| = Temnița cuvintelor | Adrian Munteanu [11.Aug.04 15:20] |
| Senzație de claustrare prin cuvânt, de încorsetare a ființei în tipare expresive și particulare, în clopotul de aramă al memoriei afective care a funcționat pentru tine întotdeauna fără reproș. | |
| = undeva, intr-o toamna | Cristiana Miu [11.Aug.04 18:17] |
| As fi vrut sa m-agat cu tot trupul de glezna celui oprit in plecare pentru un ultim cuvant. Si iarasi n-am putut si am ramas sa-mi tangui in tacere nestirea de-a fi. Poate o lacrima sa fi poposit pe talpa lui grabita. Si sa-l fi intors din carare. Pentru o clipa. Sau pentru o toamna. Sau pentru vesnicie. Undeva, aproape sau departe, raman aceeasi, singura dar bogata. Undeva sufletul meu isi va afla popas. Si nu numai al meu... | |
| = In fine | Maduta Florin [11.Aug.04 19:51] |
| o poezie de la A la Z scrisa de tine. Uneltele-s vechi, mai ca-mi vine sa spun: de cind lumea. Insa ai stiut, ai putut, ai inteles. | |
| = vasile | ioan ravel [12.Aug.04 08:43] |
| "băteam" "tăiam" în acel delir ce refuză toamna și luna și fiara și o strofă a doua ce se așterne atât de rezonant și molcom peste dunga sufletului-toamnă... numai bine! | |
| + lacrima ascunsa de singuratate | Florian Silisteanu [12.Aug.04 10:54] |
| Frate Vasile iata ca am citit poemul acesta si asa ma las dus cumva intr/o de alta masura purtat prin lumea din aceasta dimineata si ma bucur in lacrima ascunsa de singuratatea aceasta Trag parca de limba clopotului sa/l fac sa vorbeasca despre tacerea in care o iubesc | |
| + Bun | Geta Adam [12.Aug.04 11:56] |
| El si tot El alearga in directii diferite, nu te duce, te du, nu te duce...ezitare in ochiul ce capata oricum forme dinainte stiute, doar ca neacceptate inca. Un poem la fel de bun ca "gestandu-ma". | |
| = Tare! | Victoria David [12.Aug.04 12:07] |
| În prima parte a poeziei clopotul a bătut atât de tare încât l-am auzit și eu. | |
| = nu ma pricep prea bine la cuvinte dar asta este ceea ce cred | firan mihaela [02.Oct.05 19:06] |
| acum nu imi mai par sumdre versurile tale.poate itzi va parea indraznetz dar ma identific intr-o oarecare masura cu ceea ce scrii.uneori mi se intampla sa cred ca shi eu am simtzit sa scriu 'aia' sau 'aia'.e ciudat dar nu ieshit din fire.la urma urmei totzi suntem plamaditzi din acelashi aluat.poate tindem spre aceleashi idealuri,doar modul de a-l atinge este diferit. | |