| = Valeria | Geta Adam [04.Nov.04 08:37] |
| M-au cam ametit soldatii astia ai tai, insa ideea mi-a placut. Daca mai trimiti cativa dintre ei la lupta ar iesi un poem bun. Strofa a doua mi se pare in plus. Si ultima. Partea care mi-a placut cel mai mult: "fiecare soldat care se naste se aseaza pe umerii unui alt soldat care sta asezat pe umerii altui soldat... care la randul se aseaza pe umerii altui soldat care la randul lui sta pe umerii altui soldat" | |
| = parere | Elena.C [04.Nov.04 15:22] |
| un text a caror versuri ametesc prin repetare. poate nu ar strica putina slefuire in asa fel incat repetitia sa nu mai fie atat de vizibila,stresanta desi ma indoiesc ca ar putea iesi un poem bun expresia este atat de naiva si la indemana oricui incat ar trebui rescrisa ideea pentru o obtine o poezie PS.ideea nu este rea | |
| = pai... | Sebastian Sinc [04.Nov.04 19:59] |
Mie mi se pare o poezie buna, chiar. Foarte buna, poate. Daca poti sa intrii in sufletul ei. Daca poti sa o intelegi. Poezia. Si scriitoarea poate. E asa ca... ceva care iese din altceva inspre altceva. Pe mine cel putin nu m-au obosit repetitiile - poate pentru ca imi plac, in particular. Mi-au placut si versurile urmatoare : fiecare rasarit e asteptat de un soldat fiecare apus e asteptat de un soldat desi eu as fi zis : fiecare rasarit asteapta un soldat fiecare apus asteapta un soldat pentru ca... femeia, in general, asteapta un soldat. Un barbat. Si tot universul asteapta cu ea. Fiecare obiect, fiecare rasarit, fiecare noapte... astepta un soldat. Sau cel putin asta e parerea mea :) rembrandt | |
| = Geta, Sebastian, Elena.C o complectare | valeria tamas [02.Oct.05 19:06] |
| Getuto, ideea mi-a venit in cimitir unde am vazut pe cruci scrise o multime de nume, genratii peste generatii care s-au strans acolo fiecare dupa ce si-a dus propria lupta cea cu destinul. Sebastian tu ai fost cel mai aproape de ce am scris Elena.C -de fapt nu e o repetitie ce o insiruire a unor fapte din cotidian, a unor intamplari dintr-o viata, a mersului vietii insesi, soarele rasare mereu la alte ore, apune la alte ore depind ed elocul unde esti, in fiecare slipa se naste si moare cate un om,se naste si moare o iubire.Generatiile se succed,peste tot intinsul globului deasupra oameni , dedesupt oameni, viata si moarte ca si treptele unei scari se succed mereu cu propriile lui trairi pentru fiecare.Deci repetitia era doar o accentuare a unei astfel de suprapuneri... Multumesc pentru pareri si pentru trecere... | |