= Iubire înspumată | Adrian Munteanu [20.Sep.04 16:19] |
Aș spune că pe altcineva ai vrut să hipnotizezi. Cu siguranță cititorii, cărora le-ai adus o iubire cu suflu de vacanță din care ai scos efemerul și ai extins imaginea, esențializând-o, până la dimensiunile unei mări cu valuri îndrăgostite. Aș jura că n-ai fost anul ăsta la mare și ți-ai imaginat-o acum mai frumoasă decât e în realitate. | |
= Adrian | Maria Prochipiuc [20.Sep.04 17:17] |
E poate o dorință mistuitoare de a ieși din sine și de a numi marile sentimente care ne frământă, iar versurile noastre sunt ca niște stoluri de păsări care și-au întins aripile spre un zbor dincolo de limite. Bogdan e cel care a pus primul vers, deci, el m-a provocat... ***** | |
= En garde, Maria! | Bogdan Groza [21.Sep.04 10:30] |
Provocarea o puteai refuza, Maria. Ma bucur ca ai raspuns provocarii mele si ai acceptat sa scrii alaturi de mine, un netalentat, un debil, un poet prost, cum m-au catalogat multe "genii" de pe acest site. Asat nu stiu daca iti face un serviciu sau un deserviciu, pentru ca fie eu te trag in jos cu antitalentul meu, fie tu ma ridici putin, acceptand sa scrii alaturi de mine si asumandu-ti riscul de a fi aratata cu degetul. In fine, dupa cate vad, poezia place, la o prima lecturare. Mai incolo, cine stie. Sunt unii pe site care ne-ar sau m-ar desfiinta in orice moment. Ma bucur ca am realizat ceva bun, zic eu, s ipoate ma provoci si tu la un nou duel de acest fel. | |
= iar în sufletul meu rezona în șapte feluri iubirea | Maria Prochipiuc [21.Sep.04 11:45] |
E adevărat Bogdan, am acceptat cu multă plăcere… și mai ales că era undeva unde dupa cum bine a zis Adrian nu am fost. Tu ești cel care m-ai scos din starea în care eram în ziua aceia ( nu prea buna ). Mi-a plăcut în valurile mării și mi-au plăcut mai ales delfinii, dar cel mai placut lucru e că am reușit să facem ceva… | |
= si eu cu un rasarit prelucarat din "materialul clientului" | Andrei Neagu [21.Sep.04 12:36] |
delfinii cantau pe claviaturile marii pe portativul orizontului rasareau solfegiile iubirii | |
= și continuarea... | Maria Prochipiuc [21.Sep.04 13:05] |
delfinii cantau pe claviaturile marii pe portativul orizontului rasareau solfegiile iubirii tu în bătaia razlor întâmpini vântul cu săruturile mele | |
= muzzik | Stefan Bolea [21.Sep.04 16:43] |
poemul nu este rau - impresionist, simbolist atata tot, la "claviatura" nu se prea pot canta simfonii, maxim sonate, maxim transcriptzii de simfonii in rest, are o simetrie placuta - ushor mistic-magica | |
= Ștefan | Maria Prochipiuc [21.Sep.04 17:47] |
uite,vezi tu, în vâltoarea iubirii imaginate am pierdut din vedere instrumentul, dar dacă totuși se poate ceva și pe claviatură... probabil acea muzică era auzită doar de inimă nu și de ureche...îți mulțumesc! | |
+ părere | Liviu Nanu [21.Sep.04 19:51] |
E un mare risc să abordezi tema asta, cu marea și delfinii. Am încercat și eu și cred că nu prea mi-a ieșit. Aici însă e altceva. Finalul mi se pare mai diluat, parcă lipsește ceva. Și aș renunța la "iar" din versul al 3-lea, îmi pare în plus. O poezie reușită, simplă, fără farafastîcuri inutile. | |
= Liviu !!!! | Maria Prochipiuc [22.Sep.04 09:21] |
Am scos acel iar, final diluat spui tu ? Poate finalul lui Bogdan ar fi cel potrivit, mă interesează părerea ta: Delfinii ne cantau serenade hipnotizand marea pentru a-ti aduce inelul de logodna pierdut de zei... si a fost nunta in cer si nunta pe ape | |
= Maria | Liviu Nanu [22.Sep.04 11:42] |
Parcă e mai plină varianta asta. Totuși nu mă împac cu "ne cîntau". Cred că ceva în genul fluierau mergea mai bine. | |
= Multumesc | Maria Prochipiuc [27.Sep.04 11:59] |
Mulțumesc Liviu! Incerc cu fluieratul! | |