| = ma convinge... | Camelia Petre [14.Dec.04 20:57] |
| o poezie de dragoste reusita prin modul delicat in care trimite cititorul in lumea aceasta de dor...toate se aseaza altfel de cand dorul mistuie, toate insemnand unele parti ale corpului care fac posibila ca dragostea sa se manifeste in exterior: mana, prin gesturi absente de tandrete ochiul, prin cautarea celui iubit piciorul, prin asocierea cu pasul care se afunda pe un drum "alb" al cautarii... imagini care probabil li s-ar putea parea altora banale, dar sunt bine realizate pentru ca surprinde fidel senzatia fizica a cautarii...de sine, aflam mai departe. pentru ca o data ce s-a pierdut de propriul univers, privind iubirea ca o daruire, oarecum o extensie catre cel ales al inimii, se simte nevoia unei reveniri...teama unei deziluzii ne urmareste la tot pasul, asa e? pare a avea o ciclitate poezia aceasta... cum ti se pare: "atunci cand dorul aluneca prin inima/cuvinte"?... in ambele locuri ale poeziei... sau altfel: "sfintei alunecari in huma"...o data ca avem repetitia alunecarii si inca o data ca lasi o intrebare fara raspuns pe acolo, anume, de ce sfintei? de ce humei? de ce...? poate ar trebui o alta formulare, mai serioasa chiar mi se pare una din cele mai reusite poezii ale tale, silviu, ar merita sa te mai gandesti un pic asupra ei:) | |
| = altfel de bradleej | silviu dachin [15.Dec.04 01:09] |
| camelia, scri unui silviu pierdut de mult timp... Acum sunt un om care a pierdut iubirea. acum scriu altfel, acum scriu ca unul care nu mai are de pierdut. de aceea caut atat de mult si des sa uit de mine... de aceea alunecarea in huma, acolo unde e liniste. de aceea scrisul trebuie sa ma convinga sa scriu. de aceea e greu, pt ca de cate ori scriu... ard intalnindu-ma cu mine insumi. | |
| = Urmele lor | MARILENA MIHAI [19.Feb.05 20:02] |
| In numele carei taceri ne dezbracam de cuvinte,Doamne? Si ascunsul este interzis uneori.Lasa urmele lor se sa strecoare pe umbra ta si uita...ca doar uitarea va vedea! | |
| = caly | silviu dachin [19.Feb.05 22:14] |
| deh, caly, asa obisnuiesti tu, sa ii pui pe oameni pe ganduri?... nu ti-e mila de ganduri? | |