| = Traim intr-o lume a contradictiilor | Mihaela Velea [26.Oct.04 15:05] |
| La unul din renumitele unitati spitalicesti din Bucuresti, conducandu-mi o prietena de familie, care avea probleme cu un san, ma asteptam, fireste, sa vad femei suferinde mergand agale; femei cu zambete stinse, cu priviri ingenunchite de deznadejde si suferinta.Imi asteptam prietena si cautam sa nu le privesc insistent pe acele femei.Ceva insa mi-a atras atentia; o asistenta(genul fotomodel), blonda, inalta(avea un picior...)- intra intr-un cabinet.Aparitia ei,ca femeie, m-a facut sa zambesc admirativ. Unii ar spune ca era o pata de culoare in acel cadru. Era... Si, cum iti spuneam, avea un picior...care se vedea aproape tot. Fustita ei alba, pe langa faptul ca era...fustita, mai avea si slit, care lasa sa se vada o dantela fina, de culoarea untului. Mi-a ramas limpede in minte imaginea ei, cu saboteii ei finuti, cu tot. Fara a fi inteleasa gresit(frumusetea aceea parea a fi chiar o femeie cumsecade), atunci, gratia si frumusetea ei bine intretinute si studiate, mi s-au parut sfidatoare in cadrul in care defilau. Poate pentru femeile de acolo era o pata de culoare, ori un crampei din tineretea lor, sau o raza de speranta... | |