Comentariile membrilor:

=  derutare	Anca Anghel Novac [09.Jul.04 02:20]
Maria, ce-ai vrut sa transmiti prin acest text ? Vad ca e la personale, totusi e un text "personal" cu acces la public. Invitatie la zbor ? Invitatie la culoare ? Reperul fiind Iubirea, Iertara in virtutea motto-ului afisat ? Bat campii...stiu ca-i bat pentru ca nu am inteles mesajul textului tau.
=  Nu numai pentru Anca	Maria Prochipiuc [09.Jul.04 07:33]
Anca____ tu ai intuit foarte bine e o invitație la zbor la culoare, cu acel reper afișat în motto. Am trecut textul la personale fiindcă nu gasisem secțiunea în care sa-l încadrez, am schimbat – proză. Îți mulțumesc!
=  Maria Prochipiuc - Prefer "Varessa urticae"	George Bălan [09.Jul.04 08:41]
Eu prefer fluturii "Varessa urticae" http://www.poezie.ro/index.php/poetry/54109/index.html
=  Invitație	Maria Prochipiuc [09.Jul.04 09:40]
Să lăsăm fluturilor ce e al fluturilor... Zborul lor poate să se regăseasca atât în versuri, cât și în proza. Va astept!
=  maria	sorin teodoriu [09.Jul.04 12:09]
Maria. Buna ziua Maria. Uite, eu as alege fluturele din stanga jos, sa-mi pierd privirea in albastrul lui. Ma aleg cu vreun premiu? st
=  Maria	Ina Simona Cirlan [09.Jul.04 12:18]
Eu il aleg pe al treilea de sus de pe primul rand... ala ochiosul! Toti sunt frumosi...
=  stânga sus	miha maxim [09.Jul.04 12:21]
cu lacrimi pătate pătrate trifoiul de aripi îmbrac și venele-mi strâng, minunate din verdele ploii mușcând cu fulgii din pană-am pornit la atac pe unde-cercei și fructe de mac și visele-mi număr, în cete
=  Dau și un premiu pentru cel care descoperă adevarata poveste	Maria Prochipiuc [09.Jul.04 12:35]
Maria. Buna ziua Maria. Uite, eu as alege fluturele din stanga jos, sa-mi pierd privirea in albastrul lui. Ma aleg cu vreun premiu? aștept și povestea lui, a celui din stânga... sipovestea lui?
=  maria	sorin teodoriu [09.Jul.04 12:45]
Povestea lui, povestea lui... Ce faci tu Maria? Peste o ora plec din Vama - merg spre casa. In curand o sa urc spre nord - la intoarcere o sa-ti telefonez, sa vad pe unde esti. Ce am castigat din vacanta asta? Povestea unui melc oceanic pierdut in Marea Neagra, povestea unui han grecesc foarte confidential, apoi despre resedinta de vara a lui Dracula si de cum se poate dubla capitalul pe cai neconventionale. In plus ceva bronz si nici un pic de liniste. O sa fie bine, Maria. O sa fie bine. st
=  Un fluture-mi bate in piept/Ascult, iubesc, acult, iubesc.../...Ma repet?	Mihail-Adrian Simion [02.Oct.05 19:06]
Sunt Fluturele randul unu coloana doi. Daca pui degetul pe aripile mele, poate nu am sa mai pot zbura... Dar vei simti prin atingerea ta caderea lina a aerului cald... Am vazut oameni care inspirau coloane de piatra de gura, si am vazut batrani alungati de o mana stramba... Am vazut copii care alergau strazile cu jocuri, dar numai in mintea lor... Mi-am uns aripile cu aer cald si am plecat dincolo de ceea sunt, dincolo de ceea ce-am fost, am ajuns la granitele Abusurdului si m-am intors si am trecut de atatea ori pana am pierdut sensul drumului... Nu am sa-ti povestesc nimic despre culoarea aripilor mele... Imbatat poate, am cazut in soare si mi le-a desenat chiar El, glumind pe seama sexualitatii mele... Nu am sa-ti mai povestesc decat ca drumurile zburate de pana acum le-am facut in numele iubirii si le-am intors in numele iertarii... Iar cele pe care le voi urma vor fi in numele Zborului...
=  mijloc - sus	Monica Mihaela Pop [09.Jul.04 13:17]
e mic, un petic infim o frântură de curcubeu, promisiunea soarelui de mâine pe rotunjimea strălucitoare a ionatanului, inimaginabilă nebunia iubirii, sânge șiroind în cascade prin capilarele vieții
=  Poveste	dana stanescu [09.Jul.04 14:00]
Anul acesta Anotimpul venise mai tarziu, il asteptam asa cum asteptam o minune si, stii, cand aceasta se intampla, te copleseste, te lasa fara vlaga si te invie in acelasi timp. Ma plimbam printre zile asa cum te plimbi printre ierburile inalte care iti mangaie languros talpile goale sau ti le zgarie cu aceeasi dragoste. Orele alunecau incet topindu-se pe pielea mea inca pastrand amintirea ANOTIMPULUI RECE. Iar EL ma invaluie cu uriasele lui aripi albastre pregatindu-ma pentru celelalte anotimpuri care vor veni, pregatindu-ma pentru zbor.
=  Pentru Ina Simona Cirlan	Maria Prochipiuc [09.Jul.04 14:13]
Eu il aleg pe al treilea de sus de pe primul rand... ala ochiosul! Toti sunt frumosi... Alegerea ta poate fi cea corectă, dar povestea lui? sau poate a lor...
=  tu&eu	sabina [02.Oct.05 19:06]
mary, eu cred ca e vorba de cele 12 zodii, fiecare cu "modul personal de a privi lucrurile", de a gandi, modul personal de a fi, mai gingas, mai hotarat, mai brut, mai ezoteric, cu drumuri diferite, dar cam spre acelasi lucru... :) eu cred ca(luand pozitiile ca la sah sau ca in excell) a1 este varsator(ca si mine), iar a4 este capricorn(ca si tine)... oops, sorry... si io bat campii.. :) cu drag,
=  Flutuream si eu!	Ina Simona Cirlan [09.Jul.04 15:50]
Intr-o dimineata, m-a trezit o picatura de apa. Pic! Pe ochiul stang. Hmmm! Vecina de deasupra iar spala covoarele direct pe podea, ma injunghie gandul prapastios. Deschid ochiul drept incet, incet... Hei! Ce-i asta? De cand e tavanul meu asa verde? Si... de ce se clatina asa? O ameteala placuta ma cuprinde, nu se misca doar tavanul, iata! patul are acelasi balans. Inca o picatura de apa, hapciu!... m-a nimerit fix pe nas. Gata! Ma dau jos! Incerc sa-mi pun mainile in solduri. De unde solduri? De unde maini? Hei! Zboooor!.... Cum adica, zbor? Plutesc. Am ceva colorat de la gat in jos, si, dau din culorile astea ... si ma ridic in sus, virez stanga sa evit tavanul, mai e unul, inca unul, asa... stanga, dreapta, stanga... Uuui! Sa stii ca eu fac aerul asta sa vibreze asa colorat, chiar eu!. M-asez pe unul din tavanele verzi, sa-mi trag uimirea nitel si, ma privesc curioasa intr-o bobita stralucitoare. Ia te uita! Am niste aripi minunate cu patru ochisori si puzderie de culori... parca-s o bucatica de curcubeu. Ei, da! Acum seman perfect cu Frumusetea! Cred ca, asa din profil, aduc destul de bine si cu Bucuria, ia sa vad , daca... - Mama! Maaama! Pot sa-l ud pe Raducu? Mamica lui i-a dat voie sa ma ude... Mama, dormi? Ufff! Asa-mi trebuie daca ma uit pe gaura cheii in sufletul Mariei... - Nu dormeam, flutuream si eu, asa... - Bine, mama! Flutureste-te la loc. Ma duc sa-mi umplu pistolul cu apa.
=  Mihail - Adrian prin in zborul...	Maria Prochipiuc [09.Jul.04 21:21]
Nu pun degetele pe aripile tale, fiindca nu vreau sa-ti știrbesc frumusețea, voi simți doar atingerea cuvintelor tale dincolo de semne. Povestea ta m-a făcut să descopăr un suflet sensibil, cred că nu contează culoarea nici a aripilor, ci doar culoarea sufletului… mi-a plăcut mult sfârșitul: Nu am sa-ti mai povestesc decat ca drumurile zburate de pana acum le-am facut in numele iubirii si le-am intors in numele iertarii... Iar cele pe care le voi urma vor fi in numele Zborului...
=  Pentru Monica	Maria Prochipiuc [09.Jul.04 21:28]
Mihaela, am descoperit în poemul tau perfectiunea pătratului, mă bucur și îți mulțumesc mult de tot pentru sensibilitatea cuvintelor tale, mă bucur iar ca te-ai prins în acest zbor
=  coloana 3 - randul 1	Cristina Trușcă [10.Jul.04 00:00]
eeei, eu am patru ochi, ma vad si pe mine cand cu unul cand cu altul, cred ca am suficiente rezerve, daca te iei de mine nu stiu ce-o sa fac, probabil o sa clipesc un pic dintr-unul, cam cat un falfait, o sa mai si dansez printre pufi si petale, daca ma confunzi cu vecinul meu de pe coloana 3 - randul patru, iti dau de la mine o pereche sau, mai bine, ne facem frati sper ca nu de...insectar
=  Mai încearcă Dana	Maria Prochipiuc [10.Jul.04 08:51]
Dana___anul acesta ne dorim ca anotimpurile totuși să treacă mai repede, nu pentru fluturi cât mai ales pentru noi cei care iubim fluturii, la tine aici e un început de poveste și să știi că aștept totuși continuarea ei, știu că ești pregătită așa că mai încearcă, nu uita că există și un motto.Te aștept!
=  Pentru Sabina	Maria Prochipiuc [10.Jul.04 12:01]
Sabina____intrepretarea ta e interesantă, există o legătură și cu "modul personal de a privi lucrurile" dar... există totuși ceva ascuns acolo, trbuie să pun premiu? Te invit să mai încerci, să-ți dau un punct de reper - totul a pornit în urma unor "polemici" de pe site. Imi place alegerea capricornului! Te aștept, zic să nu renunți!
=  Pentru Ina	Maria Prochipiuc [10.Jul.04 15:28]
Ufff! Asa-mi trebuie daca ma uit pe gaura cheii in sufletul Mariei... - Nu dormeam, flutuream si eu, asa... - Bine, mama! Flutureste-te la loc. Ma duc sa-mi umplu pistolul cu apa. Dragă Ina povestea ta se apropie de cea/cele ascunse sub aripile fragile ale fluturașilor, șitiam că știi să citești în suflete!!!
=  let's push things forward	Andrei Nicolescu [10.Jul.04 20:06]
urasc fluturii...
=  culoare	Ozana Raluca Nitulescu [10.Jul.04 20:21]
Io sunt fluturele (c2,r4) si nu, nu sunt specialist in calculatoare. In schimb, ma ascund halucinant (cartarescian)in sistemult limbic uman - e domeniul meu. Si bun, cu iubirea si iertarea totul e bine si frumos, dar cu umilinta... ce-i asta? Desigur, m-as putea uita in dex, dar cum sa gasesc un cuvant pe care eu il simt ca vid? Povestea mea? Ar parea intortocheata ca urachea medie (urechea interna e deja prea difuza), cand de fapt, e doar o functie sinusoidala (nu, nici in matematica nu sunt experta). Ati auzit de Mary, experta in culoare? Daca nu, va spun eu: Mary era o fata care a crescut (in conditii de laborator :)) intr-un mediu in care nu se afla nici o culoare: in jurul ei nu erau decat alb, negru, si nuantele de la una la alta. Nu avea oglinzi pri-mprejur si singurul om pe care il vedea (cel care avea grija de ea si o invata tot ce trebuie sa stie pentru ca intelectul ei sa se dezvolte cat de cat normal) purta o masca pe fata (alba, sau neagra, voi alegeti) si manusi. Nu i se vedea nici o bucatica de piele. Mary insasi era imbracata din cap pana in picioare in nonculoare. Pe masura ce ea crestea, omul o invata tot, absolut tot, ce se poate sti despre culori. Stia lungimile de unda ale fiecarei nuante, cunostea fizica lor in cele mai mici detalii, pana chiar si mecanismele psihofiziologice care stau la baza perceperii culorilor si a luminozitatii. Apoi, cand a sosit timpul, fetei i s-a aratat un trandafir (sa zicem rosu). A recunoscut culorile sau nu? Va las sa meditati. Eu sunt dintre cei care cred ca da.
=  de demult	Mae Stanescu [11.Jul.04 16:54]
stii, fluturii la mine tineau de copilarie...timpurile acelea de "pace", verile, gradinile pline de flori din cartier, apoi mult timp nu i-am intalnit; nu de mult locuiesc undeva mai "sus", sunt multe paduri aici si multi fluturi, e multa liniste, un timp de "pace", parca au fugit toate de demult aici, sa supravietuiasca...adica nici nu stiu daca vroiam sa spun ceva in mod special, doar atat poate ...cine vrea sa vada fluturii sunt aici, sus...
=  povestea aripilor albastre	Adriana Doar [13.Jul.04 02:13]
Maria, as alege unul albastru. Sa scriu povestea? Nu stiu ce as putea inventa la ora asta. Dar mi-aduc aminte ca un fluture albastru m-a inspirat odata, si am scris "Colt de suflet". Era un fluture adevarat, intr-o padure, atat de mic si firav incat m-am aplecat sa-l vad mai bine, cu pete albe si ...a zburat... nu stiam cum sa pastrez clipa si asa am scris o poezie.
=  Mulțumesc!	Maria Prochipiuc [14.Jul.04 16:59]
Vă mulțumesc tuturor care ați reușit să intrați în acest joc și sunt sigură că alegerea voastră a ținut sau nu cont de autor. Sunt persoane ale caror texte nu le-am citit până acum sau dintre cele care nu mi-au comentat textele anterior. Ele au trait, în acest joc, câteva clipe, copilaria, fapt care se poate întâmpla la orice vârstă. Răspunsul meu îl găsiți Aici
=  Am răspuns provocării	Mateuț Stela [20.Aug.09 21:42]
Am vrut să merg și eu într-o duminecă ca tot omul, la iarbă verde să-mi mai alung din oboseala acumulată dea lungul săptămânii. Vremea era frumoasă și așa se anunța să rămână întrega zi. Ne-am trezit noi cu mic cu mare, cu noaptea-n cap, am împachetat cele trebuincioase, și... la drum tată! Mai e necesar să spun că eram bucuroasă? Mai e necesar să spun că eram curioasă? Locul ales pentru ziua duminecii era unul destul de îndepărtat așa că, plimbarea cu mașina mi se părea binevenită. Copii începuseră să cânte acel interminabil „Un elefant” distrându-se de minune în timp ce numărau elefanții care se legănau pe pânză. Iar soțul chicotea văzându-mă tăcută. Nu era obișnuit ca eu să fiu așa... dar ce știa el? Îmi pironisem privirea pe geamul mașinii ne-mai săturându-mă de verdele pădurii pe care o traversam. Deodată atenția-mi fu captată de o micuță zburătoare complect roșie, ce parcă, parcă voia a se întrece cu mașina. Mă amuza teribil strădania-i prostească. De aceea nu-l scăpam din ochi. Era un fluturaș minunat. Toate ar fi fost bune și frumoase, dacă nu am fi auzit deodată poooc! Apoi un fââââsss... Asta e, mașina făcuse pană chiar în mijlocul pădurii. Gata... cu toții jos din mașină! Și cum nu prea aveam chef de asistat la schimbarea roații, ne-am dispersat care încotro inspectând terenul. Mai puțin soțul care a rămas să rezolve dificultatea. Eu bine înțeles căutam gângania ce-mi captase atenția pe drum. Am văzut-o cocoțată pe un ciorchine vegetal. M-am apropiat de ea cu sfială nevrând să o sperii. Și pe când o priveam eu minunându-mă de frumusețea ei, mi-am dat seama că mișcarea antenuțelor parcă se transformase într-o chemare, într-un îndemn. Mi-am imaginat că acesta ar fi vrut să spună „Vino să-ți arat regatul meu cel fermecat unde trăiesc de o veșnicie!” Și cum aș fi putut rezista acestei ispite ? Așa că i-am urmărit zboru-i ce se desfășura într-un zig-zag jucăuș. „Ce minunăție de fluturaș... oare s-a pierdut de confrații lui?” M-am întrebat eu oarecum nedumerită. Nu era așa... căci urmărindul am ajuns într-un câmp plin cu maci. Acolo, în oceanul sângeriu în a cărui valuri florile se răsfățau în soare, l-am pierdut din vedere. Tare, tare mult m-am necăjit constatând lipsa lui. Așa că încet, încet am pătruns în marea roșie căutându-l printre acele minunății fragile. Cu mare grijă să nu strivesc în picioare, podoaba câmpului am cercetat prima tufă cu maci. Dar ce păcat... nu era fluturașul căutat de mine! Era doar o albinuță care, cu meticulozitate, culegea polenul. Așa că m-am îndepărtat încet să nu-i tulbur micuței activitatea procrerativă. Nici în a doua tufă norocul nu mi-a zâmbit „Oare unde s-o fi ascuns?" M-am întrebat eu oarecum ofuscată. "Dar nu-i nimic fluturaș zglobiu, dacă te joci cu mine să ști că tot am să te găsesc, că eu sunt încăpățânată! Și apoi, parcă mi-ai promis că o să-mi arați regatul tău... nu-i așa ? Crezi că am să ratez această ocazie doar pentru că ai tu chef de joacă ?” Așa mă gândeam în timp ce-l căutam înaintând încet. La un moment dat, lanul cu maci s-a terminat, lăsându-mi în față imaginea unui câmp cu mușețel. Aici o grămadă de alte și alte mici zburătoare se perindau în toate părțile, numai fluturașul meu nu. „Ei lasă că te prind eu năzdrăvanule, și-ai să vezi cum am să te trag de urechi!” Am spus-o în gând izbucnind în râs fără să vreau „Oare cât de mari or fi urechile fluturelui?” Și mai amuzată de ideile trăznite ce-mi treceau prin minte, am străbătut teritoriul sfânt al florilor de mușețel, și m-am oprit consternată în loc. În fața mea, se înălța o tufă uscată încărcată cu umbreluțe strălucitoare. „Ia uite!! Lumina zburătoare așteptă un vânt prielnic!" Am exclamat eu în gând. Acesta, n-a întârziat... și așa ca la comanda gândului meu a început să adie, luând cu el firișoarele luminoase pentru a-mi arăta calea. Le-am urmat, că altceva ce puteam face? Îmi doream mult să-l găsesc pe micuțul ce-mi promisese un regat... Ghidată de ele am ajuns lângăun ciulin. L-am căutat și printre zulufi acestuia violeți... Dar trebuie să recunosc că-mi era greu să-l disting în mulțimea celorlalți fluturași care erau la fel de zglobi ca și el. Știam, îl simțeam că este aproape... Știam că deși este o joacă tot îi voi da de urmă. Ceva îmi spunea asta. Așa că... m-am decis să-l păcălesc și eu întorcându-mă pentru un moment la mașină, măcar să văd dacă nu este deja schimbată roata! Dar, vai! Nu mai știam drumul întoarcerii! Așa că am luat-o hai-hui oarecum îndărăt, lăsându-mă influiențată de intuiție. Da, de intuiție pentru că-mi era greu să recunosc un drum pe care alte și alte minuății mi se dezvăluiau la întoarecere. Bunăoară, floarea cu tentacule ce stătea maestuoasă privindu-mă zâmbind. Apoi, delicatul in, chicotea timid văzându-mă dezorientată. Cât despre toporași, aceștia sporovăiau în legea lor, lâsându-se mângâiați de boarea vântului... parcă nici nu mă băgau în seamă! Ei cum să recunosc eu drumul întoarcerii? Mai ales că trecând pe lângă, atâtea minunății, eram tot mai încântată de cele pe care le vedeam. Noroc cu brândușa de toamnă, că aceasta s-a îndurat de mine și s-a aplecat într-o parte arâtându-mi direcția. Deplin încrezătoare în bunele ei intenții am luat-o într-acolo... și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut în zare mașina parcată. Așa că din mers am mai salutat micuțele guri de leu sălbatice, mi-am luat la revedere de la phile, zicându-mi în gând că tot am să dau eu de fluturaș... măcar la întoarcere. „Bine că ai venit, că uite, am montat deja roata, așa că hai să plecăm până nu ne apucă amiaza" îmi spuse soțul văzându-mă venind. Zis și făcut! Ne-am urcat cu toții din nou în mașină, am pornit, eu uitându-mă din nou pe geam numai ce-l văd! Era el regele! Fluturașul meu zglobiu roșiatic pe care-l căutasem cu atâta ardoare. Și tocmai când mai făcea vreo două rotocoale apropiindu-se și îndepărtându-se de mașină... numai ce simt așa ca un cutremur și aud o voce cunoscută care-mi zicea: „Hai trezește-te dragă, noi am făcut deja focul, grătarul e pregătit. Ai dormit pe întreg traseul, acum gata! E vremea să te trezești!" Stela Mateuț
=  Pentru ”Invitație la zbor” -	Nicolae Sorina [17.Jun.11 20:44]
m-ai invitat, iată, am venit la lecția de zbor. Eu sunt Sorina și cred că ”fluturele meu” este ultimul. L-am ales, pentru că îmi seamănă, este timid, e delicat, are volănașe pe aripi și-arată de ca și cum sunt îmbrăcată cu o fustă croită bie, pe care am cusut dantelă colorată și pe care, în timp ce valsez, o prind cu două degete, ridicând-o. E lecția mea de zbor, pe astăzi. Mulțumesc pentru ideea avută și manifestată, de zborul fluturelui galben și de gândurile frumoase. Cu gânduri bune, Sorina.