Comentariile membrilor:

=  mi-a placut, Lore	sorin teodoriu [12.Aug.04 14:43]
Mi-ai amintit intrebarea scriitorului meu favorit, o intrebare care a reusit sa creeze un roman. Doar ca nu-i ca la tine, e invers… Intrebarea era: este posibil sa iubesti in acelasi timp doua femei la fel de mult? Raspunsul ar fi venit de la sine, pe parcursul romanului. Da, ar fi posibil. Dar Dumnezeu a hotarat ca e prea mult si a trasat sarcini precise. Pe una din femei, aceea care daduse nastere unui baietel, a luat-o prima. Cu copil cu tot, la cutremur. Barbatul s-a clatinat lovit, obosit, satul. Copilul il striga ‘imparate’. Acum nu mai era nimeni sa-l strige. A plecat in lume, departe de tara. Undeva, in munti straini, a intalnit-o pe cea de-a doua femeie iubita de el. Au plecat din restaurant impreuna, noaptea. Conducea ea. La o serpentina, barbatul i-a atins mana. Ochii s-au ridicat speriati si masina a disparut in genune. Era noaptea Sanzienelor. Stiu ca-ti este cunoscut scriitorul meu favorit… La asta m-am gandit cand ai povestit de cei doi tipi care o iubeau pe aceasi femeie. st
=  Sorin	Dănilă Florentina-Loredana [12.Aug.04 14:59]
Da, știam că la cartea asta te referi, încă de la prima frază. Când am citit-o, eram prea tânără să pot înțelege, tinerețea are intransigențele ei, totul e alb sau negru, nu există gri. Am revenit ulterior asura cărții, cu alți ochi. Între timp, mai trecusem prin viață. Mă bucur că ți-a plăcut.
=  Scurta vizita	Florica Bojinovici [02.Oct.05 19:06]
Imi pare rau ca n-am timp sa rasfoiesc mai mult pe site. Din marele "oras" agonia.ro ti-am facut doar tie o vizita. Iti multumesc iar pentru randurile tale sensibile.
=  De citit!	Anda Andries [12.Aug.04 18:23]
Ce mare adevar graita-i: nimeni nu ne invata "Nici cum să alegi, nici cum să suferi, nici cum să iubești." Ai talent cu caru' sa nu-l irosesti! Cu drag, Anda
=  Flori, Anda	Dănilă Florentina-Loredana [12.Aug.04 18:40]
Flori, chiar imi era dor de tine. Ma trec fiori de cate ori imi marturisesti placerea cu care ma citesti. Anda, multumesc pentru reclama. Sper sa-mi aduc aminte de indemnul tau ori de cate ori as incerca sa renunt la scris. Va imbratisez,
=  fascinanta ...	oprea valentin [16.Aug.04 16:00]
... lectura celui de-al cincilea episod. fascinanta este si autoarea.... fascinant am fost si eu candva....
=  vali	sorin teodoriu [16.Aug.04 16:19]
Ia uite cine e musafirul!!!! Unde ai disparut, Vali? Te cautam de zor si tu... Scrie-mi te rog pe email. Zi-mi ce-i cu tine, te rog. Fascinatule! :) Ma bucur ca ai revenit. st
=  ti-as scrie ...	oprea valentin [16.Aug.04 17:03]
dar nu iti cunosc adresa...
=  vali	sorin teodoriu [16.Aug.04 17:13]
[email protected]
=  de-atâta fascinație, am rămas fascinată	Dănilă Florentina-Loredana [17.Aug.04 07:50]
Și eu. Mă bucur mult Vali că te-ai mai arătat pe la mine. Și că ai aceeași plăcere de a mă citi. Și eu aș vrea să știu ce-i cu tine. De ce ai spus "cândva"?
=  Florinel	Ina Simona Cirlan [07.Oct.04 09:18]
Bine te-am regasit! Am luat-o catinel prin textele tale, exact din locul in care ramasesem si am avut bucuria sa constat ca nu merg in linie dreapta ci urc pe o "scarita"! Cresti, Florinel, pasii iti sunt din ce in ce mai siguri. Mi-a placut mult partea a cincea!
=  Ina Scaietina	Dănilă Florentina-Loredana [08.Oct.04 18:12]
Tu zici: "cresti, Florinel"; eu zic: "creste inima-n mine". ...cand tu imi spui asta. Multumesc si bine-ai (re)venit!
+ "Pas de deux ", melancolic - pasional	Ghinea Nouras Cristian [10.Nov.04 16:20]
Dialog intens, credibil, bine susținut, deși pe alocuri construit oarecum nefiresc, în contrast cu restul discursului (am citit de mai multe ori "dă-mi miere-n ceai și fiere-n inimă" etc. și am avut aceeași senzație, de replică stângace spusă de un actor amator într-un teatru provincial). Găsesc mult mai bune cele două pasaje introductive, închegate, fără cusur și, după umila-mi părere, la nivel de scriitură profesionistă. Înainte de a fi transpuse în dialog, stările sufletești sunt indirect anticipate de descrierea ploii (cu "picături alungate din cer"), a rătăcirii haotice pe străzi, a nevrozității și nesiguranței sugerate de simpla (între)deschidere a unei uși. Serialul "Destăinuirilor" merită o apreciere în bloc, pentru toate cele cinci episoade, pentru sensibilitatea ce transpare în subtext, pentru arta de a face din schimbul de replici un "pas de deux" când pasional, când melancolic, punctat de tăceri și mici ticuri ale complicității înfiripate între protagoniști. "Destăinuirile" au, fără exagerare, oastura, substanța și respirația unui roman veritabil. Chiar dacă ar mai fi de ajustat rarele sincope care afectează cursivitatea, repet ce am spus și cu alte prilejuri: merită editat și între coperte de carte.
=  Noru si Lore	Vlad Catalin [10.Nov.04 16:34]
Doi prieteni dragi mie: Noru si Lore. O stelutza bine-meritata. Felicitari. st
=  Noru si Sorin	Dănilă Florentina-Loredana [11.Nov.04 17:56]
Norule, mi-ai dat cu steaua-n cap! Pentru ce-mi faci asta? De ce adica imi amintesti faptul ca trebuie sa ajunga carte, tocmai cand eram convinsa ca nu va mai avea nici o continuare? Ma cam pui la treaba...Uite, acum ma simt obligata...Daca as indrazni, totusi, sa sper la editare, n-as face pasul fara a supune scriitura atentiei si criticii tale juste, fara ajustarile de rigoare. Daca nu m-ai ajuta, asta e...ramane la sertar... Ai dreptate in ce priveste replica stangace a actorului amator, dar atentie! Personajul meu nu este un om tocmai stilat, nici foarte instruit, dupa cum am lasat, discret, sa se inteleaga. Mi s-a parut ca replica i se potriveste, oarecum... Iti multumesc pentru tot, Cristi, in primul rand pentru ca ma citesti, apoi pentru ca-mi spui parea sincera intotdeauna, apoi pentru stea...Tu stii cu ce bucurie te astept mereu. Sorin, si eu spun la fel: "Noru si Sorin, doi prieteni dragi mie". Si-am s-o spun mereu...sper. Iti multumesc si tie pentru tot.
=  1001 de... destainuiri	Carmen Botosaru [02.Oct.05 19:06]
Azi ti-am citit (si) destainuirile. Creezi imagini foarte plastice (spun la intamplare: "...cu hainele tot ude, părea mai adus de spate, mai greoi și mai bătrân decât atunci când venise"), redai foarte bine o realitate trecuta sau prezenta, pui sare si piper cat trebuie. Sunt doar cateva motive pentru care cred ca merita sa construiesti in continuare. Bafta! :) (Undeva, lumea despre care vorbim noi cateodata -ca suntem oarecum complice, nu?:), cred ca se intalneste. Ca veni vorba, te-au omenit babele cu ceva? Macar un covrig acolo, un mar zbarcit, ceva? Nuuu? Oricum, cred ca s-au buurat ca ai strigat la poarta lor. :))
=  zâmbesc, Carmen	Dănilă Florentina-Loredana [29.Nov.04 08:05]
Nu m-au omenit babele anul ăsta, că nu m-au nimerit la țară. Văd c-ai avut suficientă răbdare să citești aproape tot. Ceea ce-mi spui de "Destăinuiri" mă bucură. Ia zi, te-ai vorbit cu Noru? Ei, da, am scris și partea a 6-a, mâine probabil am s-o postez.