Comentariile membrilor:

 =  În tușe suprapuse
Ghinea Nouras Cristian
[26.Aug.04 11:38]
Loredana, vin la tine cu grăbire, să-ți las un semn, și mă bucur că ajunsei primul. Așteptam cu nerăbdare ceva nou, am citit și mi-a plăcut (ca să vezi, mare surpriză). "Străzile-s prea goale ca să mai poarte nume", "într-o odaie, la lumina mică a unei lămpi, o bătrână numără toamnele", "un câine răgușit urlă a nimic" sunt imagini care mi-au vorbit, cu adevărat.
Dar, pentru că te consider prietena mea și știu că n-o să te superi, îți voi spune ce mi-a plăcut mai puțin. Cel puțin la prima lectură, textul lasă impresia că este aidoma unui desen foarte reușit la primele trăsăuri de creion. Apoi, nu știu cum, creatorului i se pare că desenul inițial, foarte spiritualizat, nu are prea multă claritate, și mai suprapune încă două trei-linii peste cele existente, apoi stă un pic și mai adaugă o tușă groasă, urmărind conturul celor desenate (spuse) deja. Mesajul (singurătatea, abandonul de sine spre moarte) era bine conturat și cu mai puține tușe (imagini), precum cele foarte reușite, care m-au impresionat.
La fel și finalul: "cui îi pasă că o stea a mai căzut?" Frumos, te lasă pe gânduri... dar, stop! De ce "și că de mâine vor fi cu unul mai puțin?", asta îmi pare de la sine înțeles.
Bine-bine, vei spune, mersi Noru, vii și dai cu parul, cum ai promis că tu nu faci, dar mai ești și mincinos! Atunci de ce e textul bun?!
Tocmai aici voiam să ajung, măi Florinele. Ai prins așa bine atmosfera bolovănoasă, închistată, de sat muribund, zădărnicia evocării acelui "odată" despre care nu mai are vreun rost să vorbești, încât impresia finală te face să uiți că, la un moment dat, ai avut impresia unor tușe prea evident îngroșate.
Sau poate că una fără celelalte nu se poate?
 =  Florinel
Elia David
[26.Aug.04 11:57]
Mi-a placut, Florinel - pentru ca m-a atins, m-a intristat, m-a facut sa ma opresc, sa ma asez si sa cuget, cu ochii pe un drum parca prafuit de ani, de uitare... Tu sa nu crezi ca daca nu am mai lasat un semn, am plecat din coltul de rai al sufletului tau... Da?
Dintre destainuiri, abia am apucat s-o citesc pe ultima - lasasem si un mesaj, dar nu s-a inregistrat, nu stiu cum , am cautat si nu era, nici el si, fireste, nici vreun raspuns de-al tau, ca de aceea m-am intors, sa vad daca ma crezi...am tot mai putin timp...
Dar n-am uitat ce zisesesi tu odata, ca vii la mare si bem un ceai - sub nucul care nici nu exista...:) Vii?
 =  cu suprapunerea am o problemă
În primul rând, nu te mai lăuda că dai cu parul, că habar n-ai cum se face asta, cât te-ai strădui.
În al doilea, vreau să-ți mărturisesc ceva: asta e marea problemă a mea atunci când scriu, tușele suprapuse. Sunt conștientă de ele și încerc să elimin cât pot. Mă întrebam de curând, poate chiar ieri, de ce. De ce simt nevoia să folosesc prea multe cuvinte ca să redau o idee. M-am gândit că poate de vină e formația mea tehnico-științifică. Argumentul ăsta a căzut, fiindcă mai știu și pe alții cu această formație, dar care nu cad în păcat. Apoi am găsit explicația, destul de mulțumitoare pentru mine - ca să ai o capacitate mare de redare în cuvinte puține, îți trebuie o cultură solidă, bagaj mare de cunoștințe din cât mai multe domenii, în special cel lingvistic/ literar, lucruri cu care nu mă prea pot lăuda. În plus, e nevoie de-o anumită șlefuire.
Îți mulțumesc pentru părerea ta sinceră de fiecare dată, mă bucur că ți-a plăcut și fii convins că nu mă voi supăra niciodată.
Ca de fiecare dată, un comentariu de la tine e o sărbătoare.
 =  m-ai năucit, Elia
Vin, cum să nu vin? Spune-mi tu când ai timp, eu încă mai am un moment de respiro vreo două săptămâni de-acum încolo. [email protected]
Știam că mă citești, chiar dacă nu mai zici nimic, cum și tu știi(sper)același lucru despre mine.
M-a bucurat nespus trecerea ta și semnul lăsat.
 =  lore
sorin teodoriu
[26.Aug.04 12:18]
Mie imi pare un text trist, un ramas bun, un suflet mai putin. Sper ca nu-i vorba de batranul de la confesiuni...
La recitire,
st
 =  Sorin
Nu, nu e ce crezi. Te-am confunzat și eu după cum vezi.
E vorba de tristețea pe care mi-o inspiră unele sate uitate de lume și de Dumnezeu. Chiar dacă am exagerat un pic, să știi că nu sunt departe de adevăr.
 =  salutari din baragan
oprea valentin
[26.Aug.04 14:03]
asa este satul din baragan, foarte trist, dar exista si sat mai trist decat cel din regat. mult mai trist! satul din ardeal. ardeleni is plecati la capsuni cu toata familia, nu doar feciorii satului. radacinile lor nu sunt in sat. nu exista defapt asa ceva.
concluzia: tristete mare in ardeal....
 =  un sat mai mare
Hm, tare mă tem că în curând toată țara se va transforma într-un astfel de sat. Abia aici începe tristețea...
 =  Trist si frumos încondeiat!
Anda Andries
[27.Aug.04 02:07]
La ora când eu citesc aici, în satul meu nimeni nu e treaz, ca nu prea mai are cine. Dar noi când ne vom trezi?!

Lore, asa de adevarat grait-ai încât nici cea mai chinuitã glumã nu-mi vine în minte. Si ce mult as fi vrut sa-ti descretesc (un pic) fruntea cea scriitore!
Anda cu drag,
 =  sunt multe
Anda, sunt multe tristeți în lumea astea. Dar ia imaginează-ți, să fi copilărit la țară, să te duci după mai mulți ani să revezi satul ăla in care nu mai ai pe nimeni, bătrânii care te-au cunoscut de copil, care altfel nu mai așteaptă pe nimeni, nu mai ies pe la porți, aflând de la unul, se anunță unul pe altul și-n scurtă vreme se-adună în jurul tău, făcându-și calea să te vadă, care cu o sticlă de lapte, care cu o bucată de brânză, din sărăcia lor, neîndrăznind nici să se-apropie prea mult de teamă ca nu cumva orașul sau școala să te fi schimbat în boier, plângând ca niște copii când văd că-ți aduci aminte de ei și-i îmbrățișezi. Uite, și-acum am un nod în gât.
Mulțumesc de prezența ta la ore târzii din noapte, cu mereu calde și frumoase cuvinte.



Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !