| = adina | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Mi s-a parut cunoscut numele tau, un fel de senzatie de deja-vu si de asta m-am gandit sa come join around. Ti-am citit si cateva texte din urma.Influenta stanesciana se simte, insa ai unele texte foarte bune. Sfatul meu ar fi sa incerci sa extinzi "obsesia" secundelor si-a timpului si in alte planuri, pentru ca la un moment dat macheta textelor tale devine previzibila. In orice caz m-ai convins sa te mai citesc. Sa ne citim cu bine. clau;) | |
| = Adina | Monica Mihaela Pop [16.Jul.04 14:51] |
| Adina, draga mea, îmi era dor să te citesc! Simt întristare aici, dar și "la capătul lumii" piatra-speranță de temelie. Printre lacrimi, văd un surâs, caracteristic ție. Mă bucur că te-am regăsit! Numai bine! | |
| = P.S. | Monica Mihaela Pop [16.Jul.04 14:53] |
| P.S. Ai o greșeală, sigur datorată grabei, în ultimul vers al strofei 4: Phoenix. | |
| + (c)eva mai mult | Andreea Drăguleasa [16.Jul.04 15:35] |
| Mi-a plăcut de la primul la ultimul cuvânt. Ai deja o formă a ta în care te simți bine și faci și pe alții să se simtă bine în ea. Un suflet plin de lumină, sau... două :) Dor... A. | |
| + piatra de temelie | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| ramai cu senzatia ca s-a creat aici un univers dupa bunul sau plac, inventand legi proprii. -o evitare voita a oricaror clisee de limbaj cu simboluri si metafore alcatuind un adevarat cifru pentru care cititorul are nevoie de o cheie, iar aceasta nu se afla la indemana oricui. cred ca te-am cunoscut intr-o seara de toamna, nu?:) felicitari pentru poem! | |
| = "Vantul ce-mi bate in panze" | Dirzu Andrei Ovidiu [02.Oct.05 19:06] |
| E prima oara cand te citesc si mi-ai lasat o impresie buna.Am luat Am tot citit si crede-ma, nu ma mai satur... Imi place stilul tau. :) Nu stiu cat timp ti-a luat s-o compui, dar e acolo un joc de cuvinte remarcabil, care m-a atins (uns) la inima. Viata, moartea, nasterea, si timpul sunt cateva teme pe care le tii la degetul mic. Dupa parerea mea, cred ca, ranile sunt spulberate de trecerea timpului, se recapata speranta de odinioara si pofta de viata iar intrega fiinta renaste din propria-i cenusa asemeni pasarii Phoenix. Ma inclin, Andrei | |
| = ultimile versuri | exprimate [21.Jul.04 00:27] |
| Buna! Despre farul de la capatul lumii, oare ne(imi) poti spune mai multe? Nu-mi dau seama ce-ai vazut, cu ce elemente din experienta ta se lega piatra aceea.. Succes, Geo | |
| = "ultimile" versuri... | Daniel Stuparu [28.Sep.04 09:10] |
| ...erau de fapt "ultimele" | |
| = +impresionant | Teodor Petru [24.Oct.08 20:56] |
| ...secundele in stoluri sunt fragmente personale ale timpului; glasul dorintei desarte este inlocuit de frumusetea interioara, frumusetea intregului, frumusetea ultima; cuvintele invata adevaratul sens al lor, sensul interior (aici, strofa 3 ai insistat prea mult - ultimele doua versuri pot lipsi); calatorie, viata este o renastere, care insa nu are loc in limitele ei, ci dincolo de ea, intr-un sens transmundan, intr-o esenta. Si speranta, ca gest final de atingere al acelui sens. Foarte impresionant, ma inclin. Sensibilitate din Blaga, forma slefuita, cu arome de Nichita. Felicitari! | |