| = Adrian | Thais Teodorescu [07.Aug.04 16:04] |
| un sonet pe care l-am trait cuvant langa cuvant.Si daca este "al neschimbarii" atunci cred ca nimic nu ne mai sperie cand privim in noi, in altii. | |
| = Guiness Book | liviu dascalu [07.Aug.04 16:55] |
| Am onoarea sa-l anunt pe distinsul autor al acestor sonete ca a intrat in vederile concernului Guiness Book. Eu insumi am intrat in legatura pe internet cu cei care redacteaza celebra carte documentara, si sunt foarte interesati de progresia operei literare a lui Adrian Munteanu. Este posibil, deocamdata doar posibil, ca adim al nostru sa devina faimos. In clasamentul aceta nu figureaza clasici precum Shackespeare (cu o cifra modesta de sonete, doar vreo 165, din cate stiu), dar nici nu e nevoie, valoarea literara e mereu discutabila. Ne intereseaza datele cantitative. Tinand cont de ritmul in care Adrian Munteanu se misca, va depasi recordul homeric al nicaraguanului Che Maria Ruel Bastos, cu 10922 de poeme de acest fel. Vestea buna e ca avem si o impartire pe sectiuni: sonetul italian si cel englez. Adrian al nostru e pe locul 15 la sectiunea sa, printre cei monitorizati actualmente de Guiness Book (e vorba, practic, de scriitorii in viata), dar majoritatea scriu lent si publica foarte rar (nu toti au ales modalitatea electronica de aparitie). Eu ii urez succes domnului Adrian, si sa dea Domnul ca el sa castige! | |
| = Thais | Adrian Munteanu [07.Aug.04 17:54] |
| Bine te-ai intors, nume de vis, prin dreptul umilelor mele incercari. Voi fi pe aproape. | |
| = Liviu | Adrian Munteanu [07.Aug.04 18:05] |
| Interesant ce-mi transmiți și trebuie să-ți mulțumesc pentru gândul îndreptat asupra muncii mele. Niciodată nu am avut asemenea ambiții cantitative, dar de ce nu. Eu scriu în acest ritm din cu totul alte considerente și realități personale. Cel mai important lucru pe care îl am în vedere este acela de a nu scădea valoric, față de un standard pe care consider că-l pot atinge, mic sau mare, cum ar fi el, după posibilități. Dramatic ar fi pentru mine ca cineva să mă citească având în față o viziune cantitativă. Doar întâmplarea face că sunt și un om ambițios și nu am de gând, indiferent de situația apărută, să scad acest ritm autoimpus. Așa că, Dumnezeu să ne ajute ! | |
| = Guinessa | Adrian Erbiceanu [08.Aug.04 12:17] |
| Adrian, Sunt gelos! Ai fost "propus" pentru "Guiness book" si n-ai spus la nimeni. Cum, Doamne?! Noi te citim in fiecare zi, indraznim sa mai si lasam, din cand in cand, cate un semn de trecere si altul, picat de pe cine stie ce alte taramuri, isi adjudeca dreptul. Cu noi, cei mai putin priceputi, cum ramane? Si eu vreau sa fac parte din "guinessa". As fi vrut sa-l rog pe autorul comentariului mentionat s-o faca dar mi-am dat seama ca ar fi inutil. Daca nu stie cum se scrie corect numele lui Shakespeare, iti dai seama ce-ar iesi din numele meu daca ar incerca sa-l "spellin-geasca" celor de la "book". Asa ca te rog pe tine. Ca sa nu zici "NU", mi-am permis sa scriu si eu un sonet, pe care, nepricepandu-ma la prea multe, l-am intitulat simplu: "muntenescean". Mai poti sa zici ceva?! Sonet (muntenescean) Îi simt suflarea. Se-ncovoaie gândul De grijă c-o s-alunece-n bolire - O impostură printre coviltire - De-atâtea patimi câte-l prind, arzându-l. Mă fulgeră privirea-i. Elixire, Sfâșietoare, își așteaptă rândul Să se elibereze, denigrându-l, Cuprinse-n lațul lui de zeciuire. O umbră, parcă, arsă pe retină, Un ochi ce vede făr’a se deschide - Urgie ce adună și dezbină - Se-mpleticesc pe treptele-i lichide. Cad toate-n jur; Par toate în ruină; Doar Timpul le măsoară și...conchide. P.S. Daca nu merge cu "guinessa", poate merge cu "nobel". Ala e mai mare! Adrian Erbiceanu | |
| = "am primit un trup fără tocmeală" | Anda Andries [08.Aug.04 19:37] |
| Acum eu cu cine votez?!:)) S-a apucat si dl.Erbiceanu de sonete, îl cheama tot Adrian! Eu am slãbiciune la numele ãsta. Zic sã concurati împreunã! Cel mai bun sã câștige!... Na.. cã am aruncat mãrul! Din cauzã de premiu, aproape cã am uitat cã mi-a plãcut sonetul. | |
| = Adrian | Adrian Munteanu [08.Aug.04 21:09] |
| Și eu sunt la fel de picat din lună, ca și tine, referitor la anunțul făcut. Nici prin cap nu mi-a trecut să mă gândesc la așa ceva și, evident, n-am știut nici eu mai înainte decât voi de toată afacerea. Ca să-ți spun sincer, mă bate gândul că e o cacialma. Dacă cineva crede că a făcut o ironie cu mine și m-a prins în plasă greșește. Eu nu voi fi nici mai bun, nici mai rău ca înainte, nu voi scrie nici mai puțin , nici mai mult decât până acum. În rest, mi-am expus punctul de vedere mai sus. Despre sonet îmi impun să nu comentez, pentru că a spune ceva despre un text din aria ta de preocupări mi se pare că seamănă cu arătarea mușchilor. Vor fi, probabil, cel puțin o sută mai buni decât mine în acest domeniu numai în România.Nu vreau să fac eu pe deșteptul. Nu mă caracterizează. Așa că, ce propunere să fac eu la Guiness când n-am nici o tangență cu ei. Ca poet, acum mă gândesc că mi se pare și ușor descalificant să fii introdus într-un sistem de cântărire la metru, în care calitatea fiecărei bucăți n-are nici o importanță. Cred că aș putea scrie despre prune, biscuiți și pastă de dinți, ignorând cele mai elementare reguli prozodice și gramaticale și tot n-ar conta, tot ar fi bifat un text în plus în dreptul meu. Acum îmi vine ideea : încearcă și scoate pe bandă niște texte, numai cu aspect formal de sonet, postează cateva pe zi. În curând mă ajungi din urmă și mă și întreci. Îți dai seama că, la urma urmei, este caraghios ? Hai să ne vedem de treabă. Și, vorba ta, să ne gândim la Nobel. Pe curând. | |
| = Anda | Adrian Munteanu [08.Aug.04 21:14] |
| Despre concurs, am spus ce aveam de spus. Îmi pare rău că nu știu eu să fiu ceva mai caustic. Iată, pentru tine, care ai toate datele necesare, mi se pare un interesant subiect de poezie satirico-umoristică. Dar mai bine, te rog, n-o scrie. Am impresia că vom deveni niște personaje numai bune de arătat cu degetul și orice urmă de interes artistic s-ar pierde într-o biciuire formală, contra cronometru, a cantității fără nici o legătură cu valoarea. Mai bine să ne vedem de ale noastre. De pildă de ziua de marți, destinată sonetului de dragoste. Cu prietenie. | |
| = Adrian, | Anda Andries [09.Aug.04 00:16] |
| Tu stii cã nu te vãd candidând pentru un loc în "Guiness book". Dar dacã se iveste un premiu cu titlul "Marti, cea mai fericitã zi a Andei" te rog sã participi!:)) | |
| = trupul e tot de la Dumnezeu | Ion Diviza [09.Aug.04 11:39] |
Adrian, dacă tot ești lansat volens-nolens pe unda glumei, vreau să-ți spun că nu sunt de acord cu versurile - "Și am primit un trup fără tocmeală Cu rânjet fad și cu privirea goală, Ca să mi-l port prin cețuri în vecie." Ti-am văzut poza - ești un bărbat admirabil. Și un poet pe măsură. În acest sonet, și în celelalte pe care le-am citit. | |
| = Anda | Adrian Munteanu [09.Aug.04 14:28] |
| De " premiul" zilei de marți am să mă agăț cu sfințenie. Pentru că îți sunt dator cu îndemnul inițial și rămâi mereu pe aproape, mă gândesc serios să adaug încă o zi pe săptămână pentru sonetul de dragoste. Oricum te anunț. | |
| = Ion | Adrian Munteanu [09.Aug.04 14:34] |
| Mulțumesc pentru complimente. Ca să mă arăt, măcar din când în când, lipsit de modestie, cred că ai dreptate în privința aspectului exterior. Eu însă, adun mai mult pe fărașul versurilor, ceea ce nu se vede și stă pitit în colțuri de suflet. Acolo pot apare mari diferențe între exterior și interior. Nici în această privință să nu mă iei pe mine drept etalon. N-oi fi eu cel mai rău și plin de defecte. Le mai adun și de alții. În privința glumei, ție îți stă, ca de obicei, cel mai bine. | |