| + Cred... | Silvia CALOIANU [23.Jun.04 19:52] |
| Nu am reusit sa comunic defel cu Herra, nici sa o citesc, pana in clipa, cand nu mai era suflarea sa printre noi. I-am citit cartea, dintr-o rasuflare...Ma gandeam la sufletul acela, carui se adreseaza poezia Herrei, ca unei dragoste neimplinite...As vrea sa stiu, sa cred ca El nu are remuscari, din cauza faptului ca nu a trisat sau...etc., pentru ca nu cred ca cineva isi manifesta sentimentul in poezie cu scopul de a obliga, chiar si indirect...Cred ca poezia constituie acea lumina din noi, ce mai persista cand ne stingem...Mai mult sau mai putin, dar persista... Aprind, langa tine, Mae, o luminita in memoria Felicei Mariana Orban. | |
| = Mae - Herra | Elia David [23.Jun.04 20:02] |
| Uite, Mae, am sa pun si eu aici o poezie dedicata Herrei, pe care, atunci cand am scris-o(pentru ea), cutremurata de ceea ce am citit pe site, nu am indraznit sa i-o dedic, altfel decat prin cuvintele "celei ce nu mai este?" Ea aruncă lumină asupra lucrurilor vii, asupra ființelor oarbe, neobișnuiți să plângă, ochii lor au început să viseze că uită îmbrățișează copacii din memoria rece a ferestrelor, paiete de soare strălucesc pe rochia-i scurtă ca viața tulbură trecătorii, șezând la marginea primăverii, împărțind insolite pliante: “îți promit că niciodată nu vei mai fi dezamăgit de moarte” Eu cred ca Herra e fericita, acolo, langa Dumnezeu. | |
| + liniștea | Alina Manole [23.Jun.04 21:34] |
Ai spus tu tot. Eu doar în tăcere am trecut pe aici. A mai trecut un solstițiu de vară. Pentru ea, s-au terminat toate solstițiile. Sau poate abia au început. | |
| = mae, nota 777 pt poesie. silvia caloianu! | silviu dachin [24.Jun.04 00:37] |
| amu imi aduc aminte!!!!!!!!!!! cica va rugam sa faceti cumva sa ajunga la mine cartea Herrei. in fine, cred ca e timpul sa ajung sa cetesc si eu ce a scris ea. Caloiano, fa cumva de-mi trimete cartea, doar asa, imprumut cum se scrie... ha, ce zici? [email protected] zi aici ca mi-o trimeti. ochei?:) | |
| = mulțumim, Mae | Mihaela Maxim [25.Jun.04 15:05] |
| că ne aduci aminte și ne altoiești pașii către cărări ce merită umblate! | |