseste, deocamdata, de-aici.)




(Ianuarie, 2005)
Adina Ungur








Ordinea fotografiilor:


1. Paul Bodgan si Radu Herinean, editorul siteului www.poezie.ro
2. Radu Herinean, Ioana Stefanescu-Bogdan, Adina Ungur, Paul Bogdan - lansare Casa Eliad
3. Marina Samoila, autor si membru poezie ro
4. Lupisor - autor si membru poezie.ro
5. Ioana Stefanescu Bogdan
6. Paul Bogdan
7. Zareh Arachelian, autor si membru poezie.ro
8. Daniel Fat, membru poezie.ro, actor, interpret de muzica oarecum folk

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!