| + raspuns scrisorii | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| vreu sa fiu prima care ii las semn. asa cum aseaza Lavi lucrurile se formeaza un unghi de cea mai mare panta a tristetii sau se intorc dupa o logica nevrednica, de paradox. un poem al sperantei unde infaptuirea e mai intai un act de speranta si teoria e asteptare si vis. concluziile oscileaza nelamurite... precum gandurile. stiu ca la tine pe mormant rasar mieii si mai stiu ca si tu, fara mine, esti trista cunosc sentimentul... | |
| = lavinia | Mae Stanescu [06.Nov.04 22:45] |
| un poem al tristetii, o tristete care mie imi sfasie sufletul, efectiv; | |
| = tristete | Cristiana Miu [07.Nov.04 00:53] |
| Frumos si trist, poezie de o simplitate a limbajului remarcabila, dar cu imagini destul de complexe si extrem de puternice. Omul purtandu-si handicapul de a fi om inainte de toate, de a fi trist dincolo de toate, de a fi pana la urma fara nici un rost. | |
| = Poem dur | Alexandra Mihalcea [07.Nov.04 22:55] |
| Foarte multă forță în aceste versuri. Un text prin care realmente curge sânge. "Mutul face semne si moartea nu le intelege"- excelent! Poem dur, crud, sălbatic, așa cum e și viața, de cele mai multe ori. Nu pot să omit nici scriitura care impune fără emfază. | |