| = Vasile | Virgil Titarenco [06.Jun.04 06:15] |
| Am senzația uneori că tu te plimbi cu tălpile pe cer și cu capul în jos. O antimuzicalitate pur metafizică. Poate corectezi "i-ampiedicat". mi-a plăcut "doar luna tremurândă se-adapă ca un câine cu limba ei turbată din ape de mormânt" | |
| = Virgil | Vasile Munteanu [06.Jun.04 06:32] |
| Cum poți, oare, mulțumi cuiva din ce în ce mai mult? Iartă-mi, te rog, "evaziunea gramaticală". Nedormit și în "delirium" fiind... Cu respect, | |
| = "de beladonă" | Silvia CALOIANU [06.Jun.04 08:06] |
| Vasile, mi-am zis, sa te anunt, cel putin, ca tac pe aici. Sunt multe de spus. Prea multe. Ma mai impiedic inca de "pietrele de calcar", ma bucur insa ca nu incepi sa scrii manele (cum ajung unii, care nu mai au inspiratie) si, posibil, aici gasim si explicatia: "mi-e dor să simt să gust miros de beladonă"... | |
| = Silvia | Vasile Munteanu [06.Jun.04 08:29] |
| ai dreptate. Dar, cu toate acestea, nu am să retrag poezia (și, crede-mă, am mai făcut-o) și nici nu am să schimb ceva la ea: de ce aș retrage-o sau schimba doar pentru că cineva a vrut să se răzbune "inetelectual" sau pentru că nu a înțeles nimic din poezie? | |
| = Vasile, nu mint... | Silvia CALOIANU [06.Jun.04 09:15] |
| Vasile, azi esti CULMEA !!! Chiar intelegi totul INVERS !!! Sa nu cunosti tu semnzatia aceea de deruta, cand nu stii cu ce sa incepi, ce sa zici, pentru ca sunt PREA MULTE DE ZIS ??? Sper ca nu ai luat in adresa ta ce am zis de manele...Din tot sufletul sper! :(( (Stii cumva semnificatia semnuluui de mai sus? Nu mint...) | |
| = erata | Silvia CALOIANU [06.Jun.04 09:16] |
| of! am vrut sa zic "semnificatia", evident! | |
| = "aud în ceruri cum scârție fântâna" | Elia David [06.Jun.04 10:31] |
| "eu gol în ploaie stau și cânt precum spartanul ce singur inamicii i-a-mpiedicat să treacă" "slavă sufletelor de fântână!" | |
| = mai...concreta | Silvia CALOIANU [06.Jun.04 10:37] |
| Erata eratei: sau...erata mai concreta :), zambet printre lacrimi, ca si cum: a se citi "senzatia", in loc de "semnzatia" scuze, te rog, iti imaginezi, posibil, ca as fi emotionata... | |
| = Pasind apofatic | Albu Vladimir [06.Jun.04 12:56] |
| "slavă sufletelor de fântână!"... versul acesta dar si poezia in intregul ei sunt bine construite intr-o armonica a negarii atributelor avand ca finalitate marea intalnire cu sacrul. | |
| = Vioara | Adrian Munteanu [06.Jun.04 15:44] |
| Nu sparge vioara. Mai bine dă-mi-o mie. Fiul meu e violonist. Iartă-mă pentru trecerea fugară. Măcar amuzantă să fie. | |
| + "ca doi copii straini" | Mae Stanescu [06.Jun.04 19:43] |
| poate sunt prea obosita sa emit un comentariu apreciativ, dar nu intr-atat de obosita ca sa nu pot spune ca mi-a placut si am simtit versurile tale. | |
| + super tare. | george vasilievici [02.Oct.05 19:06] |
| mai lucreaza pe prozodie. finiseaz-o. | |
| = Vladimir, Adrian, Mae, George | Vasile Munteanu [08.Jun.04 03:59] |
| Vladimir, ai dreptate; în definitiv, nici nu cred că există atribute, ci numai iluzii între subiect și predicat. Adrian, ca să parafrazez, ajunge-i sufletului vioara sa. Sunt sigur că fiul tău cântă din suflet. Mae, de ce, oare, unoeri nu e nevoie de cuvinte? George, îți mulțumesc pentru primul comentariu și pentru, probabil prima lectură. Vă mulțumesc tuturor; atât pentru cele văzute, cât și pentru cele nevăzute. | |