Comentariile membrilor:

=  pt. dyonisos	notquiteso [09.Nov.01 18:00]
:))) frumoase coapse...
=	prietenul_necunoscut [10.Nov.01 00:59]
cred ca ai spus totul cu "ea purta intre coapse cugetul " tau... cuget, de la cugetare... de la a cugeta... de la a gandi...
=  cugetare	degeaba [10.Nov.01 01:55]
de fapt cugetare de la cogitare de la co + agitare.
=  pentru Dyonisos	Hermann [10.Nov.01 11:14]
Celelalte doua poezii ale tale, domnule, sufera de atingerea neplacuta a rasuflarii postmodernismului. Aceasta insa nu. Ma bucur sa intilnesc o poezie neatinsa de impotenta timpurilor moderne. Mai mult decit atit, se intilnesc aici arhetipuri feminine tinind de memoria ancestrala a speciei. Si nu in ultimul rind, marturisesc ca regasesc in mine aceasta imagine a sexualitatii, aceasta definire naiva si totodata adevarata a substratului feminin al lumii, care confera rost simbolic tuturor manifestarilor. Felicitari.
=  pt. prietenul_necunoscut	Hermann [10.Nov.01 14:21]
Prietene necunoscut, nu ti s-a intimplat niciodata ca modul de gindire sa-ti fie influentat de o tulburatoare prezenta feminina, pina la a simti ca singurul tau rost de a exista este contemplarea coapselor sale unduitoare? Pina la a-ti reevalua sistemele de valori in functie de ceea ce ea reprezinta? Daca nu, ai pierdut mult din splendoarea manifestarii, si iti inteleg aversiunea fata de orice are legatura cu organicul, aversiune asupra careia cred ca ar trebui sa te apleci cu atentie. Aceasta despartire a cugetului de trup pe care o propovaduiesti, nu neaparat in comentariul pe care l-ai facut aici ci in general, este un lucru nenatural. Nonarmonic, ca sa folosesc una din expresiile tale. Atitudinea ta e a unui om in dezacord nemarturisit cu sine insusi. Renunta la pudoare, domnul meu. Te va transforma intr-un inchizitor sau te va acri.
=  pt. hermann	prietenul_necunoscut [10.Nov.01 16:00]
Hermann, ca sa fiu sincer, n-am simtit niciodata ca singurul meu rost e contemplarea unor coapse. Si multumesc naturii ca nu mi s-a-ntamplat. Am vaga senzatie ca rostul unui om trebuie sa fie mult mai mult decat atat, indiferent de situatie. Iar pentru mine, armonia inseamna transcederea instinctului visceral si integrarea fizicului intr-un sistem coerent uman. Iar daca sistemul de valori al unui Om trebuie reevaluat in functie de asta, cand mai are timp sa si-l construiasca ? Iar eu nu despart cugetul de trup. Dimpotriva. Asta am spus intotdeauna. Nu despartiti trupul de cuget. Numai asa il puteti subordona constiintei. Altfel... ce rost are sa traiti? Pudoare? Uita-te in jurul tau, Hermann si ingrozeste-te de lipsa de bun simt. Pudoare, pentru ca nu-mi plac textele de genul acesta? nu pentru ca vorbesc despre coapse... ci pentru ca vorbesc despre coapse ca fiind stimulatorul cugetului! Cat priveste acreala... stai linistit. Nu se-ntampla. Atunci cand intelegi, nu poti fi inchizitor. Iar eu inteleg. Mi se pare doar trist ca traim intr-o lume in care constiinta a devenit un simulacru de reguli impuse de societate si ca singura cale prin care oamenii se pot simti impreuna e comuniunea fizica. Citeste-l pe Fromm, el e mult mai clar ca mine. Din pacate pentru cei mai multi oameni izolarea nu se anihileaza asa... Si, in aceeasi ordine de idei, nu vad cu ce l-ar putea imbogati un astfel de text pe cel care-l citeste... Din fericire, asa cum am vazut, Dyonisos scrie si texte care contin idei demne de a fi citite si intelese de cei care ii viziteaza paginile.
=  pt. voi, domnii mei	notquiteso [10.Nov.01 16:59]
mie mi-a placut sinceritatea ta, dyonisos. stiu ca barbatii simt ceea ce ai marturisit tu in poezia asta, dar nu le place sa o recunoasca. este un fel de subjugare a intelectului, pe care nu o recunosc in ruptul capului. ah, da, isi confeseaza sensibilitatea la adierea primaverii prin oasele lor, mai si lacrimeaza din cand in cand, dar nu recunosc cu voce tare importanta si frumusetea coapselor unei femei :)) dati-mi voie sa va explic, domnii mei: intre coapsele femeilor se pierd barbatii, din coapsele femeilor ne rupem cu totii, in coapsele femeilor este mai multa poezie si mister decat intr-o noapte cu luna plina. sau poate ca pur si simplu nu ati intalnit FEMEIA care sa va ameteasca gandurile si toate simturile cu coapsele ei... :))))))
=  pt. prietenul...	Hermann [10.Nov.01 22:35]
Ce intelegi, prietene necunoscut? Crezi ca ratiunea este forma suprema de manifestare a spiritului? Crezi ca tot ce este sexualizat e si trivial? Ca sa intelegi, trebuie sa simti. Nu poate decit sa-mi para rau pentru tine ca iti scapa o parte atit de importanta a lumii. Vina, poate, apartine si invaziei de trivial de pe canalele media. Nici mie nu-mi spune nimic exacerbarea ieftina a sexualitatii, dar in poezia asta nu e nimic ieftin. Si ca sa nu transformam site-ul in canal de chat, raspunde-mi, daca vrei, la [email protected]
=  pt. notquiteso	Hermann [10.Nov.01 22:40]
Nu inteleg de ce ai folosit pluralul. Poate n-ai citit cu atentie comentariul meu la aceasta poezie.
=  pt. hermann	notquiteso [10.Nov.01 22:50]
m-am adresat si eu la modul general, nu numai celor care au comentat poezia, ci si celor care ar fi vrut s-o comenteze. suna mai bine. lol.
=  pt notquiteso	prietenul_necunoscut [11.Nov.01 00:27]
Am observat ca esti fata. Nu stiu cu ce fel de barbati esti obisnuita, dar exista si unii care nu-si lasa intelectul subjugat. Asa cum, spre lauda lor, exista si femei astfel. Sa-i punem la zid ca nu se lasa inscrisi in marele curent al traitorilor instinctuali. Despre frumusetea coapselor unei femei... aici sunt total de acord. dar de aici pana a le transforma in poarta umanitatii... Ce sa fac. N-o sa-mi cer iertare ca gandesc si ca viata nu e numai poezie si mister. Mai e si ratiune. Si aceea n-o gasesti sigur acolo. Oare cat de stranie a devenit lumea in care a devenit o rusine si o minciuna sa gandesti si a devenit un titlu de glorie sa strigi in gura mare ce freamat te strabate prin organismul aflat in stare spirituala suprema in fata coapselor.
=  subiectivism	Soul_Dr [11.Nov.01 07:06]
Nu atat poezia, cat efectele produse ma fac sa iau parte la acest veritabil seminar legat de instincte si ratiune. Un lucru e clar: subiectivismul. Fiecare intelege in felul lui ideea, in cazul in care exista. In cazul in care nu exista, acuza absenta acelei idei, care lui, dupa criteriul ratiunii lui i se pare absenta. Pe de alta parte, cred ca ar trebui sa lasam orgoliile la o parte, sa recunoastem ca majoritatea ideilor ne vin din cauza unor coapse. Pe cat pare de trivial, o clipa de sinceritate, o amintire fugara, un zambet inconfundabil al ei, eternei "ea" va fi deajuns pentru acest lucru. Si ca o incheiere, daca toate cuvintele din dictionar, puse in anumite combinatii de culori pot da nastere unor subtile combinatii, de ce trebuie sa ne ferim de coapse, sani, pantec etc.?
=  pt. prietenul necunoscut	notquiteso [11.Nov.01 10:02]
da-mi voie sa nu cred ca exista barbati care Nu isi lasa intelectul subjugat niciodata...:))) si nu te pune nimeni la zid pentru ca nu ai trait ceva de care se bucura chiar si barbatii destepti, culmea, poate doar preotii catolici sa mai aiba asa retineri.. lol in fine, fiecare isi traieste viata cum vrea. poate insa ca intr-o zi vei intalni FEMEIA, si atunci, tot intelecutl tau va pleca spre meleaguri mai calde:)))
=  tot coapse...	Perseu [12.Nov.01 20:57]
ma intreb daca atunci cand priviti toamna asta superba tot la coapse va duce cu gandul ? coapsele unei femei sunt minunate dar sa nu le ridicam la rang de suprema exprimare a spiritului... nu ar fi corect fata de van gogh, beethoven sau da vinci... si poate nici fata de cei care isi folosesc creierul si pentru altceva decat a incerca sa surprinda maretia coapselor unei femei... care exista fara indoiala dar nu este Totul...