| = "abandonată într-o inexplicabilă plutire" | Anda Andries [20.Sep.04 12:10] |
| "toate îi sunt pe măsură cu tălpile înmuiate în zbor pășește rotund, abandonată într-o inexplicabilă plutire toate îi sunt pe măsură doar odăile inimii îi sunt prea mici pentru cât poate ierta" Au multã putere de sugestie aceste versuri! Sau mi-am regãsit eu mãsura printre ele?! | |
| = Anda | Monica Mihaela Pop [20.Sep.04 13:08] |
| Anda, mă bucur dacă ai putut să-ți afli, prin aceste cuvinte, măsura. Înseamnă mult! Cele bune! | |
| + toate îi sunt pe măsură | Maria Prochipiuc [20.Sep.04 13:08] |
| O concepție oarecum muzicală o redeșteptare a avânturilor inimii, însușirea sufletului răpit de magie și culoarea cuvintelor : tăcută, / ea poartă pe umeri hamul rănilor lumii / de la facere până mâine, / zăbala îi însângerează gura, / biciul de lacrimi își croiește cărări dese / pe obrazu-i brăzdat de neliniștile nopților / zile Poate setea de fericire e cea care dă pornire anumitor versuri chiar dacă par triste: din palme îi cresc emblematice / vise colorate, / împerecheate în spirale înalte / degetele îi defilează tainic printre liniile / curbe / ale niciodată aceluiași drum. Armonia e cea care mă facinează la tine! toate îi sunt pe măsură doar odăile inimii îi sunt prea mici pentru cât poate ierta | |
| = . | Monica Mihaela Pop [20.Sep.04 14:19] |
| Maria, cum poți tu înțelege atâta? Atâtea?! Amestecul acesta de amărăciune și totuși visare, încercare de înalt și totuși resemnare, amestecul acesta poate nu era greu de văzut. Dar ce e dincolo de el, cum poți vedea? Mulțumesc! | |
| = +++ | Andrei Neagu [21.Sep.04 12:45] |
| strofa finala valoreaza cat zeci de alte poeme dedicate acestui subiect. asta e cotatia la bursa inimii mele. intr-o exprimare grafica linia acestei cote mi-ar perfora pieptul :) felicitari! | |
| = Andrei | Monica Mihaela Pop [21.Sep.04 14:04] |
Știi, Andrei, mi se pare că nimeni nu va putea spune vreodată îndeajuns pentru a se putea apropia măcar de adevăr. Doar încercăm și noi, prin cuvinte simple, să descoperim, să redescoperim, câte ceva din ceea ce am vrea, la urma urmei, să fim. Îți mulțumesc pentru trecere! | |
| = părere | Liviu Nanu [21.Sep.04 15:03] |
| In ansamblu un text bun. Personal nu-mi place cum suna "hamul rănilor lumii", "îi însângerează...", "neliniștile nopților" (aici mergea mai bine "neliniștea") | |
| = Liviului | Monica Mihaela Pop [21.Sep.04 15:26] |
| Liviu, am făcut mici modificări. Sper că acum nu-ți mai zgârie nimic urechea aia bleagă :) Mulțumesc! | |
| = plus | Stefan Bolea [21.Sep.04 16:46] |
| un poem reushit, dar inegal ca mesaj - deci cumva rupt strofa prima si celelalte sunt oarecum despartite refrenul ii da continuitate, as fi preferat totushi o skimbare in refren (un cuvant skimbat), a.i. retorica sa fie ea insasi sparta | |
| = In cautarea unui poem | Iacob Dan [02.Oct.05 19:06] |
| Nu avem un poem, fie el si simplu! Succesiune de tablouri inegale, de reflexii disparate, cetoase, insuficient decantate. Prea multele cuvinte sufoca prematur singurele versuri demne de retinut:"toate îi sunt pe măsură doar odăile inimii îi sunt prea mici pentru cât poate ierta" | |
| = . | Monica Mihaela Pop [22.Sep.04 07:29] |
| Domnilor, Ștefan Bolea și Iacob Dan, vă mulțumesc pentru trecerea, în premieră, pe aici. Cât despre text, așa l-am simțit, așa l-am scris, fără a avea pretenții de a fi un poem deosebit. Cele bune! | |