În 1431 se naºte la Sighiºoara Vlad Þepeº Dracula, cel care a fost un mare "voievod cu grijã de neam ºi þarã", dar pe care vremurile l-au mânjit de sânge ºi îl amintesc cu groazã ºi spaimã. Nãscut într-o familie aparþinând ritului catolic, micul "Valdislaus I Bassarab-Luxemburg" a fost botezat în sfânta cristelniþã- din pãcate nepãstratã! - din Biserica Sf. Maria cea mai mare construcþie religioasã din Transilvania... Istoricii i-au dat numele de Vlad Þepeº, ºi aºa este cunoscut ºi de cãtre istoriografia româneascã. El obiºnuia însã sã se semneze cu numele tatãlui sãu, Dracula. Acest lucru este dovedit de o primã însemnare documentarã de la Bucureºti, datatã 20 septembrie 1459, ºi de portetul datorat lui Odhsenbach Stambuch, de la Stuttgart [...]. O forþã supranaturalã, maleficã, pusã în slujba diavoluli dupã
o dragoste pasionalã rãpusã de o sinucidere învãluitã în mister.

Cunoscut sub numele de Dracula, mitul celui mai faimos dintre vampiri a dus la o crearea a 250 de filme (chiar mai mult), 1.000 de romane ºi nuvele ºi mii de articole în presã.

Timpul Diavolului

1642... Vlad Þepeº, conte ºi rãzboinic neînfricat, pleacã la luptã ºi îºi lasã soþia mult-iubitã, Elisabeta, singurã în castel. Când turcii urzesc un plan în urma cãruia regina se sinucide, se declanºeazã urgia... Vlad se întoarce acasã, unde îºi gãseºte soþia într-o baltã de sânge. Plin de furie îl huleºte pe Dumnezeu, înjunghie crucea care începe sã sângereze ºi în schimbul nemuririi, îºi vinde sufletul pãrþii întunecate a omenirii, Diavolului.

Istoria

Dracula, aºa cum este perceput astãzi, constituie rezultatul interferenþei unor fapte unor fapte istorice reale, intrate în legendã, legate de domnia lui Vlad Þepeº- Dracula, a consemnãrilor unor cronicari ai vremii, amplificatã în secolele urmãtoare prin asocierea cu personajul romanului de ficþiune "Dracula". Aºa numitul "mit" îºi are începutul în momentul în care Vlad Basarab, tatãl viitorului voievod Vlad Þepeº-Dracula, este primit în ordinul dragonului (la 8 februarie 1431), din care fãceau parte numai capetele încoronate. Mantia pe care însuºi împãratul Sigismund de Luxemburg i-o pune pe umeri se încheie cu un colan de aur pe care era gravat un dragon. Atunci când Vlad Basarab devine domn al Þãrii Romaneºti, el foloseºte imaginea pe sigiliul personal. Contemporanii i-au spus domnitorului Vlad Dracul, iar membrilor familiei ºi urmaºilor sãi, Drãculeºti.

Sângele

Trecerea treptatã de la Dracula, un domnitor care pedepsea cu cruzime pe rãu fãcãtori, la Dracula vampirul a fost fãcutã prin asocierea imaginilor din povestirile germane care sugerau pasiunea domitorului pt vãrsarea de sânge, aºa cum s-a întâmplat când voievodul servea masa între cadavele boierilor pedepsiþi cu tragerea în þeapã, ºi credinþele populare privitoare la strigoi, culese din Transilvania de soldaþii austrieci în secolul al VIII-lea. Aceºtia consemneazã practica deshumãrii cadavrelor unor oameni despe care se credea cã au fost strigoi în timpul vieþii ºi care odatã dezgropate, corpurile acestora erau strãpunse în inimã cu un par de lemn. Sângele care în acel moment þâºnea din inimã, a construit dovada cã acea persoanã a fost strigoi. Repetatele semnalãri ale unor astfel de cazuri au fãcut ca pt occidentali Transilvania ºi Dracula sã devinã imagini ale supranaturalului ºi fantasticului, ale castelelor în ruinã, întunecoase, mohorâte, acoperite ce ceaþã ºi neguri dese. De atunci, peste timp, vampirul cel groaznic astfel fortificat imaginat a þesut o pânzã ca de pãianjen în care se zbate Vlad, prinþule cel nefericit, prins de fapt întreaga sa viaþã în plasa trãdãrii, trãdare care s-a continuat ºi dupã moartea sa, nãscându-l ca "moroi" sau "strigoi" pe "vampirul din Carpaþi" sau pe întunecatul "conte Dracula", o trãdare în care se va zbate la nesfârºit, poate chiar peste dãinuirea lumii… Motivul Dragonului era comun mai multor familii, cel al familiei Bathory avea trei colþi, iar Elisabeta, contesa sângeroasã, nãscutã la 1560 într-o regiune a Ungariei, învecinatã cu Carpaþii Centrali, a transformat castelul Cetnie, din nord-vestul Ungariei, într-o mãcelarie, omorând fete tinere pentru a le folosi sângele la întinerire sau alte ritualuri magice. S-a fãcut tot posibilul ca aceste crime sã i se atribuie tot lui Dracula. De aici, ºi de la alte elemente de folclor, Dracula, înfigãtorul în þepe, a devenit un faimos prinþ vampir din Transilvania secolului al XV-lea, Pasul Bârgaului, Depresiunea Dorna, aºa cum aminteºte Bram Stocker în romanul sãu.

Dracula, dupã dobândirea puterii, cerceteazã circumstanþele în care au fost asasinaþi Vlad Dracul, tatãl sãu, si Mircea, fratele sãu, pedepsind prin tragere în þeapã pe boierii duplicitari. Evenimentul a avut loc în ziua de Paºti a anului 1459. În aceeaºi zi i-a adunat pe boieri, târgoveþi, meºteºugari, înconjurându-i pe searã cu gãrzile de þãrani liberi ºi ducându-i la Cetatea de pe Argeº, adicã viitoarea cetate, situatã pe culmea opusã fortãreþei Poienari. Acolo i-a obligat sã ridice o construcþie, castelul lui Dracula, la care se ajunge pe o cãrare ce porneºte de la Arefu ºi urcã în vârful muntelui. Aici vieþuiesc vulturii carpatini, liliecii cei aducãtori de nenoroc, în folclorul românesc.



Cartea celebrului vampir


Dupã publicarea în 1897 de cãtre Bram Stoker (1847-1912), un irlandez din Dublin, a romanului sãu "Dracula", numele domnitorului muntean, deja ºtiut, a devenit ºi mai faimos. Bram Stoker era un regizor de teatru din Dublin, membru al Asociaþiei parapsihologice "Golden Dawn" din Londra, un avid scormonitor al vampirismului de obarºie irlandezã ºi hindusã. Personajul principal al romanului sãu, tipãrit în milioane de exemplare, este un vampir, Contele Szekler, poreclit Dracula. Acþiunea romanului se desfaºoarã în þinutul Transilvaniei, despre care autorul afirmã urmatoarele: "Am citit cã toate superstiþiile acestei lumi sunt adunate pe copita Carpatilor, ca si cum acolo ar fi centrul unui anume adânc imaginative".

"Þepeº cheamã la el circa 500 de boieri ºi vorbindu-le despre starea jalnicã în care a ajuns þara le-a adresat urmatoarele cuvinte : «Vina o poartã ruºinoasele voastre dezbinãri», dupa care i-a intrebat câte domnii a prins fiecare. Cum majoritatea prinseserã mai mult de ºapte domnii, Þepeº a inþeles cã au uneltit impotriva domnitorilor, i-a luat ºi i-a tras pe toþi in þeapã. Razbunarea uciderii tatãlului ºi a fratelui sãu chiar în ziua Paºtelui a fost o altã faptã când pe toþi boierii din Targoviºte i-a tras in þeapã, iar pe cei tineri i-a pus la munci grele pentru construirea cetãþii Poienari- "Dracula" (Ioan Prahoveanu).

Am decis sã-l scot la luminã tot prin gravurã, aºa cu tot izul de vechi, cu tot romantismul ºi cu tot tragismul, chiar cu toatã groaza, cãci Dracula cel închis ca o fiarã periculoasã de Matei Corvin era de fapt închis în propria lui poveste din care eforturile sale de a ieºi la luminã se topeau în zbateri diafane ºi apariþii fragile tocmai în crepuscul sãu în slaba luminã a zorilor de ziuã, atunci când de fapt nãlucile, "moroii" sau "strigoii" dispar. L-am convins sã aparã, sã se materializeze, iar el, Dracula, a fãcut-o în mai multe chipuri ca sã ºi râdã de mine, ºi astfel sã îºi ascundã de fapt adevãratul sãu chip. Am gravat rând pe rând portretele astfel ivite ºi la sfârºit am constatat cã ele înfaþiºeazã tot aceeaºi persoanã ºi acelaºi tip, aºa cum locurile aflate pe traiectoria existentei sale sunt de fapt geografii ale sufletului sãu veºnic zburãtor ºi neodihnit, cel al unui voievod român care a luptat pentru mântuirea numelui sãu ºi a neamului, care ºi-a schimbat credinþa tot pentru acest nobil scop. Spiritul lui Dracula bântuie încã neodihnit întru apãrarea þãrii lui dragi de peste Muntii Carpaþi, Transilvania ºi Valahia. (Gelul Muresean).