| = La recitire | Maria Prochipiuc [28.Jul.04 08:13] |
| Fiecare episod aduce cu sine lucruri pe care le cunoaștem, dar mereu par altele. În inchisori, cel mai apropiat nu este altul decât Dumnezeu și speranța.Atunci când rescrii aceste lucruri sunt sigură că le retrăiești si tu, dar sub altă dimensiune. | |
| = Maria | Adrian Munteanu [28.Jul.04 14:02] |
| Sigur că pentru mine evenimentele prezente au o dimensiune specială. Cum spuneam la început, sunt multe lucruri pe care nici eu nu le știam din convorbirile directe cu tatăl meu, prea puțin interesat pe atunci de amănuntele unei vieți. Cel mai mult mă gândesc că vor folosi notațiile celor care nu au avut o tangență marcată cu periuoada terorii comuniste. Ca să-și facă o idee mai clară despre devenirea noastră. | |
| = Adrian | Maria Prochipiuc [28.Jul.04 14:32] |
| Cel mai mult mă gândesc că vor folosi notațiile celor care nu au avut o tangență marcată cu periuoada terorii comuniste. Ca să-și facă o idee mai clară despre devenirea noastră. Dragă Adrian, e firesc ca notațiile unora sau altora să penduleze, dar nu cred că asta trebuie sa te descumpănească, un lucru început trebuie dus până la capăt… tu ce știi vf.OMU... este conectat la internet? | |
| = Ati suferit deajuns? | Nick Sava [01.Aug.04 01:51] |
| Desi invitatia de a citi aceste marturii a venit mai demult, abia azi am avut timp sa trec peste ele. Talentul lui Adrian mi-e cunoscut de mult. L-am si invitat sa isi publice memoriile tataluui sau in revista Atheneum, dar el, cu umilinta si bunul lui simt, m-a refuzat. Are in acest moment doua rubrici in revista - amindoua deopotriva de importante - si refuza sa apara cu o a treia. Cind citesti astfel de marturii, prima intrebare care iti vine in minte (cel putin mie imi vine) este: chiar este nevoie de ele? Imi va folosi cu ceva in viata? Sa o dau pe-a romanilor: "Mie ce-mi iese?" Nu stiu ce "iese" altora, dar stiu ca pentru mine aceste marturii, ca si altele de aceeasi natura, ma ajuta sa vad altfel viata. Exista, sau poate exista un moment dat cind raminem singuri si goi si atunci ne dam seama ca sunt alte lucruri in viata care conteaza mai mult decit traiul de azi pe miine - in cele mai bune conditii materiale posibile. Cind cautam in strafunduri ajutor - si, de cele mai multe ori il gasim pe Dumnezeu acolo. Fiecare din noi speram sa nu avem parte de asemenea clipe limita. Intram intr-un fel de inconstienta si ne asiguram ca NOUA nu ni se poate intimpla asa ceva. Poate ca nu ni se va intimpla - dar poate ca da. Nici tatal lui Adrian nu credea ca va fi posibil asa ceva. Nici unul din cei ce au pierit prin inchisori, beciuri ale securitati sau tabere de munca (gulaguri). De fapt, multi din cei nepregatiti pentru asa ceva nici nu s-au mai intors pentru a povesti. Asta ne poate 'iesi' noua: sa nu mai permitem posibilitatea aparitiei unor astfel de clipe-limita. Pentru ca ne putem trezi in ele noi, familia noastra, prietenii nostri... Cit despre mai tinerii (eventual) cititori ai acestor marturii - si care au ceva negativ de comentat - nu pot decit sa le amintesc un comentariu auzit la TV in urma proiectarii filmului "Binecuvintata fii, inchisoare". Unul a zis, scandalizat: "Da' mai lasati-ne cu astfel de filme morbide! Ce, noi nu am suferit deajuns? Avem dreptul si noi la putina fericire." Ati suferit deajuns? | |
| = Să nu exagerăm | Eugen Galateanu [01.Aug.04 03:08] |
| Orice regim torționar, fie el fascist, fie comunist, orice regim democratic- a se vedea Irak-ul cucerit de americani- are clipe de "deviere". Ar fi bine să vedem foarte clar că nici un fel de guvern nu va tolera o luptă armată împotriva sa, fie că este vorba de militiamen din SUA fie de "partizanii" din România. E cazul să lăsăm trecutul în pace. E posibil să dezgropăm morții până la sfântul așteaptă- n-o să devenim nici mai buni nici mai umani. Și comuniștii și-au avut rația lor de morți și răniți în închisori-așa că nu este o virtute să fi stat închis . | |
| = exact, s[ | Virgil Titarenco [10.Dec.18 14:27] |
| După cum nici ceea ce faceți dumneavoastră aici, domnule Gălățeanu, nu poate fi „învinuit” de virtute. Nici istoriografică și nici morală. Pentru că în primul rînd mie mi se pare că dumneavoastră nu ați înțeles. (Sau poate n-am înțeles eu bine.) Dar tatăl domnului Munteanu nu a fost partizan și nici luptător anticomunist. A fost doar un intelectual militar și tehnocrat într-o organizație economică, un om care poate avea sau nu simpatii pentru guvernul sau sistemul politic anterior. Dar, hai să fim serioși domnule Gălățeanu, dumneavostră considerați că asta le justifica acest „comportament” anchetatorilor comuniști, care fie vorba între noi, se pretindeau a fi o orînduire socială care punea în centru respectul față de om, nu cum făcuse chipurile orînduirea burghezo-moșierească. Nu vă dați seama că e ridicol numai să comparăm lucrurile? Adică sutele și miile de intelectuali, oameni ai bisericii, profesori universitari, avocați, militari de carieră, oameni politici, studenți, liceeni, țărani, muncitori, aristocrați, oameni simpli, care au ajuns în pușcăriile comuniste, la Canal, în Deltă, la „reeducarea de la Pitești”, etc, au fost luptători de gherilă?? Nu vă dați seama că, în cel mai bun caz, vă dovediți ignoranța în ce privește realitatea social-istorică a acelor vremuri? Dar dumneavoastră nu sînteți un ignorant, domnule Gălățeanu. Am însă o rugăminte, nu ne considerați nici pe noi. Iar dacă încercați să induceți în eroare generația foarte tînără, cum că gulagul românesc a fost o „realitate inerentă” evoluției istorice într-un stat legitim, vă atrag atenția ca ne spuneți o minciună. Pentru că, indiferent cîtă afinitate, simpatie sau nostalgie aveți dumneavoastră pentru comunism, sînt convins că nu puteți susține imensa minciună gogonată precum că, comunismul a fost „emanația clasei muncitoare românești”. Este practic imposibil, și dumneavostră sînteți nevoit să o recunoașteți, că, comunismul a fost adus pe tancurile rusești, a fost un sistem politic totalitar impus și controlat de forțele sovietice de ocupație. Care pe bună dreptate poartă numele de „ciuma roșie”. Asta în cazul că n-ați știut pînă acum. Nici un om normal și de bun simț nu poate contesta că aceasta a fost realitatea social politică a acelor vremuri. De aceea, în acel context, și dacă te ridicai la luptă de gherilă sau partizani împotriva guvernului comunist nu ar fi însemnat ostilitate față de un guvern democratic ales ci luptă împotriva forțelor de ocupație și a marionetelor lor. Oricît de antipatice ne-ar fi guvernele fasciste ale Europei anilor ’30, majoritatea au ajuns la putere prin alegeri democratice. Nu vreau să spun că n-au existat fraude electorale în România înainte de 1947 dar nu se compară nici pe departe cu intervenția și imixtiunea brutală a bestiei sovietice care practic cucerise țara. Guvernul Groza a pus mîna pe putere prin fraudă electorală generalizată iar înlăturarea monarhiei (indiferent dacă ne este sau nu simpatică) a fost făcută prin șantaj criminal sovietic. Dacă nu puteți accepta validitatea acestor realități istorice atunci probabil că e mai bine să discutăm despre vînătoare și pescuit. Dacă însă acesta a fost adevărul, atunci lupta anticomunistă a acelor vremuri, inclusiv cea armată, a fost justificată moral și istoric prin faptul că era pur și simplu un act fundamental de patriotism. Nu puteți susține că cei 500 sau 1500 sau 5000 de membri pe care îi avea partidul comunist român în timpul războiului, și care mulți se aflau literalmente în solda Moscovei, erau patrioți iar restul erau dușmanii nației române. Probabil veți spune că România nu a devenit republică sovietică și de aceea afirmațiile mele nu sînt reale. Să nu uităm însă că rușii au ciopîrțit România și au răpit Țării Basarabia și jumătate din Bucovina și că dacă n-am devenit republică sovietică e doar poate pentru că nu le-a convenit la acel moment în istorie. Au preferat să ne conducă prin proxi. Iar dacă nu sînteți convins că sistemul politic din România anilor ’50 a fost fundamental antinațional vă invit să stați de vorbă cu oamenii care au făcut școala și liceul în acei ani. Întrebați-i mai ales despre modul în care se vorbea în manuale despre istoria României și despre limba română. De aceea, domnule-tavarișk Gălățeanu, susțineți-vă ideile dar nu manipulați istoria și nici adevărul istoric. Tatăl domnului Munteanu, și zeci de mii asemenea lui au fost victime ale unui sistem opresiv pe lîngă care cele mai cumplite guverne fasciste par de multe ori doar niște jocuri de copii. Să fiu bine înțeles, nu iau apărarea și nu justific nici o crimă fascistă a nici unui guvern, dar să nu confundăm lucrurile, și nici proporțiile. | |
| = Nimeni nu e Profet în țara sa- fiți serios, domnule Titarenco! | Eugen Galateanu [02.Oct.05 19:06] |
| Domnule Titarenco, sincer să fiu, dacă aș fi diplomat aș spune că nu sunteți deloc informat. Și dacă chiar credeți ce spuneți, e grav. Violența nu a fost apanajul comuniștilor. Ea a fost folosită mai parcimonios, cei drept dar totuși din plin și de guvernele “democrate” din România burgheză. De curiozitate, știți câți ani din perioada interbelică nu au fost marcați de starea de asediu ? Acțiunile represive din 1918 care s-au terminat cu măcelul de la Teatrul Național au fost provocate de comuniștii care nici nu existau la ora aceea ? Iarăși de curiozitate, pentru dvs. Numele Tatar-Bunar spune ceva ? Asta apropo de comuniști vs. capitaliști. Fiecare regim reprimă pe cei de care se teme. De ce credeți că în Cehoslovacia-tot stat multinațional și tot format după 1918 Partidul Comunist a fost în legalitate până la Anschluss și la noi nu ? Oricum, exemple de represiune de tip “comunist” există din plin și în istoria recentă a SUA. N-o voi lua de la indieni acum dar , pentur cultura dvs. generală vă amintesc că a existat un 1 Mai la Chicago reprimat destul de dur.Credeți că modul în care compatrioții dvs. i-au deportat pe "roșii" partidului socialist în 1920 e justificat ? Sau credeți că dl.McCarthy e o creație a partidului bolșevic ? În plus, mi-e destul de silă de gândirea dumneavoastră referitoare la ceea ce își pot permite unele state și altele nu.Democrația nu este pentru toți cățeii, nu-i așa ? Democrația e un fel de nu știu ce din care doar statele dezvoltate pot să dea lecții.Proștii să stea cu capul plecat și să asculte- sau să urmeze exemplul marelui Cârmaci Bush . Ceea ce fac acuma compatrioții dvs. în Irak comuniștii noștri nici măcar nu au visat. Credeți că ce fac americanii acum în Irak e mai justificat decât ce făceau comuniștii ? Dacă da, e tragic. Nici un fel de violență nu e justificată, asupra nicicui. Însă a trage de fiecare dată spre comuniști mi se pare o prostie. Aștept hate-mail-uri. Se pare că adevărul le atrage. | |
| = Maria, Nick, Eugen, Virgil | Adrian Munteanu [01.Aug.04 17:42] |
| Am vrut inițial să nu intervin deloc, în numele decenței pe care o am față de acest jurnal și de respect față de memoria părintelui meu. Sper că veți înțelege această atitudine. Dacă voi nota totusi cateva lucruri, o fac nu pentru că vreau să dau cuiva replica. În ansamblu aceste dispute ideologice sunt necesare . Pe de o parte ele demonstrează că textul nu trece neobservat, iar disputa de idei este indispensabilă progresului și democrației. Precizez doar, în urma celor citite, că jurnalul nu vorbește despre virtutea de a fi închis, ci despre realitatea de a fi fost închis într-un regim de opresiune, pentru unii chiar de exterminare. Dacă importanța acestui text poate fi măsurată, ea cred că stă tocmai în prezentarea faptelor exact așa cum au fost, fără ingerințe literaturizante. Dacă cuiva i se pare neavenită această revenire la o perioadă trecută, este libertatea lui de a trece peste acest punct inserat în prezent acestui site, este libertatea lui de a refuza orice întoarcere, orice asociere, orice formă de acceptare. Referitor la ceea ce am citit, mai precizez că violența, întradevăr nu a fost numai apanajul comuniștilor, dar a fost și a lor. O veți recunoaște nu numai în ceea ce ați citit, ci și în ceea ce va urma, pentru ca imaginea să fie completă. O singură părere îmi permit : oricât am vrea, nu avem cum să uităm, chiar fără să o comparăm cu altele, perioada începutului de comunism românesc. Face parte din noi, ne-a orientat devenirea într-un anume mod și orice lucru, dacă nu mai vrei să se întâmple, dacă vrei să-l alungi definitiv din memoria ta, dacă vrei să-l expulzezi din trupul tău, trebuie mai întâi să-l știi și să-l analizezi. Apoi poate veni și dizolvarea. Oameni ca Maria, Nick și Virgil sunt oamenii de azi, ceei care vor să știe de unde vin și nu le poate fi indiferent trecutul. Nepăsarea și aerul vindicativ tip România Mare , nu mi se pare că ne caracterizează. Și e bine așa. Vă mulțumesc că sunteți în preajma acestui jurnal și că vă expuneți ideile. E foarte imnportant. PS. Virgil, dacă îmi mai spui domnul Munteanu, va trebui să-ți răspund și eu la fel. | |
| = Istoria si viitorul | Nick Sava [02.Aug.04 21:33] |
| Crede ca majoritatea din cei d epe acest site nu am trait in acele vremuri de 'tranzitie' spre comunism. Aflam ce s-a intimplat atunci doar din marturiile aparute dupa 90. Ca si "marturiile' despre Iisus aparute la 50 de ani dupa rastignirea lui, acestea pot parea incredibile, exagerate - oricum, nelalocul lor in epoca de azi cint tot ce mai conteaza este cum sa facem sa o ducem EU mai bine. Fara a intra in polemica, vreau doar sa precizez ca in textul meu nu veti intilni cuvintul 'comunist' Deci eu spuneam doar ca e bine sa invatam din cele intimplate pentru a nu se mai intimpla. Nu pentru a impiedica un nou regim comunist - in fond, asta este o decizie a votantilor si democratic este sa acceptam SI aceasta optiune a alegatorilor - ci sa impiedicam formarea unui stat terorist de orice gen ar fi el. Prin 'terorist' nu inteleg acelasi concept folosit de americani, ci acela in care puterea de stat a unei tari instaureaza un regim de teroare impotriva propriilor concetateni. Altfel, nu sunt primul care o spun: pentru a trai bine AZI, e bine sa privim spre MIINE - fara a uita insa de IERI. Sau: cei ce-si uita istoria, nu vor avea parte de viitor. | |