| = Felicitări, omule! | George Bălan [05.Nov.04 07:06] |
| Minunată povestirea ta. Parcă am intrat în lumea basmelor a lui Ispirescu. Nu numai tâlcul, dar și limbajul specific basmului atrage. Felicitări, omule! Abia aștept să reajung acasă, să te mai citesc. | |
| = Pacala mucalitul | Laurențiu Orășanu [05.Nov.04 13:55] |
| Umorul poporului nostru, arma lui forte prin vremurile (totdeauna grele): " Apoi, măi fraților, nu vă supărați pe biata vită! le spuse Păcală mucalit fraților, care priveau holbați la vaca dispărută sub umbrar. Minte de animal, ce să știe el ce înseamnă grajd frumos?" Extraordinara ideea de a-l aduce aici. Multumesc pentru carte si pentru clipele de desfatare pe care ea mi le ofera. Il asteptam si pe "sus, Parinte, ca se uda carticelele". | |
| = ar fi fost indicat folosirea altui nume! | Simona Verestiuc [05.Nov.04 14:30] |
| Textul este dragut, povestea interesanta. Stilul tau este totusi prea asemanator cu cel al lui Ion Creanga. Ca sa nu mai zic ca personajul principal are exact acelasi nume. Nu te acuz de nimic dar e o alegere care poate da dovada de lipsa de originalitate. Si nu pot sa cred ca sunt singura persoana care a observat lucrurile acestea.... | |
| + "In care Pacala..." e o bucurie la lectura! | Adina Ungur [05.Nov.04 15:14] |
| Excelente sunt povestile personajului popular, Pacala repovestite de Nick Sava! Cineva avea dreptate atunci cand mi-a spus ca le voi citi cu sufletul la gura, una cate una, pana la capat. Asa s-a si intamplat, din clipa in care am deschis prima poveste, adica aceasta. Multe dintre ele sunt raspandite si cunoscute de noi, de pe vremea copilariei, altele sunt povesti care au nascut proverbele romanesti - recitite sau intalnite prima data, spun cu un umor specific romanesc, teribil de multe despre taranul roman si povestile sale. De remarcat sunt si imaginile fiecarei povesti, expresive, pictate de autor. Ma bucur sa le intalnesc aici si te felicit, Nick Sava, pentru varianta reusita a repovestirii lor! Cartea merita lectura pentru ca povestile romanesti au un farmec aparte, noi le savuram atunci cand regasim o particica din noi in ele, iar tu ai mult har in a le repovesti! Si nu numai de a repovesti, ci si de a scrie povesti cu totul noi si interesante. Multumesc pentru lectura oferita! | |
| = Stilul lui Pacala | Anca Balcanu [05.Nov.04 15:53] |
| Stilul povestitorului se aseamana, e drept cu cel al lui Creanga, dar e normal, intr-o astfel de povestire oralitatea e cea mai importanta, nu? Textul dvs. a fost o adevarata incantarea pentru mine. Nu ma asteptam sa-l regasesc pe Pacala dupa atatia ani pe un sit de internet. Desenele sunt cu adevarat reusite. | |
| = repovestite | Adina Ungur [05.Nov.04 15:50] |
| Simona, povestea de mai sus este "repovestita" alaturi de altele, care il au protagonist pe acelasi personaj de poveste. Ele, impreuna, insumeaza o carte cu povesti, numita de data aceasta: "In care Pacala... ". Exista o marturie a autorului, in carte - ceea ce aici nu mai apare - unde ni se povesteste faptul ca, N. S., micut fiind, avea o carte mult draga lui, cu povestile lui Pacala, pe care o rasfoia mereu si la care se intorcea, cu acelasi drag, de fiecare data. Cartea nu mai avea copertile, asa incat, multa vreme, nici macar n-a stiut cine anume e autorul povestilor populare sau care ar fi titlul ei. In volumul "In care Pacala... " autorul nu-si propune sa inventeze povesti noi, dimpotriva, doar sa repovesteasca asa cum isi aminteste din copilarie, povestile care i-au facut acea perioada a vietii, mai frumoasa. Eu cred ca nu putem sa-l acuzam de lipsa de originalitate, atata timp cat "repovestirea" este insasi scopul cartii sale. Amintirea si "gustul" cartii copilariei lui. Basmul popular sau povestea romaneasca din strabuni s-a pastrat de-a lungul timpului, prin calitatea pe care o are si probabil, printr-un simt al identitatii folclorului romanesc, mai dezvoltat, la noi, aceea a raspandirii ei pe cale orala, adica "repovestirea" ei. Inainte ca oamenii din popor sa cunoasca slovele, au invatat sa povesteasca, cantece, legende, povesti sau basme. De aici si multiplele variante ale lor. Cu toate acestea, cred ca de-a lungul timpului, povestile s-au pastrat destul de putin modificate, la noi. Asta, ca o paranteza, pentru ca Nick Sava mi-a amintit de acest fenomen al repovestirii unor povesti din traditia noastra populara. N-am cautat inca variantele povestilor lui Pacala, dar cu aceasta ocazie, poate chiar le voi cauta, pentru ca sunt convinsa ca exista mai multe decat ne putem noi imagina. Poate o voi face doar ca o curiozitate, cartea in sine, nu m-a indemnat sa fac acest lucru, ci am acceptat cu placere repovestirea lui Pacala. Desigur, tu erai indreptatita sa pui intrebarea - intalnind acelasi personaj si aici - si-ti raspund, in locul autorului, care sper sa nu se supere, pentru ca am facut acest gest. | |
| + Bine ai venit, Păcală ! | Adrian Munteanu [05.Nov.04 17:30] |
| Salut demersul de a pune pe site întâmplările lui Păcală, organizate de tine ca un adevărat roman popular românesc. Pentru Simona și pentru alții care nu știu, aici Păcală e chiar Păcală. Ce rost avea să i se pună alt nume. Cu un pilduitor efort de a culege toate întâmplările cunoscute ale personajului ce reprezintă plenar spiritualitatea noastră, Nick le-a repovestit cu un stil care, oricât de oral și humuleștean ar fi, rămâne condeiul sigur și expresiv al unui vancouverian cu suflet mai românesc decât al românilor din preajma noastră. Iar ilustrațiile sunt nu numai expresive, dar sunt chiar opera autorului textului, ceea ce nu e lene de adunat sub aura aceluiași creator. Este un gest care îmbogățește structura acestui site. | |
| = originalitate | Nick Sava [05.Nov.04 18:51] |
| Multumesc tuturor celor care au avut răbdarea sa citească prima întâmplare a lui Pacală - acolo de unde începe totul. Mai ales, vă mulțumesc pentru comentarii. O explicatie pentru Simona, alături de cea dată de Adina: în această carte nu am urmărit neapărat o lucrare originală. Așa cum explic în prefața cărții, eu am început la un moment dat să repovestesc cititorilor revistei Atheneum pățaniile lui Păcală. Pentru că îmi trebuiau întâmplări scurte, de cel mult 2 pagini (de revistă), care să poată sta de sine stătătoare, alegerea lui Păcală a fost aproape normală. Și, cum nu am găsit nici o carte, niciunde, despre Păcală, am început să le repovestesc așa cum mi le reaminteam. Doar mă însoțiseră toată viața! În acel moment nu m-am gândit la "stil", asta a venit mai târziu. Oricum, nu este cel al lui Creangă. Aș putea spune mai curând că este o sinteză a TUTUROR povestitorilor. Noi nu știm, pentru că arta lor a murit - prin anii 50-60 încă mai erau "rapsozi populari" care nu cântau din scripcă, ci spuneau povești. Din limbajul pățaniilor se va vedea (poate în primul capitol e mai puțin evident) că ACEST Păcală nu este moldovean, ci român pur și simplu. Uneori oltean, cel mai adesea ardelean - pentru că eu însumi îmi amintesc mai ales expresiile dintr-un sat din Ardeal... Și sunt foarte multe expresii contemporane - pe care corectorul s-a chinuit să mi le elimine:-) In rest, sper să aveți o cât mai plăcută lectură. Să nu vă faceți probleme de cât de 'original' sunt eu. Aici sunt povestitor pur și simplu, iar originalitatea mea constă a spune povești într-un secol în care lumea nu mai are timp decât de lucruri "concrete"... | |
| = --> Nick, Adina | Simona Verestiuc [06.Nov.04 09:40] |
| Multumesc de lamuriri, dar eu nu citisem ce era scris prefata cartii:). Mi s-a parut normal sa notez observatiile. In cazul acesta te felicit pentru initiativa si voi reciti textul din alta perspectiva. | |
| + Nick | Liviu Nanu [06.Nov.04 12:02] |
| Imi pace sa regasesc textul si aici, pe site. Pentru ca am si cartea, am citit deja poevestile. Si trebuie mentionat ca desenele apartin autorului. | |