| = liniste | simona marcu [26.Nov.04 19:06] |
| Tanguiala surda de brate ce isi cheama sufletul in ajutor, limba necunoscuta unsa cu miere salbatica, arome stranii de femeie ghicita in umbra unui colt de mare verde, gust de rodie strivita in pumni fierbinti, fereastra inalta cu deschidere spre o lume neintalnita in povestile gandurilor de muritori.Tablou inchipuind nasterea cuvintelor amarui soptite pe muchea soarelui. Frumoasa poezie de dragoste ai inchegat, frumoasa... | |
| = cantecul muezinului mut | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| nu stiu cat de mult ti se potriveste "starea asta de cantec". e mai mult un cantec de "varsta", o expresie a iubirii adolescentine, e un cantec-sentiment care coincide cu verbul a fi, e un cantec al fericirii care copleseste toate simturile trecand in durere (știi bine ne vor crucifica pe-o cale). -numesti toate lucrurile pentru ca mai apoi sa le separi brutal ca si cum le-ai ucide. cantecul despica firul vietii spulberand miracolul in aceeasi secunda in care l-a revelat. frumos, Vladimir | |
| = Azrail | Alina Manole [26.Nov.04 20:09] |
| Și "drumul făcut scrum, soroc degetelor aprinse" - o imagine care te urmărește după ce termini de lecturat poemul. Mulțumesc. | |
| = Prietenii | Albu Vladimir [27.Nov.04 10:54] |
| Simona... bine te-am regasit aici printre versurile mele... cuvintele tale intregesc poemul acesta care se scrie inca. N.V. :)... ai aparut aici ca un fel de zana buna... ai mare dreptate in ceea ce spui. Alina... undeva totul se rupe si se transforma in altceva... poate e alergare in sine poate ca e ochi magic fixat pe un reper deopotriva exterior si interiorizat. Multumesc pentru trecere... povestea acesta era pentru prieteni... am inceput sa nu-i mai numar :) | |