| + singurătatea începutului | Andreea Drăguleasa [24.Jul.04 12:55] |
| Începuturile nu există decât dacă vrem să le acordăm noi însemnătate. Ca și finalurile, de altfel. Cuvintele spun mai mult decât vor în poezia asta, prin vibrațiile lor suprapuse. O poezie frumoasă atât ca idee, cât și ca formă. A. | |
| = virgil | Livia Rosca [24.Jul.04 16:48] |
| Am urmarit comentariul Andreei si tare bine am facut.Mi-a placut in mod deosebit: "istoria nu avea coapse nici sîni nu ispitea încă îndoielile mele era doar un sugar plîngea ciudat" si "pășeam amețit pe dalele umerilor mei pe treptele sternului nu erau sori care să apună doar un anotimp incert în visurile mele îmi căutam numele singur". Felicitari! | |
| = poem straniu | miha maxim [24.Jul.04 17:52] |
| simți nevoia de a te rostogoli de trei ori peste cap, să vezi dincolo de timp copilul straveziu, cu iconița numelui înscrisă în palmă. și-nveți să citești. dar vai, degetele scriu cu priviri, de unde mâini? mă bucur că te-ai născut tot tu! | |
| = Andreea, mulțumesc | Virgil Titarenco [25.Jul.04 09:12] |
| Da, multă singurătate. Din nou parcă aceeași ciudată cărare ca și la tine. Nici eu nu am scris rîndurile acestea cu prea mare tragere de inimă. Nici nu mă așteptam să fie observate de cineva. În orice caz mulțumesc Andreea, m-ai făcut să îmi amintesc prima stea pe care ai pus-o pe un text de-al meu. | |
| = pentru Livia și Miha | Virgil Titarenco [25.Jul.04 09:15] |
| Livia, să sper că de acum va trebui să te mai aștept pe aici? Mulțumesc. Miha, ai spus un cuvînt surprinzător de frumos. Și totuși nici nu mă cunoști. Doar textele mele. | |
| = imi las semn aici, Virgil | Bianca Iulia Goean [29.Jul.04 00:50] |
| sa-mi tai adanc semn in cerul acesta altfel as putea sa ma-ntorc candva aici si nici macar sa nu stiu sfarsitul este inaintea inceputului sau invers | |
| + părere | Liviu Nanu [29.Jul.04 01:09] |
| Nu as putea spune ce anume mi-a placut la poezia asta. Poate faptul ca am si eu una in minte legata de hemoglobina? Am remarcat finalul deși tot textul e bun. | |
| = mulțumesc Anton, Bianca | Virgil Titarenco [30.Jul.04 03:19] |
| Ciudat, am scris așa chinuit rîndurile astea. NU îmi plăceau. Parcă le rupeam din mine. Ciudat. Antoane, nu te-am mai văzut de un car de vreme. Mă impresionează gîndul că treci și mai citești. Și faci risipă de stele. Bianca, da, e un chinuitor început al întrebărilor. Întrebări care se răstoarnă în ele însele. | |