| = Ce suava prescriptie medicala... | MIHAI ANTONESCU [02.Oct.05 19:06] |
| Ce suava prescriptie medicala neatinsa de drasticul unui diagnostic de cele mai multe ori, stim bine cu totii, implacabil. Nici ortacii dar nici felcerii n-ar fi chiar mandri de lecturarea ei, stihuitorii si...oamenii insa, da !!! Pe scurt, un poem benign descoperit in stare incipienta in creierul nostru, dealtfel usor malign. Felicitari ! Cu drag, Mihai. | |
| = Cu muza-mi pe leneveala/ Cum sa scot mare scofala? | dumitru cioaca-genuneanu [18.Nov.04 20:08] |
| motto "inca o zi de munca in minele oaselor noastre acolo unde scurmam dupa diamantul pe care nu l-am vazut niciodata" (Versuri din poemul "douazecisipatru de muguri" de Virgil Titarenco) muza mea, bat-o pacatul, padureatza o sa-mi creasca, c-o-ndemn: cata diamantul! ea, nu, ca sa leneveasca! p.s. am citit ca de obicei, cu placere | |
| = Mihai, nea Mitică și diamantul | Virgil Titarenco [18.Nov.04 21:07] |
| Mihai, între benign și malign probabil că de multe ori nu e decît o vagă frontieră semantică. Sîntem cu toții de altfel bolnavi de trecerea timpului. Nea Mitică, uite că mi-ai descrețit fruntea după un așa text trist. E o goană efemeră poezia ca și viața prima caută diamante iar a doua, dimineața mă bucur de trecere, ca întotdeauna | |
| = Eu cu prima si a doua ma descurc insa cu a treia e mai greu... | dumitru cioaca-genuneanu [18.Nov.04 22:49] |
| motto: "E o goana efemera poezia ca si viatza prima cauta diamante ia a doua, dimineatza (Virgil Titarenco) soatza, cand eu scriu agale, pune presiuni constante sa-i daruiesc diamante... (nu din versuri, ci reale!) | |
| = pt virgil | dediudanut [18.Nov.04 23:18] |
| ,,scurmam dupa diamantul pe care nu l-am vazut vreodata,, absolut geniala.. restul poeziei mi se pare reusita,dar versurile astea parca mi s-au lipit de creier.. | |
| = fiecare dintre noi trebuie sa se cucereasca pe sine insusi | simionescu adriana-marilena [19.Nov.04 02:28] |
| “ne cuibărim în ascunzișurile cicatricilor gîfîind încă o zi și am scăpat fără să spunem unde ne-am ascuns de noi înșine” se pare ca tu n-ai reusit sa te ascunzi destul de bine caci uite, poemul tau a ajuns la mine in toata profunzimea metaforei si a sensului sau filozofic, m-a intristat dar m-a si luminat asa ca ma intreb de ce oare marea majoritate a oamenilor gandesc ca ziua are 24 de ore cand ea are de fapt 24 de muguri. Stau acum aici si veghez asupra lor, nu cumva cine stie ce vant hain sa se napusteasca si sa le fure sublimul infloririi mai ales ca la meteo au anuntat ca de maine vine deja iarna insa sa stii ca nu sunt singura, domnul Nicolae Iorga tocmai imi povesteste cum “dupa furtunile sufletului ca si dupa cele ale naturii invie flori ce le credeam uscate”. Mai spune ca i-a placut mult poemul tau iar eu iti scriu cu 13 muguri caci surprinzator e numarul meu norocos, restul s-au transformat deja in flori. Sa ai gija de ele! amadriada | |