| = Atazi sunt fericita, maine cine stie! | Smarandache Maria [02.Oct.05 19:06] |
| Sunt și nu sunt singura, o persoană care vrea să facă mai mult dect îi permite timpul. Iată de ce am ajuns să intru mai târziu în legătură cu tine, dragă Ela. Mai întâi am citit comentariul tău pe unul din textele mele. Și pentru că nu mi-a venit să cred că sunt texte care mai sunt citite si dupa ce trec de „primele 50” am fost și mai plăcut impresionată. Am decis să văd și eu ce și cum scrii tu și am deschis textul de mai sus. Când am început să trimit texte pe acest site eram așa de entuziasmată de tot ce se întâmpla aici pentru că eram convinsă de tot ce spui tu mai sus și îmi aminteam perfect poezia lui Eminescu; Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frămâtă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte Ca și flori în poarta vieții Bat la porțile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer veșmintele vorbirii .................................... și eram sigură că toți participanții de pe site cunosc aceste versuri la fel de bine ca și mine. Iar dacă nu toți reușim să găsim „cuvântul ce exprimă adevărul” este pentru că nu putem fi toți niște eminești (..nenți), nu pentru că nu avem ceva de spus, în cele mai multe dintre cazuri. | |